3,383 matches
-
de mâncare?” I-a dat telefon Danei și i-a spus: ”Să nu mă mai cauți niciodată! Nu vreau să mai aud de tine!” Cred că față a căzut pe spate... A căutat-o, a rugat-o, a vorbit cu taică-său, cu mine, a plâns... Nu a iertat-o - deși nu prea știu pentru ce nu o ierta. Ultima dată a mai încercat să o întâlnească atunci cand s- a dus ea prima dată acasă. Aflase, și l-a rugat pe
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
către cele bune. Te-aștept la spovedanie și la sfânta împărtășanie. Părintele tutuia pe toți, socotindu-i "fii duhovnicești", iar cu cei mai intimi își îngăduia porecla "porc de cîine". Moș Țuică întrebă, plictisit de așteptare, pe Otilia: - Ascultă, găinușa taichii, n-ai cumva niște țuiculiță, cănu ș'ce mă ține-n gât, de azi de dimineață? Și, ca să confirme suferința, bătrânul emise o tuse pe două note, făcând unison. - Moș Costache, zise Stănică, trebuie să dai și dumneataun aperitiv, acolo
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Marinei și interveni cu preciziuni: - Ascultă, bre, porc de câine, spune-i să ceară de laCristache din vinul cela de care-mi dă mie și să ia și nițeluș cașcaval. E bun cu vinaț. -Să ia și niște țuică, moțata taichii, s-o beau fiartă! se rugă popa cel bătrân. Otilia, amuzată, îi făcu hatârul. În așteptare, sfinții părinți se așezară pe scaune, după ce trimiseră pe dascăl acasă cu obiectele bisericești. - E bine, din când în când, câte o sfeștanie, zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trăgând pielița altei felii de salam, "că de vei da ochii tăi spre urcioare și spre pahare, la urmă vei umbla mai gol decât pilugu". - He, he, he! râse popa Țuică, văzând că Otilia făcea hazde glumele lor. Râzi, porumbița taichii! îți mai aduci aminte când te-am vârât în cristelniță? Phii! era și atunci un ger al dracului. A fiert țuica aia? Că tare mă dor încheieturile! "Precum oțetul la rană și fumul la ochi nu folosește, așa boala, căzând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
junghie el prin genunchi! Popa Țuică merse așa tușind, chițcăind și bodogănind până-n altar, de unde veni cu epitrafilul pe el, ale cărui poale, așezîndu-se lângă o strană, le aruncă în capul Aurichii, îngenuncheată lângă el. - Pai, ce să te-ntreb, taică, zise bătrânul, punîndu-și penas niște ochelari legați cu sfoară, ce să te-ntreb, că sunt bătrân și nu mai am ținere de minte! Popa Țuică deschise un agheasmatar și, scuipând sonor în degete, răsfoi filele, ajungând la Rânduiala mărturisirii, apoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care se căiește de păcatele ce a făcut, primește-o cu obișnuită iubirea Ta de oameni..." G. Călinescu Părintele bolborosi mai departe vorbe ininteligibile, apoi tuși îngrozitor, blestemă toți dracii din infern și întrebă pe Aurica: - Știi tablele legii, porumbița taichii? că așa zice la carte, ca să te-ntreb. - Știu, părinte, că le-am învățat la școală. - Ei, atunci e bine, e bine de tot! Dar Crezul îl știi, porumbițo? - Îl știu, părinte! - Și asta e bine. Tot osul mă doare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
strîmb? n-ai călcat vreo făgăduință, care te-ai făgăduit lui Dumnezeu...? aș, de unde să faci tu de astea, găinușo, că ești crudă! Spune-mi, nu ți-ai stricat fecioria ta cu... hm... vorbă tare, asta e pentru bărbați, bogheana taichii, stai să vedem ce mai vine, mda! n-ai căzut cu cineva din rudenii, sau cu vreo oarecare față, sau cu cumătra ta? n-ai umblat cu femeie de altă lege, n-ai făcut strâmbătate vreunei fete-fecioare, bată-te norocul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Și eu, nevrednicul preot și duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert și te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh, amin. E un frig de te pătrunde la oase. Gata, taică, și când ai avea niște țuiculeană bună, să mă dezlegi și pe mine de tusea asta. Și să faci și niște mătănii, că nu-i rău, se mai îmblînzește necuratul. - Părinte, zise după oarecare codire Aurica bătrânului, carese grăbea să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
asta. Și să faci și niște mătănii, că nu-i rău, se mai îmblînzește necuratul. - Părinte, zise după oarecare codire Aurica bătrânului, carese grăbea să plece și sufla în degete de frig, eu aș vrea să mai mărturisesc ceva. - Zi, tăicuță, repede. - Iubesc! - Iubește, porumbițo, că acum ți-e vremea, și să vii să-țițin cununiile. - Vezi, că iubesc un om care nu știu dacă se cade... - Doar n-o fi însurat? Se-ntîmplă și de astea, căci coadalui satan nu se odihnește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
efect satisfăcător. - Toți suntem muritori, tăiculiță, fu consolația lui. Văzînd-o pe Aurica și uitând unde se află, îi strigă tare: - Ce-ai făcut, găinușo, cu ovreiul, îl botezăm? Aurica se făcu roșie: - Nu știu ce ovrei, părinte, poate greșești. - Se poate, porumbița taichii, răspunse din fericire popațuică, că sunt bătrân și mă omoară junghiurile. Ca mâine o să mă duceți și pe mine. Cum Aglae comandă și muzica militară, plecarea definitivă de la domiciliul său a lui moș Costache fu impunătoare. Vecinii arătară gelozie: - Frumoasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zici că e doftoria aia. De apa sfințită plesnește împielițatul. Iau colea busuiocul și-l vâr în agheasmă și-l ard cu ea de-i iese sufletul, maica ploii lui. - Cuvioase, se rugă iar părintele, priveghează la celece spui. - Lasă, taică, să învăț pe aceste fiice cum se izgoneșterăul de la casă; și zic așa: "Blestemu-te pre tine, începătorul răutăților și al hulei, începătorul împotrivirii, și izvoditorul vicleniei; blestemu-te pre tine, cel lepădat din puterea luminii cei de sus și surpat jos
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Devenisem un întristător gândac grobian. M-am cățărat pe burlane (sau doar mi s-a năzărit că mă cațăr pe burlane) până la fereastra de la nivelul al doilea al tipei cunoscute în metrou și numită Mirela. Un suporter de-al ei (taică-su, mi-a picat fisa a doua zi), m-a amenințat că mă va scurta cu un cap, slujindu-se de o coasă. Am fost peste poate de încîntat de reîntrebuințarea pe care se gândea s-o ofere dobitocul uneltei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de unde se iau Aroma, domnule profesor! Îi zice el și pleacă iute să-i aducă pachetul, altfel întârzia la spectacol. Primind țigările, Neacșu i-a mulțumit politicos< cam prea politicos! La un singur chioșc din cartier descoperise țigările Aroma pentru taică-său și de aceea știa atât bine de unde se luau. La lecția următoare îl ridică în picioare și cu un rânjet triumfător îi spune: - Îți voi anunța părinții că fumezi Aroma! Stani surâde și-i mărturisește profesorului: - Ai mei nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
față cu succes și ca actor amator. Cristian, venit împreună de la Galați, s-a băgat sub pătură să nu îl observe ceilalți nu se mai putea abține din râs! Toți îi furnizau explicații, atoateștiutori. Ionel îi mărturisise mai devreme că taică-său este popă într-un orășel și intrase și el în jocul de clarificări al celorlalți. - Ce sunt acelea seminarii? întrebă Laur curios mai departe. - Seminariile sunt orele de teorie aplicată! Veni imediat deslușirea. - Deci noi, viitorii ingineri, trebuie să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
păcate era numai o coincidență: - Aaa fiul domnului? Mimă că este uimit de rezonanța numelui ministrului și-i este teamă să-l pronunțe cumva: - Nu fiul tovarășului Mănescu! A sugerat serios și simplu colegul spre deliciul întregii asistențe. Era evreu, taică-său doctor, maică-sa ziaristă sau invers și așteptau viza pentru plecarea definitivă în Germania. Locuia în Rosseti cu Geo, caricaturistul grupei, prieten din copilărie și se întorceau adesea împreună de la facultate. Le-a scris după plecarea lui în Germania
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nici n-ai văzut-o, este acum la serviciu! îi spune mama cu un regret neștiut, arătându-i clar că îl iubesc toți ai casei. - Lasă, o văd după-amiază! - Ti-am pus niște bani să te tunzi; știi că lui taică-tău nu-i place să te vadă cu plete. Unde ai fost astă noapte până la ora patru? Știi că nu pot dormi până nu ești acasă, măcar aici să te văd odihnit. În București cine știe pe unde dormi, ce
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
unchiul încântat, și-și scoate portofelul: - Arată-l pe al tău! Laur îl arată gol și râd, nici urmă de Bălcescu. Unchiul său îl umple cu niște bani și continuă: - Când îi termini, vii la mine! Să nu iei de la taică-tu sau maică-ta, pentru ei banii sunt scumpi. Hai acum trebuie că plec, poate vii cu fata pe aici să mâncați o friptură bună, mici, mă rog ce vreți, știi tu orele când nu dai peste Marusea! Marusea era
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cincea și aproape o lună din a șasea, acolo la 13. Mă ascultă odată la franceză și voia să-mi dea nota șapte. Mă duc la catedră și îi șoptesc: - Domn profesor, dacă îmi dați șapte, eu mănânc bătaie de la taică-meu și de aceea o să-l zvânt pe Dănuț! - Măi băiatule, tu ești un golan, un derbedeu cum o să-i faci așa ceva fiului meu? - Domn profesor, dacă o încasez de la tata și eu o săl bat pe Dănuț! - Bine
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pare și mai rău însă n-o arată. Niciodată nu o va arăta! În ziua următoare s-a trezit la 6 a.m. însă a mai lenevit în pat; vorbește cu tatăl său îi spune ce dorește unchiul Titi de la el; taică-său mulțumit îl întreabă dacă a luat dimineață micul dejun: Mănânc o ciorbă de burtă la unchiul! - Hopa, ai intrat și tu în rândul bărbaților! Se distrează amândoi aducându-și aminte de mofturile lui din copilărie și se despart. Arde
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
grijă de mama sa? De ce nu l-a văzut pe tatăl lui decât foarte rar pe la ei? Nu aveau 16 ani și în vara aceea Gigi l-a luat pe Laur la crama Murfatlar, bucuros că i-a invitat taică-său care era ghid. Plimba un grup de nemți aflați pe litoral. Permanent elegant, îmbrăcat la șapte ace, ei îi admirau țoalele nemțești cu care se plimba prin oraș și se uitau la el ca la un Dumnezeu! Au mers
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nu înțelegea nimic dar nu conta, tatăl lui Gigi era acolo. Două nemțoaice care se cunoșteau bine cu el, îi stăteau agățate de gât pe o banchetă. Gigi știa puțin cât să se descurce însă mai mult vorbeau ele cu taică-său. Erau încântate de tinerețea lor și nu se sfiau să o spună, dar să-i și atingă ușor, ca din întâmplare, cum ar adia peste ei un vânt fugar, răcoritor. În sfârșit ajung la cramă și coboară destul de multe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sorturi de vin. Turiștii consumau din fiecare fel, încântați și lacomi; aveau masă de degustări. Laur și Gigi au preferat vreo două soiuri de vin dulce care le-a plăcut. Au băut numai un pahar sau două fiind preveniți de taică-său ca nu cumva să bea mai mult, că li se face rău. Turiștii beau fără reținere sau teamă și au început să cânte. Luaseră loc pe băncile de lemn iar cele două femei l-au flancat pe tatăl lui
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lui și nu te mai odihni! Prost nu ești, vrednic te știu, nițel noroc să ai, și atît! Dacă te mai încearcă vreo nevoie, ai să mă găsești. I-a pupat mâna și-a plecat. Tot în timpul ăsta murise și taică-su. A stat vreo două săptămâni între ai săi, până l-au înmormîntat și au împărțit ce sărăcie le lăsase răposatul. A răsuflat ușurat la plecare. Lipsise atâția ani, nu-l mai lega nimic de pământul muncit de surorile lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Perinița, Bădiță, bădiță, Să-ți sărute gurița, Bădiță, bădiță... Era ca într-un vârtej. O amețeală dulce u îngreuna privirile. Vedea curtea plină de pomi, nuntașii aproape beți jucând sălbatic în jurul ei, pe ginere roșu și încălzit de vin, pe taică-su cu cravata lui lată de sărbătoare care atârna peste pântecele încins cu o curea, totul un cerc alb, mișcător. Aproape fără să știe, trecea din brațe în brațe, simțea obrazurile aspre, aplecate peste fața ei, mustățile meșterilor gîdilînd-o. Brutarul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cânta singur: Tînc, tînc, tînc, tînc... Bărbia îi cădea pe piept și tresărea speriat, deodată, lovind mai repede în coarde. Apoi iar îl pirotea somnul... Numai degetele nu i se odihneau. Linei îi veni să râdă. Lăsă perdeaua să cadă. Taică-său băgă rufele și darurile într-o ladă, pe care o cară cu Stere și cu Grigore până la spatele unei droști. Soba nașului fu pusă deasupra, cu picioarele de tablă în sus, să nu se turtească, lângă albia așezată cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]