2,472 matches
-
atribuțiunile femeii în genere. Unii, chiar dacă ceva mai înțelegători și mai sensibili, cu greu trec de aparență și de percepția comună, pentru a vedea în buna „gospodină”, în „mama grijulie” și o ființă cu drepturile cuvenite oricărei femei: dacă nu tandrețe, măcar puțină afecțiune și admirație pentru o „creatură a Domnului”, „o floare de mac răsărită în lanul de grâu al existenței obișnuite; un măr copt pe creanga stufoasă a pomului vieții; un tril de privighetoare în concertul amestecat al nopții
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
privirea cu speranța că ea îi va aproba demersul exagerat de prudent. Îi vine greu să creadă (de fapt, nu are intuiția necesară!) că Teodora ar putea aștepta de la el ceea ce s-ar putea să-i lipsească cu adevărat: o tandrețe duioasă, aproape „paternă”, și o siguranță protectoare de care are nevoie orice femeie „hărțuită” de problemele existenței cotidiene. Își dă seama că Teodora a găsit în copii un „refugiu” ce o echilibrează, îi conferă o anume liniște. Totuși, nu poate
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
caută ceva mai insistent pe Teodora, deși simte că iubita sa nu mai răspunde cu acea „urgență” de odinioară, cu zâmbete și vorbe „respirând” senzualitate și așteptare. La gesturi ce până mai ieri îi dădeau fiori, acum răspunde cu o tandrețe calmă. Mai mult, Profesorul are impresia că întreaga ei ființă emană „un aer de superioritate”, conferit, bănuiește el, de „taina” pe care o poartă în pântec. „Este ceva firesc!” - admite Domnul R. Le place amândurora să continue discuțiile pe teme
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Teodora l-a făcut „să iasă din timp” și tot ea l-a adus cu picioarele pe pământ. Sinceritatea și naturalețea cu care ea a intrat în „casa dragostei noastre” (o „casă” imaginară, invocată de amândoi în clipele de mare tandrețe) l-au făcut pe Domnul R. să „întinerească” (cum îi mărturisea uneori), adică să nu mai vadă tot timpul spectrul inexorabilei îmbătrâniri. Încrederea pe care i-a acordat-o tânăra femeie l-a făcut să răspundă la fel. I-a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o strigă el, făcând cu ochiul tânărului, „vino-ncoace, mergi cu noi. Signora, vino-ncoa. Să mergem Împreună“. Peduzzi voia să meargă așa, toți trei, Împreună, pe strada Cortina. Soția rămase-n spate, urmându-i posomorâtă. „Signorina“, strigă Peduzzi cu tandrețe-n glas, „hai, vino lângă noi“. Tânărul domn privi Înapoi și-i strigă ceva. Soția grăbi pasul și veni lângă ei. Peduzzi Îi salută ceremonios pe toți cei cu care se-ntâlniră pe drum. Buon dì, Arturo! și-și scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
chiar dacă În noi am fi tînjit la asta. Dar ea Îmi Întrerupse gîndirea: - N-a fost să fie! repetă. Apoi se Îndreptă spre fereastra ce dădea În curte, și, privind florile Întîrziate aflate de-a lungul gardului, spuse atingîndu-mi cu tandrețe mîna dreaptă pe care o țineam pe pervaz: - Ce frumoase flori! Păcat, În curînd vor dispare! Ziua aceea trecu amestecat: ne plimbarăm pe străzi, pe bulevarde, În centru, prin forfota de oameni vorbăreți, coborîrăm pe strada În pantă ce duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dată fața Îi fu adumbrită de o tristețe vagă În mod absurd mi se făcu deodată dor de ea, deși Încă nu plecase. O și vedeam departe, niciodată Întoarsă și Începui să duc aberant dorul vocii ei cu inflexiunile de tandrețe știute de mulți ani În urmă. Și o vedeam Întoarsă În tinerețe răsărind În alte lumi, un fel de Circe În drumul lui Ulise. Era așa sau altfel, n-are importanță; important era numai felul În care ochii mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
După cîțiva ani-ture de stadion cameral, am căpătat o culoare pămîntie. Și, prin ’84, Sorin Sergentu, un foarte bun prieten arhitect acum plecat și el În Italia să construiască vile pe-un deal, om blînd, nobil și de o extraordinară tandrețe, al cărui unchi stă sub formă de bust În holul de la intrare al Facultății de Arhitectură, m-a Întrebat dacă n-aș fi de acord să arăt totuși ce scriu și unui om care se pricepe, un critic literar. Cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Regele moare, Relatare despre regele David, În fiecare zi e iarnă. Eu, Claudiu Împărat. Toamnă la Pekin, Domnilor copii, Fii binecuvîntat, domnule Rosewater, Nouă povestiri (neegalatul volum de proză scurtă al lui J. D. Salinger), Micul prinț, Marele Gatsby, Infernul tandreței, Ajutorul de călău, Cevengur, Geamilia, Maestrul și Margareta, Fiesta, Vorbește, memorie. Iarna vrajbei noastre, Lumină de octombrie, Barnaba, omul munților, Războiul sfîrșitului lumii, Conversație la Catedrala, Povestea Erendirei și a nesăbuitei sale bunici, Parfumul, Un veac de singurătate, Concert baroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sumar Îmbrăcați din pricina inflației sau a anotimpului, dăm fără să vrem peste tremurînda viață sexuală a celor aflați la vîrsta Întrebărilor, viață etichetată la morgă, fără politețe, fără tantra, ca vîrsta a treia. „E o dragoste Împărtășită prin gesturi de tandrețe, de drăgălășenie, care produce o stare de veselie.” Pensionarii, deveniți veseli prin acele gesturi de drăgălășenie, aproape că-ți invadează cu pași mici balconul, privirea lacomă de necrofil, cunoștințele de fizică atomică, liftul spre o viață mai bună. Jurnalul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la pian, obține o bursă, e talentat și așa mai departe, Însă este Îndrăgostit. Lucrul cel mai frumos din Running on Empty este povestea de dragoste dintre River Phoenix și fata profesorului de pian, spusă cu economie de mijloace, cu tandrețe, pe acorduri de sonate beethoveniene perfect Întrerupte din cînd și cînd de cîte-o reclamă la Tampax, verde, pentru mers la pădure, una la hîrtie igienică Zewa și alta la Timotei, cu extract de castravete. Și-ar mai fi și proba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Într-o asemenea bătălie nu mai vrei să crești, e o chestiune ce ține de tactica militară elementară, ai mai mulți sorți de izbîndă dacă ești mai scund. Singurul lucru care mi-a lipsit din cartea lui Grass a fost tandrețea, este o lipsă completă, oricît cauți nu găsești nici cea mai palidă urmă de gingășie sau iubire. Fluviul romanului e Înghețat bocnă, totul este acoperit de stratul gros de gheață al unui cinism și sarcasm compacte pe care patinează lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spune povești. De o viață mă chinui să vă învăț și tot nu ați băgat la cap. Așa că mai puneți-vă pofta-n cui - a răspuns Pâcu, în timp ce un nouraș de fum străveziu slobozit din lulea l-a învăluit cu tandrețe... La un semn discret al lui moș Dumitru, Mitruță Ogaș a umplut ulcelele cu vin, începând cu cea a lui Pâcu. Așa da! Mai zic și eu că îți vine chef de vorbă - a apreciat Pâcu gestul lui Mitruță. Păi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dacă se îndrăgostește de Iordache, intră în Cartea Recordurilor. Exagerezi cu "efectul de real" al romanelor tale", nu mă tolerează vocea de-a doua. În loc să am coșmaruri cu ploi de gheață (freudist, s-ar descifra așa: o imensă nevoie de tandrețe, un uriaș rezervor afectiv neconsumat), în loc să mă simt ca pielea de pe tobă, bătută și răzbătută pînă la a nu mai ști dacă a fost vreodată animal viu ("L'animal que donc je suis"), în loc să tot aud nebunește liniile vitraliului, scîrțîind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Le auzeam jocurile nopții. Brăduț cerșind mîngîieri, cerîndu-i să nu se oprească, abandonîndu-i-se. Toate cearșafurile și prosoapele folosite de ei le-am zvîrlit la gunoi. În baie, petreceau ore și ore. Urinau indiscret unul față de altul. Brăduț îl bărbierea cu tandrețe; firele de păr cedau lamei, cu sunet aspru. Cînd s-o fi ras prima dată Patrick? Sigur nu la 16-l7 ani, ci mai devreme. "Hai, atinge-i obrazul, mi-a cedat Brăduț ceva din plezir. Să vezi ce piele proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
față de vecina care se holba dindărătul perdelei cu maci. "Lasă, nu mai..." Se auzise și un bufnet de armă. Pe Moara de Vînt se trăgea după ciori. Am rămas cu un gust de fiere în gură că i-am respins tandrețea. Nu-s în stare să ignor ridicolul, asta e. Tano a fost mai participativ. I-a rupt tivul pardesiului, în zelul de-a o consola. "Nu-s împăiat, sînt lup viu. Am și io o inimă!" Mi-am imaginat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
amărîtă, urmărindu-i dansînd, cu tremur în buzele strînse, pe Hurt/Rochester și pe frumoasa-bogata-Lady-She's the One! N-am "interpretat" eu însămi rolul Jane? N-a fost Iordan lordul în ușor declin? Domnul Rochester? "Spune-mi Edward". Iordan și tandrețea lui dominatoare: "Să te învăț să dansezi, fată mică". Mă împiedicam, pierdeam ritmul, îl călcam pe picioare. Stăruiam degeaba, pasul tot îl greșeam. Nu mă ierta. Broaștele e știut se transformă în prinți. Dar și prinții se transformă în broaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
le cădeau penele, ci puicuțele! Parcă voind anume să treacă peste un moment ce putea deveni stânjenitor, Victor se ridică de la locul lui și veni lângă Olga, voind să o sărute. Dorea ca și în acest fel să-și manifeste tandrețea. Ea pară cu o jenă simulată și îl rugă să fie decent, neuitând să-l avertizeze: - Să vezi ce pățești tu acasă! El se cuminți, dar parcă ar fi vrut, acum mai mult ca oricând, să grăbească plecarea din restaurant
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
gândi el. Luă instrumentul cu ambele mâini, ca pe o bijuterie de preț și îl lipi de trupul său cu o afecțiune asemenea celei cu care obișnuia să se lipească de mama și de tatăl său, în scenele lor de tandrețe. Luă apoi arcușul și trăgându-l ușor pe câteva corzi, umplu întreaga casă cu câteva sunete disparate. Nu era o melodie, dar lui i se păru că era începutul unui cântec care avea să-i încununeze viața cu o bucurie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ce se aflau depărtate de preocupările strict feminine. Cu un aer de deplină satisfacție, Ina reintră zorită în bucătărie unde ceapa, în timp ce ea lipsise doar câteva minute, se rumenise puțin cam tare, dar era bucuroasă că asistase la scena de tandrețe a celor doi bărbați ai casei. - Ți-am spus eu că vioara este un instrument dificil, dar trebuie să știi că nu e imposibil de învățat. Totul e să nu te dai bătut! - Nu, nu tati, la anul voi cânta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
inoculându-și ideea că ar mai putea readuce pe făgașul normalului viața lor de familie. Nefiind străină de mânuirea armelor iubirii, ea făcea fel de fel de încercări: iscodea artificii, îi dădea dovezi de dragoste, îi rememora trecutele scene de tandrețe; peste toate acestea însă se vădea că se așezase praful gros al uitării. Efectul scontat întârzia să se arate. Olga își spunea adesea: Am fost o proastă! Fetele din ziua de azi, cum se mărită iau în mâna lor hățurile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
voie spre toamnă. Soțului meu nu-i place acest anotimp, chiar mi-a spus-o cândva. Acum însă cu Alex se întâmplă ceva. Ce? Poate da, poate nu! Atunci, cum pot să-mi explic unde a pierdut căldura din vorbe, tandrețea din gesturi... Pleacă dimineața mai devreme la șantier și vine seara târziu. Se pare că a rătăcit cărarea spre casă. Nu vreau să plâng, la ce mi ar folosi? Nici mie și nici lui nu ne-ar aduce un plus
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Ceea ce ar face orice fată care s-a îndrăgostit!, spusese ea cu un aer firesc. După ce Alex a făcut câteva vizite în garsoniera fetei, pretextul fiind o cafea, Lili și-a arătat grațiile care depășeau cu mult, prin scenele de tandrețe și dăruire, vârsta ei ce nu rotunjise cifra lui 20. De atunci, când venea dimineața în biroul lui Alex, i se așeza pe genunchi, îl săruta, se juca puțin cu părul lui inelat și apoi pleca spre locul ei de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
deja udă. Am fost perfidă, Ina, m-am prefăcut tot timpul că ți-am rămas prietenă, dar n-am fost. Ții minte la nuntă...? Am stat un timp în preajma ta, dar nu am putut să rezist mult timp scenelor de tandrețe dintre tine și Alex. Nu după multă vreme, cum știi, am părăsit orașul. M-am aruncat ca o necugetată în brațele primului bărbat care îmi oferea, cum aveam să aflu mai târziu, doar iluzii, numai să nu te mai văd
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
brațele fleșcăite aplecate ca de obicei cu disperare În afară, spre misterele străzii și ale lumii. Poate că nebuna se odihnește și nu mă mai pândește din dosul perdelei să mă blagoslovească cu Îmbierile ei pofticioase. Sau poate, speriat de tandrețea ei invadatoare, m-am Îndepărtat de strada Matei Basarab, ademenit În dogoarea după-amiezii, și am colindat toate fundăturile din jurul acestui punct de răscruce, unde realul se scufundă În meandrele literaturii de mistere. În jur, numai ziduri cenușii, roase, crăpate, căptușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]