3,733 matches
-
În stare să-mi placă așa mult un bărbat. — O, Doamne, mie mi s-a părut atât de uzat, de obosit, zise Desert Rose, tristă de data asta. — Mie mi s-a părut plin de viață, de energie, spuse Kitty, surprinsă să vadă cât de diferite erau percepțiile lor asupra aceluiași bărbat. — Kitty, simți prea mult... nu mai sări de la o extremă la alta. Trebuie să-ți echilibrezi și tu inima cu mai multă grijă, să privești lucrurile mai atent... altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
prin New York Încercând să-și găsească propria casă, dar când se uită spre est, În loc să vadă East River, zări un canion mare, precum cel unde locuia Matthew. Merse până acolo, dar acum se afla din nou În Los Angeles, fericită, surprinsă să vadă cupluri frumoase care făceau dragoste În poziții acrobatice pe trotuar, În miezul zilei. 23 Călărind Împreună spre asfințit sau Zbor la răsărittc "23 C\l\rind `mpreun\ spre asfin]it sau Zbor la r\s\rit" Închid ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bistrou pentru un ceai care să-i Încălzească. Se așezară unul lângă altul pe o banchetă, Kitty scoase un album din geantă și Îi arătă fotografiile pe care le făcuseră prima dată când se Întâlniseră, la Viceroy Hotel. Le privi surprins. — Ne stă foarte bine Împreună! Asta e din seara când ne-am Întâlnit... și arătăm ca un cuplu care e Împreună de când lumea... nu crezi? După plimbare merseră În camera lui de la Mandarin Oriental. Mai târziu, Kitty Îl ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
altă firmă pentru plasarea articolelor ei. Ca de obicei, un muncitor se apropie să dea o mână de ajutor la descărcat, dar subșeful de la recepție îl chemă și-i ordonă, Descarcă numai jumătate din cantitate, verifică după listă. Cipriano Algor, surprins, alarmat, întrebă, De ce numai jumătate, Vânzările au scăzut mult în ultimele săptămâni, probabil va trebui să vă înapoiem marfa din magazie din lipsă de cumpărători, Îmi dați înapoi marfa din magazie, Da, conform contractului, Știu bine ce scrie în contract
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un simplu cuvânt era de ajuns, nu-i cer cine știe ce discurs, Poate că încă n-a putut vorbi cu șeful, Putea să ne-o spună, Nu e ușor, știi prea bine, spuse olarul, neașteptat de împăciuitor. Fiica lui îl privi surprinsă, mai mult de tonul vocii decât de semnificația cuvintelor, Nu prea îți stă în obicei să-i cauți scuze sau justificări lui Marçal, spuse ea, Îmi place, Poate că-ți place, dar nu-l iei în serios, Nu reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
produse ale olăriei, chiar admițând absurda ipoteză că v-ar fi comandate, Înțeleg, din momentul în care aș fi din nou acceptat ca furnizor al Centrului, nu mai pot fi furnizorul altcuiva, Exact, de altfel nu e cazul să fiți surprins, astea au fost mereu regulile, Totuși, domnule, într-o situație ca acum, când anumite produse nu mai interesează Centrul, ar fi just să i se dea furnizorului libertatea de a-și căuta alți cumpărători, Suntem pe terenul faptelor comerciale, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
opuse de a acuza nu se poate apăra decât printr-o confesiune completă, Tată, cred că sunt gravidă, spuse și își plecă privirea Sprâncenele lui Cipriano Algor se ridicară brusc, chipul lui își schimbă expresia, de la mirare la o perplexitate surprinsă, apoi confuzia, păru să caute cele mai potrivite cuvinte în această situație, dar n-a găsit decât, De ce mi-o spui acum, de ce mi-o spui așa, evident că ea n-a răspuns Mi-am adus acum aminte, ajunge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu este o întâmplare fortuită, o simplă și întâmplătoare coincidență, dacă e prevăzută și consemnată în cartea destinelor, nici măcar un cutremur nu-i va putea bara drumul. Dând din coadă, Găsit intră primul, imediat apăru Isaura Madruga. Ah, eclamă ea, surprinsă. Lui Cipriano Algor nu i-a fost ușor să se scoale, scaunul scund și picioarele deodată șovăielnice erau vinovate pentru figura jalnică pe care știa c-o face. El spuse, Bună ziua. Ea spuse, Bună ziua, bună dimineața, nu știu bine cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe Găsit cu noi la Centru, nu acceptă câini, va fi o problemă serioasă, bietul animal, va trebui să-l abandonăm, Poate reușim să găsim o soluție, spuse Marta, Înțeleg că te-ai și gândit la această problemă, se arătă surprins Marçal, Da, m-am gândit de multă vreme, Și care e soluția, M-am gândit că Isaura nu va refuza să aibă grijă de Găsit, pentru ea cred chiar că ar fi o mare bucurie, în plus se și cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cea de acum, împlinită în sfârșit, după ce a fost promisă de atâta timp. S-a văzut, deși mai puțin în viața reală decât în cărțile care spun povești, că o surpriză subită îi poate lua glasul pentru câteva momente celui surprins, însă o jumătate de surpriză asupra căreia s-a lăsat tăcerea, poate vrând să pară o surpriză completă, în principiu n-ar trebui să fie luată în considerație. Atenție, doar în principiu. Am știut întotdeauna că bărbatul care conduce furgoneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de fațada anterioară pentru a nu pierde timp căutândându-și drumul printre recipientele de toate tipurile și dimensiunile care-și imagina că erau păstrate sub pământ, în particular la etajul zero-cinci care-l interesa. Cu toate acestea n-a fost deosebit de surprins când dădu peste un spațiu amplu, deschis, fără mărfuri, care evident era destinat să faciliteze accesul spre locul săpăturilor. O parte din peretele de rezistență, între doi stâlpi, fusese demolat, pe acolo se intra. Cipriano Algor se uită la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
entuziaste alergături în jurul dudului negru, și când mașina coborî aleea ca să se întoarcă în oraș, Marçal spuse, Nu mai sunt angajat al Centrului, mi-am dat demisia. Cipriano Algor și Isaura n-au considerat că ar trebui să se arate surprinși, ceea ce pe deasupra ar suna și fals, dar cel puțin o întrebare trebuiau să pună, una dintre acele întrebări inutile fără de care se pare că nu putem trăi, Ești sigur că e cel mai bine pentru voi, iar Marçal a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Asta m-a făcut să iau foc când Domnul Andrei mi-a atras atenția că Arhivarul îl trăgea de limbă pe portar în legătură cu mine. „De ce te interesezi de mine pe la alții, domnule?” m-am răstit la el năvălind în arhivă. Surprins, Arhivarul s-a retras ca un șobolan speriat în spatele mesei la care lucra. Împiedecându-se, și-a scăpat ochelarii pe jos și, căutându-i, a călcat din greșeală pe ei și a zdrobit lentilele. Fără ochelari nu mai vedea nimic. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
niște biete ficțiuni. Clipa când mă voi trezi vă va omorâ... Dar să revin mai bine la Dinu. — Nu știam că ții un jurnal, i-am zis într-o doară și l-am văzut tresărind, intrând în panică. Am rămas surprins. Ce e, Dinule? Ți se pare rușinos ca la vârsta ta...? — Nu e vorba despre asta, murmură el. — Atunci? Nu l-am lăsat până nu mi-a dezvăluit ceea ce îl speria. Avea, într-adevăr, un jurnal, dar orice jurnal trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-a transformat într-o nebunie, în care nu m-am dat înapoi de la nici o gafă ca să obțin cu de-a sila ceea ce îmi era interzis. „Ești un om norocos”, mi-a zis odată Dinu. „De ce?” l-am întrebat, sincer surprins. Mi-a înșirat câteva argumente. Că eram iubit (se referea la Marta atunci), că eram sănătos (nu-i povestisem încă despre coșmaruri, iar „ulcerul - zicea el - e o chestie de modă”), că făceam o meserie care-mi plăcea și, pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Daniel”, am zis ca s-o liniștesc. După câteva clipe am auzit cheia răsucindu-se în broască, un zăvor care se dădea la o parte și ușa se deschise scârțâind din balamalele ruginite și neunse. „Tu ești?” întrebă Marta. Părea surprinsă, și nu foarte plăcut de apariția mea în plină noapte. „Da, Marta, eu, mi s-a făcut dor de tine”. Mințeam. Marta stătea mai departe în ușă. Parcă nu se hotăra să mă primească sau nu. Am avut chiar senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deplasa cu ajutorul mâinilor, eu o salutam și treceam mai departe. Îmi era milă de ea, dar nu mă omoram cu firea, după câțiva pași o uitam. Într-o zi însă m-am auzit strigat din spate și m-am întors surprins. Bătrâna se oprise și mă fixa, având o lucire voioasă în privire. Nu schimbasem niciodată o vorbă cu ea și habar n-aveam cine era și ce fusese înainte. Eram încurcat, nu știam ce să spun când, cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dar nu a reușit să vadă că arta și viața pot fi legate strîns, că totul avea un sens, mai ales Într-un loc ca Typical. Am băut eu prea mult vin roșu, spune ea, Înăbușindu-și furia, dar sînt surprinsă să văd că cineva atît de priceput la artă nu vede sensurile serioase sub costume. — Sentimentele nu sînt „un sens serios“, Maggie. Doar pentru că sînt un cuplu În viața adevărată... argumentul lui Wakefield se pierde În ceață. A renunțat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
juca cu ai voștri. Voce: — Păi nu e asta cacealmaua clasică? Wakefield moare de plăcere: cîrcotașii sînt sarea și piperul În orice bună prezentare de tip ce-o-să-mai-spun-În-continuare. — Așa. Vă rog să fiți foarte atenți pentru că o să fiu și eu la fel de surprins ca și voi de ceea ce urmează să spun. Face o pauză, scrutînd fețele celor din public. Ar vrea ei să fie atenți, dar Îi mănîncă În tot felul de locuri. — Moneda viitorului este poezia. Voi repeta aceasta, În conformitate cu formula poetico-științifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Laurence zâmbi îngăduitor. — De fapt, e o metodă destul de ineficientă de adus pe lume copii. Și, să nu uităm, zise aruncându-i o privire lui Simon, există mult mai multe cazuri de infertilitate la bărbați decât în trecut. Simon păru surprins. — De ce? — Din cauza alcoolului. Judy, doctorița din dreapta lui, îl fixa cu ochii ca niște mărgele. — Și a pantalonilor strâmți. Sper că porți boxeri. Fran se abținu să nu râdă și întâlni privirea lui Laurence. Se simțea bine. Nu avea nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu fiul tău în baie. Amintește-mi să pun ceva pe mine data viitoare. Lua-l-ar toți dracii. Trebuia să rămână peste noapte la un prieten. — E și casa lui, bănuiesc. A fost foarte politicos. — Și probabil și mai surprins decât tine. Jack încercă s-o rețină. — De fapt, a reacționat foarte calm. Nu mai pomeni de halat și de periuțele de dinți. Jack simți că își închidea sufletul în fața lui și îi veni s-o scuture. În schimb, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a lăuziei? Însă nesuferita de babă îi spusese că până și lăuzia ținea doar două săptămâni și avea loc după naștere. — Cum merge cu planurile de nuntă? Încă mai păstrezi convingerea naivă că nunțile sunt doar pentru miri? Fran râse, surprinsă să-și dea seama că nu se gândise deloc la asta. — Le las pe mame să se ocupe de asta. Să renunțăm la intermediari, ca să zic așa. — Francesca Tyler, ești cea mai ciudată fatăă — Și cea mai frumoasă, interveni Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și fermecător, îmbrăcat într-un pulover de lână de culoare deschisă și niște pantaloni lejeri de bumbac, așezat într-un colț al canapelei drăguțe de creton din drăguța cameră de zi îmbrăcată în creton a maică-sii. Fran rămăsese oarecum surprinsă când văzuse prima oară încăperea aia, că existau atât de multe tipuri de modele florale. Împreună cu buchetele de trandafiri, bujori și nemțișor puse în vazele ce împânzeau camera, mai că-ți dădeau impresia că ai nimerit, din greșeală, în paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aici. Fran simți un fior de teamă. — De ce n-ai urcat? — Pentru că ceea ce vreau să-ți spun nu poate fi spus decât între patru ochi. Cățea egoistă! Fără vreun avertisment își îndreptă pumnul înmănușat spre Fran. Fran fu atât de surprinsă, încât nici măcar nu se clinti și mănușa o lovi în plin. — Cum ai putut să-mi umilești fiul în halul ăsta? zbieră Camilla. Nu cred că ai vrut vreodată să te căsătorești. N-ai arătat nici pic de interes pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trecut iar pe la urechi și când s-au apropiat, au constatat că era fanfara poliției - cu uniformele lor bleumarin cu șnururi albe la epoleți. Erau așezați pe două rânduri și cântau marșul „Kuwai-gawa“. — Ce de lume! Până și Takamori părea surprins. Apoi îi reținu privirea ceva din fața grupului. — Tomoe, privește acolo! Unei tinere, cu siguranță actriță, îmbrăcată după ultima modă și cu un buchet de flori în mână, i se făceau fotografii din toate direcțiile. În jurul ei erau vreo patru-cinci bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]