33,332 matches
-
amprentă a realității înconjurătoare, nu a copiat, ci a filtrat tot ceea ce a văzut prin intermediul propriei gândiri creatoare. " Imaginația în artă" - spunea Courbet - "constă în a ști cum să găsești valoarea completă a unui obiect existent". Cele mai bune dintre tablourile lui Courbet, indiferent de maniera în care sunt pictate, cu trăsături groase de penel sau tușe delicate de acuarelă, au o calitate viscerală. Fiecare detaliu semnalează implicare, pasiune "romantică". Chiar dacă tot ceea pictează este mereu legat de concret - "muntele" este
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
fiind pus în scenă de Francisc Valkay. Față de versiunea anterioară, cea datorată lui Francisc Valkay a renunțat la o serie de momente din primul act (dansul șarpelui, al păsării etc.), care o încărcau inutil, îndepărtând-o de firul poveștii, iar tabloul cu florile, ciupercuțele, gâzele și animalele pădurii, tablou realizat precumpănitor cu elevii Liceului de Coregrafie Floria Capsali, este mult mai reușit în actuala versiune, de calitate fiind și dansurile de curte, în stilul clasic, tradițional. În ambele versiuni partea forte
Oglindă, oglinjoara mea... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7742_a_9067]
-
versiunea anterioară, cea datorată lui Francisc Valkay a renunțat la o serie de momente din primul act (dansul șarpelui, al păsării etc.), care o încărcau inutil, îndepărtând-o de firul poveștii, iar tabloul cu florile, ciupercuțele, gâzele și animalele pădurii, tablou realizat precumpănitor cu elevii Liceului de Coregrafie Floria Capsali, este mult mai reușit în actuala versiune, de calitate fiind și dansurile de curte, în stilul clasic, tradițional. În ambele versiuni partea forte o constituie dansurile piticilor, interpretați de astă dată
Oglindă, oglinjoara mea... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7742_a_9067]
-
dansată a oglinzii, adică a eliminat punctul nodal al conflictului. Nu se mai poate înțelege, astfel, de ce frumoasa regină și mamă vitregă a Albei ca Zăpada, o dansatoare de mare clasă, Adina Tudor, se deghizează dintr-odată, la sfârșitul primului tablou, într-o bătrână vrăjitoare și pleacă nu se știe încotro, înainte chiar de a da ordin vânătorului să o omoare pe fiica ei adoptivă, geloasă din cauza frumuseții înfloritoare a acesteia. Oricât de strălucitoare ar fi Adina Tudor în rolul reginei
Oglindă, oglinjoara mea... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7742_a_9067]
-
acestora. De altfel, nu se prea înțelege cum revine la viață Albă ca Zăpada, căci nici nu-i sare mărul din gât și nici măcar nu o trezește sărutul prințului, ca în Frumoasa din pădurea adormită. În fine, când, în ultimul tablou al spectacolului, Albă ca Zăpada și prințul intră în palat, regele, interpretat în rest cu prestanța necesară de Antonel Oprescu, nu are nici măcar o tresărire la vederea fiicei mult iubite care în mod neașteptat i s-a întors acasă, dar
Oglindă, oglinjoara mea... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7742_a_9067]
-
a meseriei de jurnalist, punctând critic, totodată, motivul deloc de lăudat pentru care atât de mulți tineri își doresc "să fie Mircea Badea sau Andreea Esca: România este sănătos așezată în jurul televizorului". Deși Striblea le oferă candidaților la jurnalism un tablou elocvent al viitorului lor loc de muncă, el îi îndeamnă încă de pe acum să-și respecte publicul și le împărtășește și șansa care ar putea să li se ofere în breaslă. "Veți ști că încă puteți să vă faceți treaba
Cătălin Striblea, candidaților la FJSC: Fascinația e de înțeles by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77435_a_78760]
-
desenate realist. Ele sunt proiectate pe o suprafață decorativă, din care ies, intră și se întrepătrund. O altă trăsătură este erotismul, care se realizează atât la nivel alegoric, cât și prin simbolurile alese. Poate cel mai cunoscut sărut din lume, tabloul „Der Kuss” (Sărutul) va fi piesa centrală a expoziției. Bărbatul cuprinde femeia într-un sărut extatic într-un cadru auriu, simbol al unui spațiu divin, absolut. Ea întoarce capul spre privitor. Într-un gest de fermecare sau în semn de
Gustav Klimt, jubileu la 150 ani () [Corola-journal/Journalistic/81676_a_83001]
-
b) participarea la realizarea producției, a beneficiilor și la împărțirea beneficiilor, acordarea de premii și de alte recompense materiale; ... c) ordine, medalii, titluri de onoare, diplome de onoare, insigne, titluri distinctive; ... d) înscrierea în cartea de onoare; ... e) înscrierea în tabloul de onoare, evidențierea în munca, mulțumire verbală sau în scris. ... Se va preciza, de asemenea, ca recompensele acordate se notează în fișa sau dosarul personal, iar cele prevăzute la lit. c) și d) se înscriu și în carnetul de muncă
ÎNDRUMAR Nr. 53052 din 1985 pentru întocmirea regulamentelor de ordine interioară în unităţile socialiste de stat şi pentru încheierea contractelor de muncă în forma scrisă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106692_a_108021]
-
aple-care/ Spre punctul de sub talpă." (p. 45) Chiar dacă majoritatea poemelor - cel puțin a celor din prima parte a acestui grupaj - degajă siguranță femeii împlinite, care se simte iubita, nu lipsesc nici aici momentele de criză, generate de eclipsele în comunicare. Tabloul singurătății în cuplu este privit din nou din exterior, filtrat parcă de obiectivul unui aparat de filmat: "Aici, în acest cuplu,/ E liniște./ Nimeni nu mai râde,/ Nimeni nu mai plânge,/ Nimeni nu tresare./ Muzică aceea nu se mai aude
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
al nouălea cer o variantă de jurnal liric al propriei sale vieți interioare. O carte a obsesiilor și a meditațiilor celor mai grave, în planul existenței umane, dar și în cel al ideilor literare. Spre al nouălea cer oferă un tablou al relațiilor cotidiene în ale cărui detalii fiecare cititor poate recunoaște ceva din propria să existența. Doar ființele complet iresponsabile nu au parcurs, pe propriile trasee, drumul spre deziluzii care conferă substanță liricii Mihaelei Mâlea Stroe. De aceea, această carte
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
cititorul să observe că, în miezul narațiunii, se afla, bine ascuns, ceva ce nu-i aparține autorului. în perfect acord cu concentrarea maximă a scenelor și a dialogului din Alexandru Lăpușneanul, Negruzzi compune și mici completări proprii sub formă de tablouri vestimentare de epocă sau sub formă de descrieri; nici unul din ele nu depășește cîteva fraze, nu conține neologisme, iar continuitatea cu textul de bază se prezintă fără cusur: "Cel mai mare ospăț se cuprindea în cîteva feluri de bucate. După
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
la fel de adevărat că pentru un duel este nevoie de un adversar pe măsură. Ascuțimea criticii în cazurile Marin Sorescu și Nichita Stănescu reprezintă o recunoaștere implicită a valorii acestora. Nu mă pot abține, în final, să nu citez foarte nuanțatul tablou pe care Gheorghe Grigurcu îl face fostului său coleg Paul Goma. Cred că sunt cele mai bune rânduri pe care le-am citit despre celebrul disident: "... fondul moral al lui Paul Goma e o cinste funciară, de-o instensitate puțin
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
istoria, imaginată. Când ninge și te uiți în cealaltă parte prin ganguri spre arcadele din fund ale curților interioare apărate de ziduri, pavate cu bolovani colțuroși de râu, ninsoarea cade dreaptă, ferită de vânt, ca pe un ecran, ori un tablou cu "un efect Villon", - spune un artist de pe aici, băimărean, având ochiul specialistului. Zăpezile de altă dată cad numai în piețele vechi, medievale (și nu numai în ele). Aici a căzut și Pintea Viteazul, în mijlocul pieții străjuite de instituțiile sumbre
Baia Mare, 1961 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9634_a_10959]
-
regională a sculpturii în lemn. Dacă vizitați orașul iarna, nu pierdeți ocazia de a privi operele pictorilor profesioniști sau amatori din Baia Mare, expuse, familial, în restaurante, la poștă, la telefoane, în clădirile publice, în încăperile muzeului... Ramele largi, aurite ale tablourilor sunt spărturi, ferestre, practicate dibaci în paradisul verii băimărene, de o limpezime sudică.
Baia Mare, 1961 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9634_a_10959]
-
rupi un picior...). de tine am voit să mă apropii/ să ne-amestecăm atomii ineluctabili, definitiv,/ ca legumele în supa care fierbe armonios pe aragaz/ și n-am izbutit" (bastonul de orb). Ori, într-un format mai redus, urban, același tablou de obsesive aglutinări de orori: "oraș sigilat de moarte./ minciuni pitice, bani transpirați, ulcere, disperări, coșmaruri./ haite de cîini sălbăticiți noaptea pe străzi întunecate și sparte./ munți tociți, la nivelul caldarîmului./ inimi cu pînze de păianjen, inimi-șlepuri/ încremenite pe dune
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
exclamă cu satisfacție autorul, și la momentul în care procesul de tranzitivizare a limbajului poeziei românești devine o operație concertată și, obiectiv vorbind, implacabilă și necesară". Generație, nici vorbă, reprezentată printr-o serie de nume care s-au impus în tabloul nostru literar, însă... nu pentru că au optat pentru o poetică anume ("o dată cu noua generație intră cu adevărat în poezia noastră biografia omului comun, adevărurile vieții cotidiene, colocvialitatea vorbirii" etc., etc.), ci pentru înzestrarea lor imanentă, pentru harul lor poetic intrinsec
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
puterii. Cei patru enunță apoftegma sub egida căreia se vor derula evenimentele: ŤTotul este bun cînd e excesiv!ť. Am urmărit cu curiozitatea aluziile culturale ale epocii, Cantos-urile lui Ezra Pound, cunoscut pentru simpatiile sale de extremă dreaptă, multe din tablourile de pe pereți fiind produsul avangardei italiene, a futurismului marinettist, cunoscută fiind opțiunea maestrului pentru fascism, dar avem și cîteva tablouri de sugestie formalistă și cubistă - deși, dacă-l luăm ca reper pe Picasso, cădem în extrema stîngă -, panseurile lui Pierre
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
urmărit cu curiozitatea aluziile culturale ale epocii, Cantos-urile lui Ezra Pound, cunoscut pentru simpatiile sale de extremă dreaptă, multe din tablourile de pe pereți fiind produsul avangardei italiene, a futurismului marinettist, cunoscută fiind opțiunea maestrului pentru fascism, dar avem și cîteva tablouri de sugestie formalistă și cubistă - deși, dacă-l luăm ca reper pe Picasso, cădem în extrema stîngă -, panseurile lui Pierre Klossovski din Sade mon prochain, citate pasate de la Baudelaire la Nietzsche și asimilate dada-ului, este invocat chiar și Huysmans
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
pe un tăpșan din sudul Franței, bunăoară. Asta, probabil, pentru că o situație reală e mai greu de imaginat, pentru a justifica o pictură, decît de găsit, pornind de la ea. Așa că mult mai des s-a spus: un peisaj ca în tabloul lui Van Gogh. Pentru artele plastice, situația e destul de comună. În literatură, în schimb, dincolo de folosirea unor metafore șterse ("vecinul meu e un Harpagon", "asta, domnule, e ca-n Caragiale"), puterea naturelului de-a-și recunoaște marca înregistrată slăbește. Ceea ce nu
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
îndoială, în Bucureștiul ploilor și al șoșonilor, prin saloanele de secol XIX. Există artiști care ilustrează cărți, regizori care pun în scenă opere. Dacă ar exista o profesie care să scoată, din tot ce-a scris un autor, un singur tablou care să-l reprezinte, i-aș cere, foarte probabil, acelui specialist să-l fixeze pe Caragiale în sus-pomenita imagine. Sceneta pe care o încheagă trei detalii din viața întotdeauna complicată nu-i mai puțin completă - o să vi se pară că
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
realitate inconfortabilă, anostă, greu de suportat pe care o înregistrează în exclusivitate. Polii morali între care oscilează sînt sarcasmul și renunțarea. La antipodul oricărei idealizări de sine, cultivă golul lăuntric și, de asemenea, la antipodul oricărei idealizări a ambianței propune tabloul său naturalist. Sensibilitatea d-sale e marcată de spaimă (forma acută, vitală a impactului cu viața) și scîrbă (forma ostenită, sleită a aceluiași impact). Visurilor, idealurilor li se substituie coșmarurile, halucinațiile: "un imens cireș sălbatic m-a acoperit/ cînd am
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
difuziunii limitate. Abia aceasta de față, apărută la aproape douăzeci de ani de la data finalizării ultimei variante (1 aprilie 1988), are șansa de a-și ocupa locul meritat, în rândul celor mai serioase lucrări dedicate postmodernismului românesc. Între timp, însă, tabloul generației '80, decupat din cel al literaturii române contemporane, s-a modificat sensibil. Departe de a mai reprezenta un eșalon al tinerelor speranțe, "optzeciștii" au intrat masiv în câmpul literar, în instituțiile academice și culturale. Și-au creat asociații, reviste
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
prelungit militantism generaționist, un partizanat vizibil, dincolo de marginile admise ale unei tendințe critice, autorul Istoriei are o invidiabilă deschidere de compas, trecând în revistă, cu calm descriptiv și analitic, cele mai diferite orientări artistice. Acestea nu sunt radiate, șterse din tablou, sacrificate în favoarea unui model central, ci tipologizate, prin sublinierea notelor dominante. Deși n-o spune direct, criticul are convingerea că în diversitatea, bogăția, pluralitatea unei literaturi stau consistența și capacitatea ei de modelare. Astfel, textualiștii (Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Constantin
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
Tănase, Mircea Scarlat, Ioan Buduca și Andrei Cornea, Al. Cistelecan), realizăm că majoritatea pariurilor sunt câștigătoare, ceea ce reprezintă o performanță. Decalajul dramatic dintre scrierea și apariția în bune condiții a Istoriei are și acest pozitiv efect secundar: după un timp, tabloul generației limpezindu-se, verdictele inițiale ale criticului se văd confirmate. Cu doar câteva stridențe, datorate excesului în direcție prozaică ("riscul de a-și suspenda conceptul de sub picioare", "să vedem până unde-și poate întinde plapuma această idee"), stilul criticului este
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
La care teatru se joacă, de altfel, chiar în seara balului la Afinoaia, și Două fete și-o nineacă. Unde, ce să vezi, Chirița se admiră pe dumneaei, în rolul titular! Dincolo de toate comentariile care s-ar putea face despre tabloul din tablou, și despre un procedeu vechi, dar rar la noi, înainte și după Alecsandri, e de reținut supărarea personajului dat de gol. A face o poveste, un tip, din viața lui, despre care el crede că-i aparține, e
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]