7,731 matches
-
putere absolută, perpetuă și indivizibilă 52 a unei "republici"53, ceea ce înseamnă că prerogativa guvernării nu poate fi exercitată de mai multe persoane, ci trebuie să fie concentrată într-una singură 54. Argumentul lui Bodin în favoarea caracterului de indivizibilitate al suveranității se bazează pe observația că, dacă suveranul ar împărți puterea sa cu unul dintre supuși, nu ar mai fi cu adevărat suveran 55: "suveranul nu poate să îl transforme pe un supus în egalul său fără a-și nega propria
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
putere"56. Jean Bodin s-a arătat preocupat de diferența care există între cei doi termeni "Stat" și "guvernare" -, reuniți în noțiunea aristotelică politeia, guvernarea (regimen) desemnând pentru el nu forma statului, ci o anumită "modificare constituțională" sau cutumiară a suveranității; desemnează modalitatea prin care puterea suverană distribuie onoruri și funcții conform unor criterii stabilite de uzanțe 57. Rezultă că, după modul în care suveranul se raportează principiului propriei sale puteri, monarhia poate fi "regală sau legitimă, seniorială și tiranică". Germanul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
criterii stabilite de uzanțe 57. Rezultă că, după modul în care suveranul se raportează principiului propriei sale puteri, monarhia poate fi "regală sau legitimă, seniorială și tiranică". Germanul Althusius (Politica methodice digesta), adept la teoriei dreptului natural 58, afirma că suveranitatea aparține poporului, este inalienabilă și nimeni nu va îndrăzni să spună că poporul poate transfera cuiva suveranitatea sa (acesta fiind un drept indivizibil, inalienabil și imprescriptibil). Althusius face remarcabila observație că poporul nu încetează să fie suveran, deși deleagă monarhului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
puteri, monarhia poate fi "regală sau legitimă, seniorială și tiranică". Germanul Althusius (Politica methodice digesta), adept la teoriei dreptului natural 58, afirma că suveranitatea aparține poporului, este inalienabilă și nimeni nu va îndrăzni să spună că poporul poate transfera cuiva suveranitatea sa (acesta fiind un drept indivizibil, inalienabil și imprescriptibil). Althusius face remarcabila observație că poporul nu încetează să fie suveran, deși deleagă monarhului sau principelui anumite atribute ale suveranității sale. Așadar poporul însărcinează prin voința și puterea sa anumiți magistrați
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nimeni nu va îndrăzni să spună că poporul poate transfera cuiva suveranitatea sa (acesta fiind un drept indivizibil, inalienabil și imprescriptibil). Althusius face remarcabila observație că poporul nu încetează să fie suveran, deși deleagă monarhului sau principelui anumite atribute ale suveranității sale. Așadar poporul însărcinează prin voința și puterea sa anumiți magistrați sau funcționari, să exercite în numele său anumite prerogative sau funcții. Spre deosebire de Jean Bodin, Hugo Grotius a respins ideea că suveranitatea monarhilor este de origine divină, de care s-ar
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
suveran, deși deleagă monarhului sau principelui anumite atribute ale suveranității sale. Așadar poporul însărcinează prin voința și puterea sa anumiți magistrați sau funcționari, să exercite în numele său anumite prerogative sau funcții. Spre deosebire de Jean Bodin, Hugo Grotius a respins ideea că suveranitatea monarhilor este de origine divină, de care s-ar bucura aceștia fără nici o condiție sau restricție 59. Adept al dreptului natural, el o atribuie în această calitate poporului, marcând o clară distincție față de Bodin și situându-se pe poziția celor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
poziția celor care vor netezi calea monarhiei constituționale (de pildă, E. Burke). Jean Bodin a înțeles Republica în manieră antică: lucru public, comunitate politică în general și nu ca o formă de guvernare opozabilă monarhiei și imperiului. În concepția sa suveranitatea este puterea publică de conducere care se impune în mod egal tuturor, fără consimțământul cuiva. Indivizibilitatea îl determină pe Jean Bodin să prefere guvernarea monarhică. El nu diferențiază în practică Statul de guvernul său. Jean-Jacques Rousseau, acreditat cu teoria contractului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
impune în mod egal tuturor, fără consimțământul cuiva. Indivizibilitatea îl determină pe Jean Bodin să prefere guvernarea monarhică. El nu diferențiază în practică Statul de guvernul său. Jean-Jacques Rousseau, acreditat cu teoria contractului social, susține că ceea ce fondează legitimitatea și suveranitatea este pactul social 60. Prin acesta oamenii consimt să cedeze o parte din drepturile lor colectivității, pentru a beneficia de avantajele vieții sociale. Pe de o parte, teoria contractului social legitimează drepturile pe care un individ le poate opune Statului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
acesta oamenii consimt să cedeze o parte din drepturile lor colectivității, pentru a beneficia de avantajele vieții sociale. Pe de o parte, teoria contractului social legitimează drepturile pe care un individ le poate opune Statului și, de alta, pune bazele suveranității, întrucât autoritatea trebuie să rezide în mod necesar în corpul social care a beneficiat de înstrăinarea suveranității fiecăruia. Prin pactul social participanții la guvernare acceptă direcția unei singure voințe, care emană de la ei toți. În consecință, suveranul este condus de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
sociale. Pe de o parte, teoria contractului social legitimează drepturile pe care un individ le poate opune Statului și, de alta, pune bazele suveranității, întrucât autoritatea trebuie să rezide în mod necesar în corpul social care a beneficiat de înstrăinarea suveranității fiecăruia. Prin pactul social participanții la guvernare acceptă direcția unei singure voințe, care emană de la ei toți. În consecință, suveranul este condus de voința generală, care nu este altceva decât legea 61. În această direcție se acționează, scopurile artei guvernării
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Rousseau nu a inovat. El a continuat un curent de tradiții existent chiar în Franța, unde deputatul de Bourgogne al "stării a treia" (le Tiers état) în Statele Generale de la Tour (1484), Philippe Pot, spunea că statul este problema poporului, suveranitatea nu aparține principilor, care nu există decât pentru popor, iar regalitatea este o slujbă, nu o moștenire 65. Așadar, doctrina contractului social este mult mai veche 66. Marsilio de Padova o exprimase în secolul al XIV-lea. În Evul Mediu
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a găsit un ecou deosebit în epoca contemporană, nu este o idee nouă ea fiind analizată de numeroși gânditori care au întrevăzut varianta democratică de a accede la putere. Astfel, Willhelm de Okkam (1270-1347) transpune în Tractatus Potestatis Ecclesiae teoria suveranității populare a lui Marsilio de Padova și principiul reprezentării, preluat din practica breslelor de meșteșugari și negustori din epoca sa, la modul de organizare a Bisericii Catolice 67. Okkam creează astfel o construcție în care Papa este ales de conciliul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
preconizând absolutismul statal, despotic, pentru ca armonia să domnească între oameni, prin natura lor egoiști și supuși propriilor interese. Voința regelui este voința poporului, iar un popor care se revoltă contra regelui său se autodistruge. Făcând distincție între "dreptul" și "exercitarea" suveranității, la Hobbes se schițează după cum observa M. Senellart 72 o dublă tendință: "una constând în a reduce guvernarea la suveranitate, prin intermediul obligativității supunerii, cealaltă constând din a separa riguros nivelul lor de funcționare în termeni de drept capacitatea de a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
este voința poporului, iar un popor care se revoltă contra regelui său se autodistruge. Făcând distincție între "dreptul" și "exercitarea" suveranității, la Hobbes se schițează după cum observa M. Senellart 72 o dublă tendință: "una constând în a reduce guvernarea la suveranitate, prin intermediul obligativității supunerii, cealaltă constând din a separa riguros nivelul lor de funcționare în termeni de drept capacitatea de a enunța legea și de execitare-aplicare la niște realități specifice". Ceea ce este comun tuturor concepțiilor elaborate în această perioadă, rezidă în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de execitare-aplicare la niște realități specifice". Ceea ce este comun tuturor concepțiilor elaborate în această perioadă, rezidă în principiul confuziunii puterilor, potrivit căruia întreaga putere politică este concentrată în mâinile suveranului. Din secolul al XVII-lea, sub impusul revoluțiilor burgheze, teoria suveranității absolute a monarhului este tot mai mult contestată, iar în gândire își fac apariția concepții noi. Acestea vor aduce elemente de noutate și în domeniul reprezentării, fundamental opusă celei "organice" sau "naturale". În doctrina revoluției franceze, când națiunea își instituie
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ar fi îmbinată și cu puterea executivă, judecătorul ar avea forța unui opresor. Aceasta este "imaginea trecutului", pe care Revoluția franceză îl reneagă. Prin urmare, pentru a împiedica abuzul de putere "lucrurile trebuie astfel rânduite, încât puterea să îngrădească puterea". Suveranitatea este indestructibil legată de ideea de reprezentare, pe care Rousseau nu o accepta: suveranitatea fiind exercițiul voinței generale, nu poate fi cedată. În acest fel el răstoarnă principiul fundamental al monarhiei absolute. Ostil atât monarhiei absolute cât și democrației reprezentative
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
este "imaginea trecutului", pe care Revoluția franceză îl reneagă. Prin urmare, pentru a împiedica abuzul de putere "lucrurile trebuie astfel rânduite, încât puterea să îngrădească puterea". Suveranitatea este indestructibil legată de ideea de reprezentare, pe care Rousseau nu o accepta: suveranitatea fiind exercițiul voinței generale, nu poate fi cedată. În acest fel el răstoarnă principiul fundamental al monarhiei absolute. Ostil atât monarhiei absolute cât și democrației reprezentative, susținea că ideea de reprezentare este modernă și provine din guvernarea feudală 73. În
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
73. În modelul pe care l-a creat, poporul elaborează legile, stabilit într-un corp politic (Parlament) iar "guvernământul", compus din cetățeni, le pune în executare. Aceștia din urmă sunt însă doar depozitari temporari ai puterii. În realitate, pentru exercitarea suveranității, națiunea trebuie să o încredințeze reprezentanților săi, deci suveranitatea națională implică un regim reprezentativ. Cei aleși nu reprezintă electorii lor, ci întreaga națiune, ceea ce face ca ei să nu poată fi supuși unui mandat imperativ: alegerea odată făcută, ei nu
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
elaborează legile, stabilit într-un corp politic (Parlament) iar "guvernământul", compus din cetățeni, le pune în executare. Aceștia din urmă sunt însă doar depozitari temporari ai puterii. În realitate, pentru exercitarea suveranității, națiunea trebuie să o încredințeze reprezentanților săi, deci suveranitatea națională implică un regim reprezentativ. Cei aleși nu reprezintă electorii lor, ci întreaga națiune, ceea ce face ca ei să nu poată fi supuși unui mandat imperativ: alegerea odată făcută, ei nu depind decât de conștiința lor, și votează după propriile
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
făcută, ei nu depind decât de conștiința lor, și votează după propriile convingeri. Interdicția mandatului imperativ a fost înscrisă în Constituțiile a numeroase țări, după ce a dominat viața Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate timp de câteva secole. Partajul contractual al suveranității implică echilibrul puterilor. El se va manifesta în raporturile monahiei cu stările privilegiate, constituind și un punct de plecare în abordarea teoriei separația puterilor în stat. Teoria, care poate fi numită nu doar a "separației puterilor", ci și a "echilibrului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
deliberative restrânse, cum a fost curia regis, apoi Adunările reprezentative ale stărilor privilegiate. Dacă la început suveranii dețineau în mod absolut atributele puterii legislative, executive și judecătorești, treptat el a fost nevoit să le împartă, în cadrul partajului contractual al prerogativelor suveranității. Împărțind la început cu adunările doar puterea judecătorească, suveranii au fost constrânși să accepte să legifereze numai în cadrul și împreună cu Adunările de stări (chiar dacă acest atribut privea la început doar probleme de ordin financiar, ridicarea impozitelor extraordinare etc.) Tendința generală
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
atribuțiile celuilalt organ. Autoritatea suverană se exercita prin intermediul legii. Autonomizarea activității de guvernare în raport cu funcția suveranului aduce în același secol al XIII-lea, în prim plan, un pesonaj nou stările privilegiate, reunite în Adunări reprezentative. 2.2. Partajul contractual al suveranității (consilium et auxilium) Trecerea de la o regulă juridică la alta a fost imperceptibilă. Pentru feudalii obișnuiți cu dublul principiu contractual al suveranității și al înstrăinării tuturor prerogativelor publice, nimic nu a părut mai natural decât să fixeze precis, prin contracte
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
-lea, în prim plan, un pesonaj nou stările privilegiate, reunite în Adunări reprezentative. 2.2. Partajul contractual al suveranității (consilium et auxilium) Trecerea de la o regulă juridică la alta a fost imperceptibilă. Pentru feudalii obișnuiți cu dublul principiu contractual al suveranității și al înstrăinării tuturor prerogativelor publice, nimic nu a părut mai natural decât să fixeze precis, prin contracte și carte, zona de influență rezervată fiecăreia din noile puteri care se impuneau în viața publică. O lungă perioadă de timp, carte
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
LIMITAREA PUTERII MONARHICE 1. Raporturile monarhiei cu stările privilegiate Raporturile monarhiei cu stările privilegiate trebuie privite și analizate în complexul context în care au apărut și s-au organizat stările și Adunările reprezentative ale acestora, precum și al partajului contractual al suveranității în fond al dualismului constituțional creat care impune, pe baza nevoii de consilium et auxilium derivat din legăturile vasalice, convocarea și consultarea stărilor. Nevoile sporite ale suveranului și exigențele sale, în special în domeniul fiscal, impuneau cererea și, corelativ, acordarea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
le unea totdeauna când interesele comune urmăreau limitarea puterii suveranului. Pe măsura organizării instituționale a statului, cele două funcții specifice ale senioriei, administrarea justiției și serviciul militar, scăpând tot mai mult vechilor titulari, au făcut ca regula repartizării contractuale a suveranității să se armonizeze cu apariția Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate. Regimul politic al stărilor este fundamentat tocmai pe existența acestei reguli de drept, iar viața publică se desfășoară în virtutea acesteia. Partajul contractual al prerogativelor suveranității subliniază diferența între regimul bazat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]