2,825 matches
-
Îl iubea cu patimă pe Neculai Isac și, pentru a prelungi voluptatea iubirii, îi comunică târziu primejdia: Apoi se repezi și mă cuprinse de grumaji. Gâfâia și mă strâgea către ea, scâncind. Rămase lipită de mine și, după ce se potoli, suspină prelung și adânc". Fântâna este un supra-personaj cu dimensiuni simbolice, un simbol al vieții și al trăirii. "Fântâna" își are conotații care se asociază principiului feminin, "gura fântânii" semnifică perfecțiunea, "plopul" este un arbore funerar, iar "roșul" fustei înseamnă dragoste
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fântâna și ceru robi pentru săpat și cărăuși pentru transport. După ce fântâna a fost gata, Zaharia trebuia să-l întâmpine pe Vodă cu ulciorul cu apă rece, dar înaintea acestuia i-au ieșit Dimachi Mârza, cucoana și cu fata care "suspina și plângea". Fata era îndrăgostită, împotriva voinței părinților, de Ilieș Ursachi. Cu complicitatea fântânarului, ea petrecu împreună cu iubitul ei, câteva ceasuri bune în coliba de frunzar, unde primiră binecuvântarea lui Vodă, care se oferi să-i cunune și la nuntă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unul implicându-se în viață, celălalt, fugind parcă din ea, ambii suferind. "Tânăr fiind, mi se întâmplă adesea să mă arunc pe jos, într-o criză de epilepsie voluntară și să lovesc pământul cu pumnii, strivit de apăsarea vidului. Gemeam, suspinam, în căutarea unui răspuns, a unui sens. Caut și azi un sens, aștept și azi un răspuns, dar nu mai am puterea să mă arunc la pământ, nici pe aceea de a suspina sau de a geme"19 spune Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu pumnii, strivit de apăsarea vidului. Gemeam, suspinam, în căutarea unui răspuns, a unui sens. Caut și azi un sens, aștept și azi un răspuns, dar nu mai am puterea să mă arunc la pământ, nici pe aceea de a suspina sau de a geme"19 spune Cioran. Copilul care pierde absolutul se simte ca un rege ce a pierdut coroană, spune Cătănia, iar modul în care copilul se desparte de inconștiență iluziei sale asupra vieții îl va marca pentru toată
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
călcând în picioare sferele, îmbăloșând azurul și constelațiile... zeu frenetic, slinos și bolnav; demiurgie ejectând prin spațiu raiuri și latrine; cosmogonie de delirium tremens, apoteoza convulsiva în care fierea încununează elementele... creaturile se avânta spre un arhetip de slutenie și suspina după un ideal de monstruozitate. Univers al rânjetului, jubilare a cârtitei, a hienei și a păduchelui... Orizonturi deschise doar pentru monștri și nemernici... Totul se îndreaptă spre hidoșenie și gangrena; acest glob care puroiază în timp ce viețuitorii își expun rănile sub
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu Spania. La sfârșitul lunii iunie, mergea câte opt ore cu vacile, cu caprele și cu cele trei sute de oi ale lui, pentru a ajunge la pășuni, pentru a ajunge la cer. Cioban în adâncul sufletului. "În fiecare zi, spune suspinând, mă așez o clipă în fața ușii și privesc spre înalt. Nopțile sunt minunate, acolo sus. Noaptea, lumina piere, doar stelele mai luminează.". Jean Labarère este și cioban și poet. Se emoționează când vede o stea licărind, ori vreo urmă de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
iată că o nouă generație descinde din înaltul cerurilor, așa cum au prezis cânturile secrete și venerabile ale profeților, așa cum semnele trimise de cer au indicat[...]. Începe, copile, să-ți recunoști mama după zâmbet; vreme de douăzeci de ani ea a suspinat, așteptând [...] Începe, copile, să-ți recunoști tatăl după surâs. Lovit în interior și în exterior de comploturi, întotdeauna învingător, niciodată învins, acesta este tatăl tău. Pentru el, tu reprezinți încununarea eforturilor sale, moștenitor al virtuților a șaizeci și patru de
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
i-atinge mîinile pe piept” ca mai apoi prin inducerea somnului să-i provoace reverii. Semne ale intruziunii magice ale operatorului se pot desluși Între fantele dintre veghe și somn „iar ea vorbind cu el În somn /oftînd din greu suspină”. Citim aici toate semnele fiziologice ale oricărui discurs erotic : suspinul, fața Întoarsă, ochii Închiși sunt fenomene ale unei activități erotice subtile, ale unei posedări transparente, ale unei legături onirice. Intruziunea operatorului magic În Însăși materia reveriei are drept scop dematerializarea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Culianu: „acțiunea magică are loc printr-un contact indirect, prin sunete și figuri care-și exercită puterea asupra simțurilor văzului și auzului”. Intrarea principală a tuturor operațiunilor magice este fantezia... „și ea vorbind cu el În somn/oftînd din greu suspină/ o, dulce al nopții mele domn /de ce nu vii tu, vină”. Citim În tratatul De radiis al astrologului Abu Yusuf al Kindi următoarele propoziții: “... fiecare stea are natura sa proprie pe care o comunică prin razele ei ... spiritul fantastic (spiritus
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
era o experiență totală, o limită netă la a cărei traversare ființă este cuprinsă de fericirea dată de însăși absența vieții sinonime cu suferință: La clopotul ce trage-a-ngropăciune / la cântecul ce-i duce / pe morți către uitarea de pe urma, / cu ce suspine amare / și-adânci îl pizmuia pe cel ce-n groapă / cu morții se ducea să se-mpreune (Dragoste și Moarte, vv. 56-60). Sicilianul integrează moartea în fluxul vieții eului liric, o interiorizează și o fragmentează. Alteori pare a fi un observator
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cântec neîntrerupt din Silviei, ș.a. Leopardi asculta curgerea timpului: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn. Mi-era spre mângâiere / nopților mele, mi-amintesc, bătaia, / când prunc în odăița-ntunecoasă / vegheam de spaime ros și zorii zilei / îi suspinam. Nu-i lucru aici în preajma / să-l văd ori să-l aud și dulce-n mine / să nu-mi întoarcă un chip, o amintire (Amintirile, vv. 52-59).323 Inspirate din această tehnică leopardiană, creațiile quasimodiene stau adesea sub semnul cufundarii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și a conflictului intern care ne macină. "Potopul" lăuntric nu mai poate fi ignorat, avem a-l conștientiza și a așeza noi temelii vieții noastre. Trăim așa cum suntem, iar ceea ce se întîmplă ne privește pe toți, căci "toată făptura împreună suspină și împreună are dureri"13. Există valori universale, chiar dacă există identități specifice. Dar a vorbi despre "rase superioare" și "indigeni" la trei secole de la abolirea universală a sclaviei, despre "culturi înalte" și "culturi primitive", despre "civilizați" și "sălbatici", ni se
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
loc în fotoliu, oculistul a pus o lumină, alta, a luat microscopul, oglinzi, lupă și altele, s-a porăit mult cu ruda sa importantă, cititorul nostru, mândria noastră etnică din secolul 33, însă după o oră de studiu, cercetare, diagnosticare suspină adânc, poate că chiar dureros, spunând doar atât: "Nu mai e nimic de făcut..." Auzind astea, cititorul - baț! - o dă în infarct! Și chiar moare... El se temea nespus de tare de oculiști. Că-i vor spune odată că nu
Ultimul cititor în limba română... Lui Gheorghe Grigurcu by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8532_a_9857]
-
Iar fața ei frumoasă ca varul este albă"288. Ilustrarea câtorva versuri din poemul "Luceafărul" apare într-un alt număr al Adevărului literar și artistic, însoțită, de asemenea, de versuri: Iar ea vorbind cu el în somn, / Oftând din greu suspină:/"O dulce-al nopții mele Domn, / "De ce nu vii tu? Vină!"289 Mina Byk Wepper imprimă o ușoară tentă simbolistă ilustrațiilor unor poezii care nu sunt toate simboliste: Doina lui Șt. O. Iosif 290 Linda Raia de Vasile Alecsandri 291
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la Festivalul Filmului de la Costinești, 1990 • Cota zero (1987), (cenzurat, retrase premiile), Premiul UCIN 1987, Premiu la Festivalul Filmului Documentar de la Târgoviște 1988 • Palatul Cotroceni (1990), Premiul pentru film documentar la Festivalul Filmului de Artă, București, 1991 • Oare Dumnezeu a suspinat omenește? (1991), Marele premiu al UCIN, 1992 • Eminescu, truda întru cuvânt (1993), produs împreună cu Anca Damian, Premiul UCIN, 1994 • Licitație cu suflete (1997), Premiul UCIN pentru cel mai bun film documentar, 1998 • Autoportret pe o frunză de toamnă Ion Țuculescu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Duh, acelui întru ființă cunoscător Crezului și închinătorul Singurului Dumnezeu. Să fie blestemat și neertat și după cartea lor nedezlegați și umflați, pietrele și fierul să se roșească și să se topească, să aibe moștenire Lepra și Ștreangul lui Iuda, suspinând și tremurând ca câinii, urgia lui Dumnezeu peste capetele lor, munca și averile lor să fie în perzanie și pieire și Îngerul Dumnezeului să-i gonească. Blestemul lui Dumnezeu să fie în casele lor, iar anii lor puțini și ostenelele
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
sau printr-o locuțiune verbală: a) După aceea ziua curse liniștită. Noaptea se lăsa murdară și grea. Puii sunt mâncați fripți. b) Priveam la apa care se strecura lină și limpede. Toți așteptau întristați, deznădăjduiți. A auzit-o întâia oară suspinând ușurată. Cum cutezați a intra nechemați? Se așează zâmbind fericiți pe banca de lângă fereastră. c) Stătui de vorbă vesel, ca niciodată. Numele predicativ circumstanțial stă mai ales pe lângă verbe intranzitive care exprimă mișcarea (a merge, a umbla, a se întoarce
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
bunici Din frageda-mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus. Din zori și până-n seară; Cu furca-n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus în portu-i de la țară... Căta la noi așa de blând, Senină și tăcută; Doar suspina din când în când La amintirea vreunui gând Din viața ei trecută. De câte ori priveam la ea, Cu dor mi-aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind-o-n mintea mea Duminicii preasfinte...” (Șt.O. Iosif, „Bunica”) Pentru Nechifor Crainic, susținător
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
permițîndu-le să se recunoască în jurul acelorași simboluri, într-o aceeași liturghie. De asemenea, în ambele cazuri, în opoziție cu o societate fărrmițată, dezarticulată, în care individul supus lui însuși își poate constata doar neputința și izolarea ("sîntem atît de singuri", suspină Clanricard), este clădit modelul unei comunități puternic integrate, cu o coerență solidă, în care se regăsesc forța și apropierea unor vechi solidarități dispărute. Politica și sacrul ajung astfel să se unească și, într-o oarecare măsură, să se confunde, în
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
este cea a "pervertirii" tînărului țăran sau a tinerei țărănci care-și părăsește satul natal pentru a se pierde în aglomerația marilor orașe. "Ce fericire! N-o simt decît aici! Nefericitul de mine care am căutat-o în altă parte", suspină Rétif de La Bretonne, care, părăsind la șaptesprezece ani ferma tatălui său, are măcar meritul de a face cunoscută o experiență personală 52. Idealizat, sacralizat, satul rămîne pentru el simbol al înseși "curățeniei sufletului și inimii", al fidelității față de un foarte
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
însemna dispariția pentru totdeauna a liniștii, a visului. „Știrea cutremură sufletul bolnavului și Creangă plânse în hohote, deschizând și citind, ici și colo, versuri răzlețe din primul volum de Poesii al marelui poet editat de T. Maiorescu, în decembrie 1883. Suspinând, adormi încolo repetând tot mai des, cu un surâs melancolic, aceeași tristă încredințare: De-acu nu-i mult pân’ departe!” (9, p. 184). În august, va muri și Veronica Micle și odată cu ea tot ceea ce-i mai putea aminti lumește
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
de peisaj, locus amoenus, va primi statutul de clișeu. (6) [...] Iedera îndrăgostită se-mpletea în ramurile tînărului ulm, mai încolo vița de vie sălbatică se agăța de trunchiurile teilor și platanilor, susurul unui izvor de argint și ciripit de păsărele, suspinînd dulcile lor neliniști, se auzeau de departe: aș putea să încarc acest tablou și să vă repet toate aceste descrieri mult uzate [...]. G. D'Haucourt, Thémidore ou Mon histoire et celle de ma maîtresse, 1745, citat de H. Lafon, 1982
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
transferat pe o insulă și l-a înconjurat de un corp de soldați și, printr-un decret senatorial, a avut grijă să fie permanent ținut în acel loc; și, la orice menționare care se făcea despre el sau despre Iulia suspina și obișnuia să exclame: De-aș fi rămas celibatar și fără fii să mor! și fără să le nominalizeze altfel decât: cele trei vicii și cele trei supărari ale lui (tres vomicas ac tria carcinomata sua)442. Ovidiu, însă, nu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
privirea înlăcrimată. Așa se cuvine să fie trupul și sufletul femeii perfecte, ipostaziată aici în făptura unei napoletance focoase purtând numele de Igeea. Întâlnirea cu asemenea exemplar de rasă nu putea rămâne fără urmări, și bietul "Signor Leone" începe să suspine de la primele pagini, indiferent la plastica impetuoasă a corpului (ține el să ne avertizeze), însă fascinat de amănunte infinit mai subtile, precum "mlădierea mișcărilor" ori "melancolia ochilor". Instinctul "natural", "calibanic" iese din schemă, pentru că iubirea e înțeleasă ca un proces
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Diomo își manifestă sentimentele prin aplauze zgomotoase și mișcarea nervoasă a gurii, dezvelind niște dinți "rari și puternici", de carnasier. Salvarea pare să vină până la urmă, ca și altădată, tot din partea unei femei, ce intervine în discuție doar pentru a suspina, nostalgic, după trecutul evocat cu patos viril de aprigul general. Însă lamento-ul doamnei ("Ah, cneazule, unde-s vremurile de atunci!") exprimă de data aceasta un reproș mult mai grav, vizând incapacitatea de a iubi a "tinerilor" cu sânge subțiat
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]