7,135 matches
-
fixa solid în această istorie de suferință vehiculată din generație în generație, suficientă sieși și împărțind lumea între cei care suferă, adică evreii, și ne-evreii care-i fac să sufere. Și astfel, o dată în plus, această istorie de suferință sustrăgea evenimentul, în speță genocidul, din cursul istoriei, cea făcută din rupturi și continuități, unde nu un Dumnezeu omniprezent orientează devenirea lumii, ci bărbați și femei supuși greșelii. Ortodocșii, sprijinindu-se pe încercările de explicare și/sau justificare teologică a masacrului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cum am putea spera ca el să se universalizeze și să putem spune cu o oarecare justificare, și pentru ansamblul umanității, "niciodată să nu se mai întâmple așa ceva"? Gândită în afara istoriei, Soluția Finală se transformă într-o tragedie care se sustrage oricărei comparații, oricărei analogii: o gaură neagră, fără trecut și viitor, anihilând toate modelele explicative, inclusiv simbolurile și arhetipurile tradiționale care le permiseseră evreilor să se confrunte cu suferința. Desigur, în ciuda aspirației spre excepționalitate, noua religie se vede constrânsă să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
prefață de Simone de Beauvoir (Fayard, 1985), care-i conferă o imensă autoritate morală 34. În cele din urmă, acest termen ebraic ocultează celelalte desemnări ale genocidului, particularizând la extrem exterminarea evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și sustrăgând-o plasării într-un cadru mai larg. Acest fenomen este specific francez. În alte părți, răspândirea cuvântului Shoah s-a lovit de puternica rezistență a concurentului anglo-saxon, Holocaust. Dominația mondială a englezei a făcut restul. Consonanța exotică a cuvântului Shoah
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
eficient împotriva dezordinii, a arbitrariului și incertitudinii, a umi linței chiar, decît nemaifiind fragil, cîștigînd în putere prin ridicarea spiritului și ancorarea sau reancorarea la o forță superioară, la Sursă dacă se poate. Atunci perspectivele se schimbă, reușești să te sustragi micimilor cotidiene și să-ți vezi de drumul tău. Mi-e milă de cei care fac rău, nu știu ce fac și ce îi așteaptă. Căci roata se învîrte și nimeni nu are putere pe vecie. Ni se dă așa cîte o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
autohtone, formând influente case boierești ai căror reprezentanți au ocupat chiar tronul (Calimach și Cantacuzino). În pofida declinului suferit, otomanii au continuat să reprezinte o putere în Europa Orientală, care exercita o presiune imensă asupra spațiului românesc. Transilvania reușise să se sustragă influenței Sublimei Porți, însă Muntenia putea fi stăpânită pe mai departe cu ușurință cu ajutorul pașalâcurilor (Vidin, Ruse) și raialelor (Giurgiu, Brăila). Față de Moldova, prin preluarea Tighinei și a Hotinului, otomanii au obținut două poziții cheie, prin intermediul cărora controlau ambele maluri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a dezlănțuit teroarea asupra noastră. Pentru a ne diminua ponderea, a reluat politica țaristă de colonizare cu elemente alogene, în special slave. A decupat și alipit pământuri din și la Basarabia, pentru a-i șterge frontierele naturale și a-i sustrage teritorii cu valoare strategică. În est, i s-a atașat o regiune fictivă, Transnistria, astfel că, parțial, s-a extras Basarabia din spațiul românesc (care, în răsărit, se întinde până la Nistru). Implicit, prin această alipire forțată, provincia a ajuns oricând
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pînă la agresiunea totalitară asupra individului, ceea ce duce la eșecul istoric al civilizației rațiunii. "Via-ța nu mai viețuiește". Se insistă asupra minciunii instaurate de sistemul colectiv al relațiilor de proprietate, care compromit gîndirea și acțiunea autonomă, ce nu se pot sustrage dictatului inevitabil al mecanismelor dominației totalizante. Pentru a rezista în fața violenței societății și a-i opune propria exigență etică și emancipatoare, individul ar trebui să facă precum baronul Münchhausen care se scoate din mlaștină tră-gîndu-se de propria-i perucă. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
marginală privește partea de încheiere a articolului sus menționat, scris tot de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Se spune acolo că poezia Floare-albastră "constituie un fel de premiză la marea problematică a Luceafărului și a Scrisorilor, închinate dragostei"; că "femeia singură s-a sustras sau s-a arătat nedemnă de marea cinste conferită ei, de către geniul îndră gostit" și, ca urmare, "floarea vestejită din părul bălai al iubitei, reprezintă fosta Floare albastră"; "Crăiasa din povești, zîna, a ajuns Dalila". Dar Floarea-albastră nu-i floare
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în numeroase cazuri, ele se pot și anula. Cum fluctuațiile dispoziției sunt caracteristice sufletului omenesc, ne putem imagina și că societățile noastre dau acestui fenomen un ritm mai alert ca oricând. Dacă nimic nu mai e stabil, de ce s-ar sustrage nefericirea acestei legi? Cu cât consumul-lume produce mai multe insuficiențe și dezechilibre subiective, cu atât găsim în el mai multe scopuri și instrumente de redinamizare personală, capabile să risipească mai rapid anumite impasuri ale existenței. Este adevărat că evantaiul hipermodern
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și de pulsiuni ale dorinței. Marele deziderat al lui Dionysos este să evadeze din sine, să-și repudieze Egoul, plonjând în infern și în haos, scufundându-se în oceanul nesfârșit al senzațiilor. A se elibera din închisoarea Eului, a se sustrage durerilor individuației, a face să explodeze principium individuationis: aceasta este aspirația profundă a omului dionisiac de ieri și de azi. Această interpretare nu-i lipsită de profunzime. Ea arată de ce anume logica utilitară sau instrumentală n-ar putea epuiza relația
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de la o zonă la alta, de la o epocă la alta. În principiu, moartea este asemenea cascadei: când s-au ivit condițiile de prag al morții, dacă nu intervine ceva „din afară”, cel aflat în situația respectivă nu se mai poate sustrage căderii, inerției acesteia. Fenomenul cascadei mortalității capătă relevanță socială atunci când, de la o perioadă la alta sau de la o zonă la alta, consemnăm creșteri bruște și semnificative ale ratei mortalității. Vorbim, așadar despre cascade ale mortalității atunci când sunt întrunite cele două
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
cu greutatea și presiunea amețitoare ale unei cascade. Altfel spus, mortalitatea afectează viața unor cohorte întregi, care se prăvălesc în moarte printr-o cădere bruscă și vertiginoasă de tipul cascadelor, fără de cea mai mică putință și șansă de a se sustrage unei asemenea căderi. Exact ca o barcă ce-a ajuns la pragul cascadei: brusca întețire a vitezei curentului o atrage fără de vreo putere de sustragere din puhoiul apelor care se prăbușesc și numai o intervenție de pe mal ar putea s-
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
asemenea căderi. Exact ca o barcă ce-a ajuns la pragul cascadei: brusca întețire a vitezei curentului o atrage fără de vreo putere de sustragere din puhoiul apelor care se prăbușesc și numai o intervenție de pe mal ar putea s-o sustragă inerției căderii, iar în acest caz intervenția ar fi tot una cu un serviciu prompt și eficient de salvare, or tocmai acesta se pare că este ineficient și târziu în societățile răsăritene, de vreme ce cota mortalității materne și infantile crește brusc
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
se mai pot salva, căci acea forță salvatoare din afară, singura capabilă să-i extragă din curentul și inerția morții, nu intervine cu promptitudine și nici cu eficiență, astfel că, prin ei înșiși, mama și copilul nu se mai pot sustrage căderii. Momentul morții urmează, în chip fatal, momentului ivirii situației de prag. Societățile răsăritene nu intervin în sprijinul celor aflați în situații de prag, astfel că, ori de câte ori se ivește o atare situație, ea își produce consecințele cu fatalitate, exact ca
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
patriei așa cum se străduiesc pentru împlinirea deplină a Sfintei Scripturi a nu căuta să promoveze în funcții înalte pentru realizarea unor interese meschine și de a nu-și trăda patria să nu fie instigatori Copiii membrilor Bisericii nu vor fi sustrași de la pregătirea școlară generală medie și superioră de către părinți, dar, în același timp, nici din partea organelor să nu fie piedici în sensul acesta, pe motiv că sunt creștini. [...] Bugetul Bisericii provenit din darurile benevole ale membrilor va fi administrat fără
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
pipa tatălui său1. Întors în casa căpitanului Alvig, Osvald va avea aceeași soartă ca și acesta. Personajul ibsenian dobândește astfel acea conștiință tragică prin care accede la descoperirea fatalității ca resort existențial: trecutul ne urmărește, nimeni nu i se poate sustrage. Într-un anume fel, pentru el, ca și pentru personajul tragediei antice, „sunt vii morții culcați în pământ”. O nouă Ate îl silește să refacă drumul străbătut de predecesorul său, relația lor rămânând însă destul de incertă. În scena din sera
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Anthony va fi orientat spre un institut de reeducare (institut de educație specializată destinat tinerilor fără retard intelectual ce prezintă tulburări de comportament care nu permit menținerea lor în instituții de învățământ clasice), în regim de internat pentru a-l sustrage conflictelor familiale persistente. În total, în afara tentativelor de suicid prin spânzurare, acest adolescent a acumulat mai multe conduite cu risc începând cu vârsta de 9 ani, care n-au fost reperate, cu o escaladare în ceea ce privește mijloacele, până în momentul în care
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
exterioare securizante. Din această situație rezultă o incapacitate de a suporta pierderile sau separările și o dependență excesivă atât față de cei apropiați cât și față de obiectele materiale implicate. Atunci când, dintr-un motiv sau altul, aceste obiecte (persoană sau lucru) se sustrag sau amenință cu această intenție, acest lucru îl face pe subiect să se confrunte deodată cu propria sa fragilitate și activează în mod dureros un sentiment intolerabil de dependență: raptus-ul suicidar, în contextul anxiogen, are drept finalitate încercarea de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și să apeleze la terapie, ei fac acest lucru pentru alte motive, ca de exemplu pentru dificultățile întâmpinate de copilul lor în legătură cu școala... Și atunci când simptoamele de care se plângeau părinții se diminuează sau încetează complet, ei caută să-și sustragă copilul de la faza ulterioară a travaliului terapeutic...”. Dintr-o cu totul altă perspectivă, Wagner și colab. (2000) analizează reacția afectivă și verbală a unor părinți (34 părinți: tați, mame, tați vitregi sau mame vitrege) ale unor adolescenți care tocmai au
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
economice”, Finanțe publice și contabilitate, Vol. 17, Nr. 5, 2006, p. 9. footnote>. Autorul consideră că unele practici creative ignoră legile și normele contabile, respectiv contabilii pot înregistra operațiuni fictive care nu au la bază documente justificative, se pot falsifica, sustrage sau distruge evidențele societății, înstrăina activele în caz de faliment, folosi cu rea-credință bunurile sau creditele societății, și lista infracțiunilor poate continua. Sunt de părere însă că aceste practici nu trebuie incluse în categoria tehnicilor creative, infracțiunile nu sunt asimilate
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
subliniezi evidența, să te prefaci, precum și tot ceea ce presupune înfruntări care vor decide cine este învingătorul și cine învinsul... Istoria e îngăduitoare cu câștigătorii și fără milă față de cei care pierd. Să lărgim puțin cadrul discuției: istoriografia filosofiei nu se sustrage regulii genului. Filosofia, puțin arogantă, adesea sigură pe ea, gata aproape întotdeauna să dea lecții, se prezintă îndeobște ca fiind disciplina care le încoronează pe toate celelalte. Acesta e refrenul intonat invariabil de inspectorii școlari de specialitate pentru a justifica
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mai ușor de evitat. Pentru că iată rațiunea acestei escamotări: adversarii filosofului au tot interesul să nu-l scoată în evidență, să facă totul pentru a-l disimula, a evita popularizarea lui și aducerea existenței lui în plină lumină. Ca să-l sustragă mai ușor dezbaterii, discuției, confruntării tezelor, e mai bine să-l evite pur și simplu... Trăim într-adevăr sub domnia învingătorilor: istoria filosofiei e scrisă de niște oameni care sunt în mod clar și judecători, și părți în proces. Tradiția
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
poate servi și la demonstrarea altei teze: te distanțezi de un anumit lucru abținându-te să nu privești, silindu-te să nu vezi; identifici realul drept ceea ce este: o pură și simplă conjuncție de simulacre căreia poți să i te sustragi; îți afirmi puterea asupra ființei prin intermediul percepțiilor; iată tot atâtea îndemnuri la voluntarismul filosofic hedonist care permite, evitând prilejurile de neplăcere sau de tulburare, să te construiești ca individualitate senină și radioasă. 6 Epifanie a corpului material. Pe teren filosofic
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
corespundă termeni cu adevărat potriviți: bucuria, deliciul sau starea de bine - pe care traducerile le exprimă și prin termenii de voluptate, delectare, tot atâtea navigări posibile în apele hedoniste. 3 Neînțelegerea iscată de pe urma unei bune reputații. De fapt, Prodicos se sustrage clasamentelor dezonorante datorită unei neînțelegeri; este vorba despre buna reputație de care se bucură grație unui text antologic realizat de el și prezentat sub titlul Alegerea lui Heracle, ca și cum ar constitui în sine o lucrare programatică a filosofului. Nici vorbă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu ceea ce dăunează trupului și sufletului, să nu pactizeze niciodată... Suferința ocupă un loc cardinal la Epicur: ea desemnează lipsa și cere plăcerea. Dispariția ei presupune mulțumire, restabilire și plăcerea de a-ți fi recuperat natura armonioasă. Nimeni nu se sustrage acestei evoluții firești - ea întruchipează legea. Epicur nu precupețește niciun efort pentru a evita neplăcerea și, cu aceeași ocazie, creează plăcere, tocmai în și prin această evitare. Zeii? Moartea? Frica? Boala? Suferința? Angoasa? Tot atâtea variațiuni pe tema unei negativități
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]