KorAP: Find »[drukola/base=taxi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...587 >

14,658 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

frumoasă se uita la el. Îi trimise o bezea zâmbitor, apoi se întoarse spre mine cu o expresie de mulțumire timidă, fluturându-și absent mâna spre Doris, care îmi aruncă o privire în care se citea ceva teribil și, pe când taxiul ei se punea iar în mișcare, fața îi căzu, în timp ce limba ei curată i se strecură din gură, atârnându-i cu un aer tâmp sau de nebunie batjocoritoare, sau care își recunoștea apartenența la o ereditate cu grave probleme mentale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
se părea, la Operă era o gală de caritate în afara stagiunii, așa că am hotărât să-mi închiriez un smoching. Fielding mi-a indicat un loc de pe Lexington Avenue și imediat după repetiția cu Lorne și Caduta am traversat orașul cu taxiul pentru a-mi lua costumul. — Nu pot să vă găsesc ceva pe măsură, îmi spuse bătrânul proprietar cu nobilă disperare, după cea de-a cincisprezecea vizită în depozit. — Ce nu puteți? Nu pentru seara asta. Mi-e imposibil. Am reușit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
și burtoși și coloși cu fețe roșii. Am ajuns în Bank Street asudat ca un cal, fiert, sfârșit, arzând de dorința să mă piș. Martina părea și ea deconcertată și, înainte să-mi dau seama, eram înapoi în lift, în taxi, și iar în marele flux. Întârziaserăm. Îmbrăcată cu o rochie neagră, simplă, purtând pe coloana subțire a gâtului un singur șirag de perle, Martina îmi evita ochii, explicându-mi cu o voce ascuțită și neconvingătoare pericolul de a pierde duetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
seară - haina la două rânduri, paionul cu aripi înfoiate, brâul roz care îmi luase ochii, ghetrele lăcuite - ața încât am dedus că mă potriveam decorului. Am dat peste o procesiune magnifică de lumini verzi, suspendate, apoi am zbughit-o din taxiul galben. Ca într-o curte de școală de corecție, în sălile interioare sunau clopoțeii și bâzâiau soneriile și nu se vedea țipenie de om, în afară de o gagică agitată care ne-a gonit drept în stal. Deoarece întârziaserăm la uvertură, ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
cu delicatețe, mi-am spus eu și am încercat să stau nemișcat și transportat. Soarta mi-a mai oferit un bun motiv pentru a rămâne nemișcat. Nevoia mea de a mă pișa - suficient de intensă acum o oră, când în taxi îmi revenea obsesiv scena ședinței copioase și reconfortante din buda Martinei - se transforma acum într-o nouă eră a suferinței celei mai detaliate. Aveam senzația că țin în poală o ghiulea incandescentă. Am luat în considerare ideea de a mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
am intrat să bem ceva într-un bar de la subsolul unui hotel vechi, și am râs de hainele mele și am discutat cu o candoare mișcătoare despre Selina și Ossie, despre Ossie și Selina. Mai târziu am evitat lanțul de taxiuri și am parcurs pe jos partea a doua a lui Eighth Avenue, trecând de Twenty-Third Street și Chelsea fără să ne fi plâns că ne doare ceva. Ne vedem mâine? am întrebat-o eu. A sosit liftul deschizându-și ușile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Ajută-mă. O mașină hârbuită cu pătrățele rula încet pe stradă. Ne urmărea ca un dragon hepatic, cu ochi galbeni și bătrâni măriți de încordare. Martina i-a făcut semn, iar eu mi-am urmat cursa în trei picioare, în timp ce taxiul a încetinit, oprindu-se lin. Șoferul negru, gras, cu ochelari ne-a privit cu ochi cunoscător. — Îl luați? a întrebat Martina pe un ton confidențial. — E bolnav? — Nu, n-are nimica, am spus eu. Uite aci o hârtie de douăzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
douăzeci. Doar... M-am întins după portmoneu și mi-am schimbat poziția. Puștiul o porni iar la vale. — Nu-l iau, spuse șoferul fără să se clintească. De fapt, părea pe punctul de a adormi. Părea să se simtă în taxi la fel de bine ca acasă. Arăta ca și cum nu s-ar fi clintit de pe locul lui de douăzeci de ani. Îți dau dublu, am spus eu. Am spus că nu-l iau. — Doar e un frate, nu-i așa? Ei, fir-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
cadă. Așa ceva, spune Spunk, e o scenă scârboasă. Până să apuc să-i dau eu telefon, Cadutei, mi-a telefonat Caduta mie. — Vreau să vii încoace, la mine, John, ca să-ți spun tot ce am de spus. Am fugit cu taxiul până la Cicero. Caduta m-a așezat lângă ea și m-a luat de mână. Garnisită de noul scenariu cu cinci copii cam nebuloși, dar în mod cert ai ei, Caduta părea destul de mulțumită cu rolul ei. Și iată ce mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
interior, vreun nenorocit de pederast. Dar el nu e de acolo, de afară. El e de aici, dinăuntru. Ne-am sculat târziu și am halit niște fasole nouă într-un restaurant vegetarian cu prețuri pipărate, după care am luat un taxi spre nordul orașului. Aproape că uitasem cum mai arată ploaia, dar azi ploaia mi-a amintit și acest lucru. Ploaia arăta de parcă n-ar fi fost niciodată plecată, că era în elementul ei, acolo unde îi era locul. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Așa că va trebui să mă alătur lor, meșterilor în arsul banilor. Am așteptat încuviințarea gravă și complice a lui Fielding și, după o strângere de mână din partea lui Lorne și a Cadutei, m-am strecurat afară și am prins un taxi. Am prins una din acele ciudate schimbări de lumini ale semafoarelor de pe Ninth Avenue, cincizeci de intersecții fără nici o frână, în timp ce ochiul verde îmi alimenta agitația și mă trezeam spunând: da, frige-o, e okay, merge, când, de fapt, pasagerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
prins una din acele ciudate schimbări de lumini ale semafoarelor de pe Ninth Avenue, cincizeci de intersecții fără nici o frână, în timp ce ochiul verde îmi alimenta agitația și mă trezeam spunând: da, frige-o, e okay, merge, când, de fapt, pasagerul din taxi tânjea după respectarea limitei de viteză și un mers liniștit și dorea din răsputeri să iasă de pe banda rapidă. Așa că am coborât din taxi și am parcurs ultima milă pe jos ca să-mi liniștesc inima agitată, străbătând străzile din Chelsea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
agitația și mă trezeam spunând: da, frige-o, e okay, merge, când, de fapt, pasagerul din taxi tânjea după respectarea limitei de viteză și un mers liniștit și dorea din răsputeri să iasă de pe banda rapidă. Așa că am coborât din taxi și am parcurs ultima milă pe jos ca să-mi liniștesc inima agitată, străbătând străzile din Chelsea cu numerele sprezece până la Eighth, trecând pe lângă coloanele de antimaterie ale hotelurilor prăpădite (cu câte o pipiță mare și lăbărțată trăncănind îndrăcit la recepție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
oprească la ușă, din cauza avântului pe care îl aveam în clipa aceea, și am țâșnit gâfâind în stradă și am alunecat, și m-am redresat, întrebându-mă în ce direcție să o rup la fugă. La colț a oprit un taxi galben și din el a coborât Doris Arthur. S-a întors cu fața spre mine și marele hotel. M-am apropiat de ea, am înșfăcat-o de guler și am tras-o într-o stradă laterală. Nu știu de unde am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
cu taxă inversă. A fost cea mai grea încercare să o conving pe tipă să nu mai țină cont de procedura acelei companii la care era angajată și să-mi accepte convorbirea. Draga de Selina Street a venit cu un taxi chiar acolo unde mă aflam. M-a pescuit de la British Albigensian (Sosiri! acolo mi s-a părut că sunt mai în siguranță) și mi-a dus pentru un mic dejun cam întârziat la Welcome-In lângă La Guardia. A fost suficient

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
niște bani - doar până joi? Vi-i dau înapoi. Pe cuvânt. Martin a avut dreptate. Ca de obicei, eu am fost ultimul care a aflat, dar avocații mei au stabilit în cele din urmă cine a plătit toată psihodrama, de la taxiuri până la salariile laboranților, de la cap până la coadă. Eu. Idiotul de față. La dracu! De ce nu mă voi fi uitat prin toate hârtiile pe care m-a pus să le semnez? O, am fost un cretin, ca să spun adevărul. Și încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

și să o ia cu ei. A fost ca o variantă proastă a emisiunii Absolutely Fabulous. Bietul Tim, aproape că nu am vorbit cu el toată seara. Nici măcar nu l-am lăsat să mă ducă cu mașina- am luat un taxi până acasă, acum sunt bogată timp de câteva minute. — Deci a fost o seară drăguță, până la urmă? Cu excepția bietului Bill. —Cu excepția lui. De fiecare dată când mă gândesc la el mă simt atât de... atât de... Una dintre calitățile lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
îmi plătise consumația. Nu îmi venea să cred că ajungem la capătul aleii la fel de caști precum intraserăm, dar, lucru deloc flatant pentru mine, nici măcar nu m-a luat de mână. Când am intrat pe strada Oxford, fierbeam de frustrare. Un taxi a încetinit imediat în dreptul nostru, iar Sebastian îi făcu semn într-un fel care arăta că e obișnuit cu asta. — Te conduc, a spus pe cel mai politicos ton. Unde stai? I-am spus șoferului, care făcu o pauză, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
o pauză, apoi spuse surprins: —Sunteți sigură, domnișoară? Absolut. Uite, i-am spus lui Sebastian iritată, nu trebuie să mă conduci neapărat. Mă descurc. Probabil că nu avem același drum. —Ești sigură? Vreau să spun... Vocea i s-a stins.Taxiul ticăia în spatele nostru. Aș fi vrut să insiste și mi-am ieșit și mai mult din minți pentru că nu o făcea. În mod evident, nu îi plăceam. I-am întors spatele să intru în taxi. Așteaptă puțin, nu-mi ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Vocea i s-a stins.Taxiul ticăia în spatele nostru. Aș fi vrut să insiste și mi-am ieșit și mai mult din minți pentru că nu o făcea. În mod evident, nu îi plăceam. I-am întors spatele să intru în taxi. Așteaptă puțin, nu-mi ești datoare cu o cină? — A, m-am întors spre el, parcă am zis așa ceva, nu? Ei bine, ce zici de vineri? Bine, sună-mă la serviciu. —OK, noapte bună, atunci. Am intrat în taxi, simțindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
în taxi. Așteaptă puțin, nu-mi ești datoare cu o cină? — A, m-am întors spre el, parcă am zis așa ceva, nu? Ei bine, ce zici de vineri? Bine, sună-mă la serviciu. —OK, noapte bună, atunci. Am intrat în taxi, simțindu-mă total deconcertată. Tâmpenia asta cu întâlnirile nu era deloc ușoară. Îmi dădeam seama acum de ce mă feream de obicei ca de ciumă de așa ceva. Nu mă deranjam în mod normal cu chestii din astea; săream unul pe altul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
pe nici unul. Atelierul meu e o anexă ca vai de capul ei a unui depozit care voise să se extindă și între timp se răzgândise. Recunosc că exteriorul nu promite multe. Iar înăuntru e și mai rău. Am ieșit din taxi. Sebastian m-a urmat, mormăind ceva cum că mă conduce până la ușă. Mi-am scos cheile și am rămas amândoi pentru un moment pe scări, din nou cuprinși de tăcere. Era îngrozitor. Aveam senzația că urmează încă o rundă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
va respecta dimineață. Totuși, dimineața era departe... Te sun vineri deci, am zis, dându-i drumul. Dar imediat după am regretat. Nu e deloc amuzant să te porți cum se cuvine. Sebastian s-a întors și a coborât scările spre taxi. L-am urmărit cum s-a îndepărtat, imaginându-mi ce spunea șoferul: pun pariu că a crezut că Sebastian va intra înăuntru cu mine. Și eu am crezut că o să intre, ce naiba! Cât timp trebuie să treacă pentru ca principiile lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
o să te ucid. Și apoi o să... stai. O scot singură... Oh! Oh!... Restul conversației nu poate fi redat. În ciuda întârzierii neprogramate și a stării de agitație a lui Sebastian, care m-a grăbit pe scări și m-a aruncat în taxi înainte să îmi aranjez hainele, când, într-un final, am ajuns la restaurant, ni s-a spus că grupul nostru e încă la bar. —Vezi? i-am reproșat acru. Nu trebuia să te enervezi. Întregul grup bea șampanie, adică cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
coapsele mele, dezbrăcându-mă de rochie, ghidându-mă înspre gura lui. —Tu prima, a mormăit. Se crăpa de ziuă pe când pășeam înapoi prin parc, aruncând cu virtuozitate sticlele goale la un coș de gunoi de pe drum, și am luat singurul taxi care se plimba pe lângă Serpentine Gallery. Dacă tot ai de gând să faci gesturi romantice, măcar să le faci cum se cade. M-am lăsat înapoi pe scaunul taxiului cu un oftat adânc. Era minunat să te scufunzi într-o suprafață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]