5,450 matches
-
foarte bine că „La început a fost cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul și toate vin de la El” (Gen. 1,1). Autorul comportă în permanență un Dialog cu Divinitatea, ca de la persoană la persoană, în chip tainic. Nu e un colocviu distant ci, intim, aproape familiar, ca între părinți și copii. Poetul îi cere lui Dumnezeu să-și pună Atotputernicia în cuvinte și să trimită oamenilor povești. Adâncurile lui lirice, pline de înțeles sunt comori de spiritualitate
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
bunicilor, a părinților, despre propria viață. Prin interogațiile sale, de fapt, un monolog interior, autorul se întoarce în timp până la anii primelor înțelesuri sau mai curând, neînțelesuri, căutate apoi, toată viața: Iar răspunsul, devenit sintagmă arhicunoscută, era un fel de tainică înțelepciune, prin câteva simple cuvinte: “Știe Dumnezeu”, prin această complicitate cu divinitatea se creea un fel de înțelegere și acceptare a situației: dacă Dumnezeu știe, e bine. Înseamnă că de la El vin toate, chiar și năpastele: “De ce bunicii legau roșii
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
tămâie, Cuvântul și sângele cuvântului, - tot atâtea cărămizi la edificiul sufletesc propriu sau la edificarea celorlalți. Poezia lui Liviu Jianu are multiple nuanțe și înțelesuri și, cu cât înaintezi în lectură, ea se dezvăluie, ori dimpotrivă, se acoperă cu văluri tainice care sporesc misterul. O anume înțelegere omenească, o îngăduință, o bunătate nemărginită și un fel de măreție a smereniei caracterizează întreaga lirică a acestui original poet al zilelor noastre, prea puțin preocupat de falsele măreții și străluciri artificiale care atrag
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
pe butuc Sevele din oase Poartă handicapul Zidurile groase Nu le spargi cu capul Câtă osteneală Cheltuie un faur Să dea la iveală Doar un bob de aur! Fețele plecate Fiecărui zbor Drumurile toate Duc la un izvor Înfrunzește via Tainicul demers Toată armonia Într-un singur vers! Referință Bibliografică: Toată armonia / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 292, Anul I, 19 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TOATĂ ARMONIA de ION UNTARU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340754_a_342083]
-
vină, că mă doare Acel cuvânt atâta de umil, iubita mea? de ce oare?... Am renunțat la soare pentru tine Mi-s nopțile altare de lacrimi și visări, Și mă gândesc de știe cineva de mine Să nu mă pierd pe tainice cărări fără să știu de tine. De nu mai vin, să nu zici nimănui Că am trecut îndurerat prin viața ta, Și de se află totuși, poți să spui... Că te-am iubit, așa cum, nu te-a iubit altcineva... Și
E VINA MEA? de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340739_a_342068]
-
sau oricare dintre preoții slujitori ai Bisericii. Ca orice îndeletnicire a activității umane și în cazul rugăciunii se începe de la simplu la ceva mai profund și mai complicat, aceasta depinzând de voința și de râvna fiecăruia. Ea se poate exprima tainic, adică în gând, prin viu grai și prin cântare. Putem începe cu puțin și simplu, așa cum ne învață Domnul Iisus Hristos: „Voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în ceruri, ...” și rostește-l până la capăt. Nu îl știi?! Învață
RUGĂCIUNEA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340974_a_342303]
-
muzică. IC: Cântările acestor locuri s-au dizolvat în mine, mi-au intrat in fiecare celulă și nu mă vor părăsi până la cea din urmă suflare: triluri de privighetori,de cuci și ciocârlii; doine din fluier și din caval; susur tainic de izvoare. Iar peste toate acestea, glasul de clopot al bunicului, Ioniță Crețeanu. Și cântările tatălui meu, Dumitru Crețeanu. MM: Vorbiți, vă rog, despre personalitățile care v-au influențat devenirea. La mine în sat, prin anii șaptezeci ai secolului trecut
ÎNTÂLNIRE CU DOMNUL ION CREȚEANU de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341022_a_342351]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > NU MĂ VINDE IERNII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Am adunat în mine mesajele plecării Din toamna răstignită pe-altare ruginii; Primește-mi gândul tainic pe-aripa înserării În care-ți scriu chemarea și tu nu vrei să vii... Nu știi ce port în mine, n-auzi ce cânt în zori Când neștiute umbre se-pleacă peste mine; M-ai îmbrăcat în doliu și mi-
NU MĂ VINDE IERNII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341256_a_342585]
-
de Iisus Andreiu'cap de iarnă, mucenic A pus iubirea turmei mai presus Decât pe el. Și-i marele cel mic Ocrotitor al României plai de dor Pe unde-a păstorit și ne-a ales; În peștera de-ascet, un tainic zbor Și-o rugă pentru noi el a cules... Ne fie ruga ca o piatră de hotar Desprinsă dintre lumi în care noi Alegem binele de rău, când noaptea iar Deschisă-i pentru toți și sfinte ploi Ne mângâie și
NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341251_a_342580]
-
doare Când pașii se mai calcă pe urme vechi, discret... Și am uitat de mine și am uitat de moarte Deși grimasa-ți vie rânjea pe sub furtuni, Eu nu vedeam oceanul, ce rece ne desparte Oceanul tău de ploaie cu tainice genuni... Mai plânge și acuma,în luna mea de miere Un fir de lămâiță...ce lamentare-amară! Tu, toamna mea nebună ai strâns atâta fiere Ca s-o arunci în mine, când ies din tine-afară... Acolo unde lumea mai cântă o
ÎN NOAPTEA NUNŢII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341288_a_342617]
-
uscate de-atâta of și dor... Și lacrimile tale mi-s dragi, dar nu mă doare Că n-or mai fi pe-aicea nici mâine, și-i târziu M-oi răsuci mai roșu, cu fața către soare Și voi surâde tainic, deși-mi va fi pustiu... O nouă ploaie rece îmi va aduce moartea Și lacrimile toamnei m-or biciui prea greu Mă vor picta în umbre și stelele și noaptea Și de voi albii îngeri, îmi va fi dor mereu
LACRIMI DE ÎNGER PE ROŞU TOMANTIC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341289_a_342618]
-
coloane vii, vântul hoinar se strecura voios, purtând poveștile de la o margine de pământ, la alta. Așa a ajuns povestea și la mine. Ca să nu se piardă, am ascuns-o în rădăcini, ca pe o comoară de preț. O comoară tainică pentru urmașii poporului care viețuia pe aceste sfinte meleaguri-dacii Trecuseră câteva zile de la Sărbătoarea Iubirii, sărbătoarea închinată ție, Dragobete. Înserarea învăluise pe nesimțite pădurea, zăpada începea să se topească, iar miresmele pădurii îi fermecau și-i tulburau pe cei cu
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
faci o lăutoare, Bună pentru-o fată mare. Busuioc și sunătoare, Levănțică și cicoare, Tu să-i pui în scăldătoare. Și cum ești frumos și falnic, Ai să dai iama, năvalnic, Printre fete, ca un crainic, Ce te-așteaptă noaptea, tainic, Cu vin fiert pe plită-n ceainic Și bocesc, amar și jalnic, Că s-a dus viața de lainic! Care plânge, cea mai tare, Ia-o-n brațe, dă-i o floare Și pe gură-o sărutare; Sui-o-n
MĂI BĂIETE DRAGOBETE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341304_a_342633]
-
oare o mirare? O fi oare ceva dat care ne alege? Baki Ymeri este poetul care albește mirarea limbii române. (Victor Marin Basarab) În lirica domniei sale, frumusețea feminină are rezervat un amplu spațiu. Femeia poartă în trupul său atâtea frumuseți tainic ascunse care așteaptă cu nerăbdare să fie culese. Unei feministe, care știe că principalul drept al femeii este acela de a fi iubită, mesajul sentimental al lui Ymeri nu poate decât să placă. Și asta pentru că el crede cu sinceritate
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341328_a_342657]
-
781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Mister... Te simt în inimă, Doruri trecute, poate dezamăgiri, Ți le presimt... În grabă trec anii Pe lângă noi. Eu aștept în liniște, Iubind, tânjind, sperând... Mi-aplec urechea La chemarea vieții, Ce tainic curge-n trupul meu, Precum se scurge curcubeul În roua dimineții... Îndepărtatele chemări, A le distinge, Nicicând eu n-am știut, Dar cineva, Tainic Mă cheamă-n depărtare, O depărtare cețoasă, virtuală... Și totuși, Plină de o speranță ascunsă. Alerg
MISTER... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341343_a_342672]
-
Pe lângă noi. Eu aștept în liniște, Iubind, tânjind, sperând... Mi-aplec urechea La chemarea vieții, Ce tainic curge-n trupul meu, Precum se scurge curcubeul În roua dimineții... Îndepărtatele chemări, A le distinge, Nicicând eu n-am știut, Dar cineva, Tainic Mă cheamă-n depărtare, O depărtare cețoasă, virtuală... Și totuși, Plină de o speranță ascunsă. Alerg spre cineva necunoscut, din umbră Sunt voci, miros de primăvară, Pe malul celălalt, Malul dorit dar nevăzut. Alunecă lumini dar și umbre Și mă
MISTER... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341343_a_342672]
-
ușă, Am străbătut întreg Universul Căutându-te printre galaxii. Sufletul meu a pășit Pe misterioasele cărări ale iubirii. El mi-a descoperit comorile Ascunse-n cămările inimii tale. Sufletul mi-a fost călăuză, Prin vieți m-a tot purtat Către tainicul tărâm Al bucuriilor și durerilor omenești. Te-am regăsit, suflet-pereche, În labirintul lumii Din care se înalță cântec de harpă Ce vibrează magic în inima mea. Mă scufund în abisul mării Cu bucuria culegătorului De a răpi adâncului Desăvârșita perlă
FATA MORGANA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341356_a_342685]
-
morale, călcând în picioare, principiile de viețuire ale bunicilor și străbunicilor lor. Pe vremea tinereții tatălui meu dar și a copilăriei mele, Câmpia ne-a dăruit „diamante” și „pietre prețioase” prin exploatarea „aurului negru” aflat din abundență, în cotloanele ei tainice. Și azi, mama câmpie ne mai face astfel de daruri... dar le împărțim cu alții... Paparudele... În verile secetoase apăreau “paparudele”care săvârșeau un ceremonial pentru dezlegarea ploilor. Paparudele erau adolescente, coordonate de o femeie mai în vârstă. Fetele aveau
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341378_a_342707]
-
Ai grijă, nu mă lasă Nu mă scăpa, cioburi să devin Sunt amfora Ta plină cu vin! În ceruri, ca și pe pământ, Moartea este transformare Înviere-n altceva, înălțare. Cu toate acestea,măi lasă-mă, Mă lasă Printre tumultoasele, tainicele Tale turme sacre De mieluți De cămile, căi și cerbi Aproape De iezi de mierle și privighetori Pe maluri de ape Să meditez. Printre alintoase flori, cu Soarele la dreapta mea în mijlocul zidirii Tale stând, Mai lasă-mă, mă lasă
SUNT CUPA DIN MÂINILE TALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341428_a_342757]
-
mară mălăiață în gura lui nătăfleață) ca pe drum... căruța să dea peste o groapă și, din neatenție, să-i cadă în barțe „zâna” boierului. Ochii verzi ca frunza de cireș înrourată, în revărsat de zori, aveau unduirirea unei ape tainice din care nu puteai să deslușești frământarea sufletului ei. Inima îi bătea din ce în ce mai tare, iar "amărâtul" de Naie o uitase pe Didina și nici pică nu-i purta boierului Pandele că o posedase cu acordul lui. Acum îl pizmia: „A
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
deloc ultim recital poetic din cele “Șapte cântece ale morții” semnate de Georg Trakl într-o înghețată și albă seară de repetabilă iarnă românească. Spectacolul ar începe, probabil, cu o notă gravă a vocii singulare leopoldine în armonia misterioasă și tainică a Adagio-ului albinonian, intonând ca un imn închinat durerii următoarele cuvinte ale cunoscutului poet austriac, printre altele, al „Toamnei însinguratului”: „Amară zăpadă și lună./ Un lup roșcat pe care-l sugrumă un înger. Picioarele tale scrâșnesc în umblet ca
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
fum. O albă cămașă-nstelată îți arde umerii împovărați și vulturii Domnului îți sfâșie inima de metal.” Am simțit de foarte multe ori nevoia să fi rămas la stadiul celest de duh neînomenit, de spirit care să se fi revărsat tainic în această lume a trăirilor profund inestetice și, în genere, ignobile prin șoapta sau prin respirația de una sau de mai multe secunde ale unei Ființe deloc oarecare și banale, dar completamente lipsite de putința de a călca zilnic în
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
anumit fel și lucrată ingenios astfel încât apare ca o dantelărie fantastică, se află expusă în 22 de vitrine. Despre fiecare tip de lucrare și chiar despre fiecare ou în parte, doamna Letiția vorbește deslușit, pe înțelesul tuturor, cu o plăcere tainică rar întâlnită, cu profesionalism și bunăvoință. Ochii ei, două crâmpeie de cer senin de după răsărit, te privesc deschis, cu prietenie și căldură sufletească, în timp ce prezintă în amănunt desenele făcute după ce oul a fost împărțit prin „meridiane” și „ecuator” în patru
LA CASA OUĂLOR ÎNCONDEIATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341464_a_342793]
-
pentru a-l primi pe acest bărbat în cea mai fierbinte și mai mistuitoare zonă a corpului său. Era ca o invitație, ca o rugă, pe altarul iubirii. Aștepta cu nerăbdare întâlnirea cea mult visată cu acest bărbat. Pătrunderea în tainica sa intimitate, pentru a-i satisface nevoile de iubire, pentru a-i aduce calmul de care avea nevoie, pentru a-i izbăvi dorința de sublim. Ștefan nu mai așteptă o nouă invitație și lăsă ca cele două corpuri pline de
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
lăsă ca cele două corpuri pline de dorințe ancestrale să se unească. Unirea aduse un strigăt de descătușare al Gloriei, urmat de alte și alte din ce în ce mai încete dar pline de semnificații. Fiecare mișcarea a bărbatului care cerceta cu atâta asiduitate tainica peșteră fierbinte a femeii, crea stări incomensurabile ambilor parteneri. Era o uniune de corpuri și senzații. Curgeau râuri de fluid fierbinte prin corpul lor care întâlnindu-se au aprins fitilul ce a produs explozia de nedescris în cele două dimensiuni
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]