6,881 matches
-
e decorații, În care arde grijă Țării, Au apărat de răi Carpații Sortiți mereu înstrăinării! Și azi mai luptă din tranșee Cu cei din fruntea vremii puși, Cu cei bolnavi de logoree, De somn, de alte boli răpuși; Tot mai tăcuți sunt veteranii, Tot mai puțini din tricolor, Cu cât trec zilele și anii, Uitarea crește-n urma lor... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Veteranii... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1626, Anul V, 14 iunie 2015. Drepturi de
VETERANII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360491_a_361820]
-
depărtăm, Alunecând, adâncu-l căutăm, Lumea e-n palmele mele, rotunde Merele tale din dreapta și stânga. @@@@@@@@@@@@@@@@@@ Urmele sunt pe nisip, Urnele poartă doar ghips, Vântul e duhul din poartă, Omul jucat de o soartă, Bea omul iarbă, cucută, Dincolo-i lumea tăcută, Creierii cântă ca greierii, , Sunt doar ceasornice creierii, Ard depărtările, sângele Plânge în tine, vai, îngere, Lasă-te goală, așterne-te, Soră iubită de gemete. Astfel se-apropie oamenii, Astfel cad vămile, vameșii, Astfel dispar și disprețul, Urile, vine dezghețul
SUFLETUL TĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360480_a_361809]
-
slab dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunzătoare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci undeva pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la Cânșor, era reședința lui de vară, o colibă din lemne acoperită cu carton gudronat. Își
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
pierdute, într-o absurdă veșnicie. gol și o umbră de corb rătăcind printre mormintele fără cruci. trupuri pietrificate împlinesc hărțile rădăcinilor uitate de copaci undeva, între somnul adânc al legendelor și veghea oblicelor gânduri. nu e aer. gheața acoperă tălpile tăcutelor iluzii de viață. frunzele dor și râd gurile ascunzându-și formele... contururi imprecis aruncate între nimic și prea înalt, pentru a fi atins într-un simplu hohot, de clownul timp. se descoperă o urmă de zbor în spirala fără noimă
HĂRŢILE RĂDĂCINILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360568_a_361897]
-
strunele universului ca o răsfirare de nou peste suflul vechi al chemării. Începutul ecoului cald se scaldă-n șapte zile-lumină dar tot atâtea nopți sunt ziduri înălțate instantaneu, ca niște munți uriași la pândă. Mă așez pe povârnișul celui mai tăcut dintre ei. Culeg stelele și șipotul izvorului. Împrejurul meu visele se lasă mângâiate de palma aprinsă în nori sălbatici. Și mă aplec în noapte, cu felinarul pe brațul drept. Se aud viorile suspinând... Pe pereții gândurilor s-au așternut deodată
DIN JURNALUL UNUI SFINX ALB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360579_a_361908]
-
clipa clopotul răbdării Viitoru-i nostalgie pesimistă, trecutu-i speranță fără regret cu clipa anonimă uitată și tristă în ultima literă din alfabet. Spațiul unde m-am născut e o întâmplare în care sunt zidit, prea aproape-i ziua și prea tăcut îi epitetul unui veac ne-mplinit. Metafora ia proporții în viitor la încercarea tăinuită a evadării dintr-un război de-un veac în care mor speranțele răsticnite pe crucea zării. Mai lovește clipa clopotul răbdării ... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Judecata
JUDECATA DE APOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360594_a_361923]
-
și semnificația lor; o viziune poetică de ștergere a granițelor dintre religii. Scopul? Căutarea și (re)găsirea cu talent și abnegație a divinului din om, a credinței primordiale, nefragmentate. Astfel, între „un joc al mărului de aur...”, primul poem, și „Tăcută clipă a rugii crește”, din final, din simpli martori exteriori, devenim cu toții parte intrinsecă dintr-un proces alchimic de unificare a Eului pământean cu Dumnezeu. De la (citez) „bulzul dăruit acum/sulfetului meu” [un joc al mărului de aur...,p.9
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
multe opturi până când umbra prea înaltă a mâinilor se prăbușește în poale. mâinile plâng atunci, prinzându-se una pe alta apoi urcă încet spre stern. "pe unde pașii caută aripa?" tălpile dor de nemișcare și mâinile ajung la stern. ruga tăcută începe să curgă și... valu-și sparge creasta de gratiile celulei în care strigăt de om, ecoul surprinde. rămâne un strop de aer în ninsoarea cu flăcări de gânduri. acolo doar, viața îmbrățișează moartea iar coasa lucește absurd în bucuria trecerii
TĂCERE, GHEAŢĂ. GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360599_a_361928]
-
citise prin ziare că există țări și orașe mari în lume. Meditațiile păreau o recreație pentru Beldie,căci își făcea temele și avea timp să citească. Nu era printre elevii care să fie apreciați de profesori, căci era un tip tăcut și liniștit. Nu se știe de unde luase acest obicei al tăcerii! Învățase de la Grapă că e mai bine să taci, decât să spui altceva. Profesorul de geografie, un anume SECRIERU, cu studii universitare la Iași a descoperit că Beldie deține
BELDIE ŞI SERILE DE INTERNAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360590_a_361919]
-
-n disperare. s-au scurs uitării clipele târzii și lumile s-au stins tot câte una; de frig. pe geamurile sparte, își toarnă cerul înghețat, furtună. Acasă s-a crăpat din nou de ziua și timpul ordonează vieți în rând; tăcut. pe marginile vremii își scârțâie durerea câte-un gând... sursa foto: internet ... Citește mai mult azi, palmele ce ți-au purtat iubireasi visele, atâtea existente,au împietrit. pe drumurile goaleisi duce traiul fericirea-n zdrente.apare și dispare după lunasi
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
se-ntinde-n disperare.s-au scurs uitării clipele tarziisi lumile s-au stins tot câte una;de frig. pe geamurile sparte,isi toarnă cerul înghețat, furtuna.Acasa s-a crăpat din nou de ziuasi timpul ordonează vieți în rând;tăcut. pe marginile vremiiisi scârțâie durerea câte-un gând...sursă foto: internet... X. VREMEA STILOULUI, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1434 din 04 decembrie 2014. Am trăit vremea stiloului cu penița, umplut din călimara de sticlă. Încă îmi place
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
seama că și sentimentele s-au dus. Că flacăra ce-ardea de mult acum s-a stins Că n-ai să mai trăiești acel profund paradis. Acum realizezi că ce a fost a trecut Iar tu rămâi trist, plâns și tăcut Privești la cer și te gândești la ce-a fost ieri Și azi tot ce mai poți să faci este să speri Că mâine o să fie bine și pentru tine C-ai să trăiești si-ai să-ți revii în
AMINTIRI de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360618_a_361947]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TĂCUTĂ ICOANĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 227 din 15 august 2011 Toate Articolele Autorului TĂCUTĂ ICOANĂ... Din buzele tale, trandafir, Să-ți răpesc roșul aprins, Spre bucuria albului crin, Alimentându-i dorul nestins. Vreau să simt aceeași înfiorare
TĂCUTĂ ICOANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360646_a_361975]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TĂCUTĂ ICOANĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 227 din 15 august 2011 Toate Articolele Autorului TĂCUTĂ ICOANĂ... Din buzele tale, trandafir, Să-ți răpesc roșul aprins, Spre bucuria albului crin, Alimentându-i dorul nestins. Vreau să simt aceeași înfiorare, Precum te uiți la un tablou, Care emană nuanțe de culoare, Răsfrânte de a luminii ecou. Te
TĂCUTĂ ICOANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360646_a_361975]
-
tale, trandafir, Să-ți răpesc roșul aprins, Spre bucuria albului crin, Alimentându-i dorul nestins. Vreau să simt aceeași înfiorare, Precum te uiți la un tablou, Care emană nuanțe de culoare, Răsfrânte de a luminii ecou. Te port în suflet tăcută icoană, Să reînvii nostalgii în amurg, Să păstrăm veșnic a iubirii taină, Să înceteze lacrimi ce curg. Inima mea să o simt neobosită, În mișcare, ca argintul viu, De iubire plină, puternic palpită, Izvorând din ceea ce-ți scriu. Referință
TĂCUTĂ ICOANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360646_a_361975]
-
Să reînvii nostalgii în amurg, Să păstrăm veșnic a iubirii taină, Să înceteze lacrimi ce curg. Inima mea să o simt neobosită, În mișcare, ca argintul viu, De iubire plină, puternic palpită, Izvorând din ceea ce-ți scriu. Referință Bibliografică: Tăcută icoană / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 227, Anul I, 15 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
TĂCUTĂ ICOANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360646_a_361975]
-
de neam care pot fi; conducători de oști, ierarhi, diplomați ori oameni simpli, dar carismatici, care urmează să devină eroi legendari. Istoria și cultura noastră menționează mulți eroi și personalități bine conturate, care prin prezența, învățăturile, intervenția lor eroică sau tăcută ori prin faptele lor vitejești sau ziditoare întru Cuvânt, ajută la explicarea unui adevărat miracol și anume acela al supraviețuirii ”unei insule de latini într-o mare de slavi”. Scriitoarea Grația Lungu Constantineanu în volumul său intitulat ” Părintele Iustin Pârvu
SPOVEDANIA STAREŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360627_a_361956]
-
Acasă > Versuri > Iubire > ȘI ÎNGERII PLÂNG Autor: Constantă Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 393 din 28 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Lacrimi prinse- n rugăciune Iubirii fără hotar. Cuvintele de dor tăcute, Strânse-n ochii plini de hâr. M-aș cuibări în beznă nopții Într-un colț să te privesc. Cum stai singur enigmatic Printre sfinții ce-ți vorbesc. Plângi, te rogi în mântuire Și-i pribvesti cu acii triști Îngerii, toți
ŞI ÎNGERII PLÂNG de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360665_a_361994]
-
Printre sfinții ce-ți vorbesc. Plângi, te rogi în mântuire Și-i pribvesti cu acii triști Îngerii, toți te-nconjoara Sărutându-ți ohii plânși . Ești iubirea fără nume, Fără să mă ții în gând. Înflorești și vestejești În cuvântul tău tăcut . Gândul când mi se-nfiripă Chipul tău să mi se-arate, Ruga-mi e neprihănita De lacrimi, binecuvântate. Referință Bibliografica: Și îngerii plâng / Constantă Abălașei Donosă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 393, Anul ÎI, 28 ianuarie 2012. Drepturi de
ŞI ÎNGERII PLÂNG de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360665_a_361994]
-
tine-atâția ani. Cu ochii goi privesc biserici moarte Și cu beții lila de liliac Îngerii-și plâng aripile lor boante La începutul curgerii de veac. Oraș în care plânge-n vreme praful Văpăile nocturne de tramvai, Aicea îmi trăiesc tăcut păcatul De vechi iubiri din nopțile de mai. Bătrân oraș al hatmanului Ploaie În versul meu acuma te salut, Când luna se dezbracă în odaie Să lumineze forma mea de lut. CU FALSE ILUZII NE UMPLEM IAR CEASUL Cu false
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
că se gândesc cu teamă la viitor și uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca și cum nu ar muri niciodată și mor ca și cum nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna și am stat tăcuți un timp. Apoi am întrebat: - Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecțiile de viață pe care ai dori să le învețe copiii tăi? - Să învețe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care
INTERVIU CU DUMNEZEU DE OCTAVIAN PALER de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360728_a_362057]
-
Nopțile albe ale crezului său, trec pe lângă el în straie de nuntă, urcând pe colinele codrului înverzit, împodobind turturelele cu cântecul privighetorilor, pregătind întâmpinarea Nunții Cerești. Duh drept, Duh sfânt, Atotstăpânitor, domnește peste mine,/ întru aceste Înalte și Sfinte și Tăcute zile, în care corcodușii măceșii, porumbarii,/ și-au pus pe frunte albul, parfumul, și dulceața,/ împodobind mormântul-comun în care viața/ s-a îngropat de vie ca Viața lui Iisus/ Străjerii făcând pază în noapte minunată/ au așteptat ca ucenicii furându
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
moartea nu biruie Viața/ s-au prăbușit cu-armura-romană la pământ,/ când Învierea-Vieții dăduse Moartea...morților!/ Mărire lui Iisus și Învierii Lui!.../ În Dimineața-Înaltă și Caldă a Primăverii/ nici piatra, nici peceea, nici paznicii,/ nici Moartea n-au biruit Viața!/ Mărturiseau tăcute miresmele luminii/ împodobind mormântul... și îngerul de pază!.../ De-aceea corcodușii, măceșii, porumbarii...,/ și-au pus pe frunte albul, parfumul și dulceața.../ Vestind că-n moartea noastră este ascunsă Viața!/ Și florile... Nu Mint! (Paști, Jilava-1950, Prietenilor mei care au
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
sensului în care este ilustrată: „Picură clipa în palmă fugar ca o nimfă” și se strecoară tiptil spre inima ce-ar putea fi surprinsă de „avalanșa iubirii” ca apoi să transpară un soi de fugă spre zbuciumul interior, impunând tăcerea: „Tăcută, inertă se schimbă la față/ clipa devine azi ca o povață” („Picură clipa”). Întrebări, frământări și răspunsuri, în stihuri așezate cu migală la tulpina gândului, precum niște serafice voaluri peste sufletele fecioarelor ce-ascund timid taina iubirii... „S-aducă oare
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
albastră: „Iubesc și primăvara, dar tot de cer mi-e dor” ( „Ascult”). Triumful primăverii asupra zbuciumărilor și neîmplinirilor are ca suport de netăgăduit credința: „Mi-e grea mantaua de atâtea zile/ Culese de poeme și visări” se destăinuiește poeta; „Ascult tăcut cum calcă-ncet privirea / Călătorind prin razele de soare/ Cum floarea de cireș își face drumul/ Prin calda și cereasca ei ninsoare”, ca apoi să-și găsească tămăduirea: „Mă-nclin înaintea cerului și-s vesel/ Că pot să mai respir
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]