12,390 matches
-
atlanții și pelasgii, etnonim care se tălmăcește prin “Fericiții, Luminoșii, Arzătorii”, aluzie la armele folosite de ei și la vitejia lor în războaie. Aceste fecioare războinice, numite Amazoanele Kibelei, aveau câte zece soți și slujeau ca preotese și călugărițe în Templul Soarelui. În războiul cosmic dintre Atlanți și Lemurieni, aceste Preotese ale Soarelui au fost învinse la Podul de Carne în holocaustul Amazoanelor (la Cernavodă- Fetești-Sat, locul pe unde a trecut Neptunus Dunărea), dar nu au dispărut. În cele zece regate
CODUL NUMERIC AL MĂRCII GENETICE 666 ( CODUL FIAREI ) ŞI EXODUL EVREILOR ÎN ROMÂNIA (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (33) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ed [Corola-blog/BlogPost/353645_a_354974]
-
asterisc. Sunt un suflet cu palmele pe inima ta unde rotunjesc munți încrețiți dintr-o vale începând. În sângele meu nu se simte furtuna rupând copacii pentru că sunt o pădure în care te păstrez verde. În memorie am zidit un templu cu o singură intrare în care nu poți rămâne nelocuit. Dincolo de toate astea sufăr când pleci de acasă. Referință Bibliografică: Pe o coloană de aer / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1152, Anul IV, 25 februarie 2014
PE O COLOANĂ DE AER de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353740_a_355069]
-
absurd că acel unic zeu al evreilor ar fi câștigat simpatia mai multor oameni din imperiu, fie ei simpli cetățeni sau patricieni, senatori ori alte persoane sus puse, aceasta ar fi însemnat că în urma preceptelor religioase aferente acestui cult, toate templele aparținătoare panteonului de zeități romane trebuiau închise dacă nu cumva dărâmate. Și atunci... atâtea secole de istorie a poporului Romei unde se vor fi topit? Ce avea să se aleagă din acest fapt..? Un război religios, cumplit, care ar fi
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
De aceea cultul zeului unic îi păruse atunci lui Ponțiu Pilat o reală amenințare. Avea totuși convingerea că adepții zeului unic n-au nici o șansă. Oamenii simpli ai Romei, dar nu numai, gândea el, erau puternic ancorați în cultul strămoșilor. Templele erau în stare foarte bună în tot imperiul iar statuile zeilor erau cinstite și venerate, dovadă că acea credință strămoșească care făurise Roma era încă pivotul lumii. Dar procuratorul știa că politica Romei era foarte abilă și în rândul barbarilor
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
că acea credință strămoșească care făurise Roma era încă pivotul lumii. Dar procuratorul știa că politica Romei era foarte abilă și în rândul barbarilor. După ce teritoriile acestora erau cucerite, romanii zideau edificii de un lux și de o frumusețe inegalabile. Temple, băi, teatre, apeducte, sisteme de canalizare ori circuri. Zveltețea coloanelor și a statuilor de marmură impresiona până și pe barbarii germanici care se aventurau deseori dincolo de limesuri doar pentru a vedea lumea romană în toată splendoarea ei. Iar drumurile romane
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
florale în stil elin. Decorațiunile fuseseră adăugate de procuratorii romani dar încăperea nu fusese așa mai înainte căci zidirea, pardoseala și mobilierul se făcuseră sub acel rege Irod care mai târziu se va fi numit ,,cel Mare”, care reconstruise Marele Templu și era tatăl lui Irod Antipa tetrarhul Pereei și Galileii care își avea scaunul în Tiberias, capitala tetrarhiei sale. În încăpere mai rămăseseră însă puține elemente iudaice în decor, doar mobilierul era cel original, din vremea lui Irod cel Mare
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
gândi arhiereul, crezând că poporul va alege eliberarea lui Iisus și nu pe vestitul tâlhar Baraba. Dar ce nu luase în seamă Ponțiu Pilat era faptul că poporul era în primul rând - el - Iosif Caiafa împreună cu Sinedriul și toți slujitorii Templului, fiindcă poporul făcea ceea ce i se spunea să facă. Sărmanul Pilat s-a înșelat crezând că se află în vreo piață din Roma unde puteai prin dibăcie oratorică să determini gloata să facă tocmai ceea ce dorea oratorul”, își spuse arhiereul
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
penelul cuvintelor curg „Culori” care îi pigmentează trăirile, recunoscându-și într-o pictură lirică inedită, trăirile: „Pictez febril/ și mâzgălesc brutal/ numai cu alb, dar el mereu devine/ albastru, roșu, verde,/ gri normal,/ culori pictate bine de oricine”. Încarcerat în templul deznădejdii realizează că singura soluție este „Perpetuarea răbdării” în așteptarea grăuntelui de bine, nu numai sufletesc, ci și social, atunci când „N-a fost de-ajuns/ că m-au străpuns/ a trebuit să spun și cât/ de bun și drept/ și
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
Dar, se va spune, civilizația romană a durat atâtea sute de ani deși în chintesență a fost ridicat și s-a menținut pe temelii seculare. Da, dar civilizația romană avea sub temelie, îngropată în straturi peste straturi arheologice, pietrele de la templele moștenirii culturale și spirituale eline, egipteane, persane, traco-dacice, cartagineze, frigiane. Calul Troian al culturilor și al religiilor a pătruns în Roma și eternele valori create de antichitatea greacă și indirect și de cea egiptană i-au substituit și stimulat nevoia
DESPRE TELEOLOGIE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354216_a_355545]
-
se taie odată cu răsuflul risipit...Și moaaare! * Cortegiul dinspre viață în vaiet îl petrece. Un soare la crepuscul degrabă se scoboară și-n mantie întunecată pământul învelește... Un plânset în cutremur se dilată, pământul în durere zguduind... Prăpăd domnește-n templu... coloane cad în geamăt icnind... catapeteasma se frânge cu zgomot de urgie... e zbucium... și e groază... e durereee!!! Iudeii se încurcă vrând scapare!! * Sub îmbeznata boltă, dincolo de miezul nopții, vremea-i prielnică grijirii mormintelor celor plecați. Urcușul se alină
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
A ÎNVIAT ! Autor: Paulian Buicescu Publicat în: Ediția nr. 2297 din 15 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului La Intrarea Triumfală, L-au primit cu Osanale Așezând inimi și haine la picioare-n a Sa Cale ! După ce-a intrat în Templu, Mântuitoru-a lăcrimat Știind firea omenească predispusă la trădat... EL ce gândurile știe, celor ce-I aduc Slăvirea Știa că aceeași oameni, ÎI vor cere : "Răstignirea !" Acuzat fiind de hulă, față de TATĂL Ceresc I-au dat coroana spinoasă și veșmântul cel
CHRISTOS A ÎNVIAT ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354231_a_355560]
-
încet, încet, visarea. Trec pașii toamnei pe cărări, Lăsând în urma lor parfumul... Se mistuie averea din comori, Doar vântul îi mai mângâie scrumul. Trec pașii toamnei peste timp, Peste mormintele de frunze stinse, În versuri mai îngrop un anotimp, În templul meu de gânduri, și de vise. Trec pașii toamnei fără speranță, Ne amăgim că viața-i ca o roată, Cu toții am dori, cu siguranță, Să o întoarcem, cel puțin, o dată. Trec pașii toamnei către altă lume, În lumea noastră... totu
TREC PAȘII TOAMNEI PESTE NOI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354570_a_355899]
-
ghirlandele cu motive vegetale. Mânăstirii Căpriana i-a fost dedicată și o poezie de către poetul basarabean Grigore Vieru: „La Mânăstirea Căpriana Bate un clopot în zi de duminică. La Căpriana rană pe rană, Rană pe rană se vindecă. Intră în templu, om al durerii, Nu-i o rușine să intri-n Biserică.[...] Bate un clopot ca o chemare. La Căpriana un miros de criniște, Iar la Putna, sfânt și mare, Dangăt de aur răspunde în liniște. Semn că ne vede, semn
REPUBLICA MOLDOVA ŞI TRANSNISTRIA II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354555_a_355884]
-
împreună, martorii cei mai fideli ai trecerii pe pământ a Mântuitorului nostru și să împărțiți timp de treizeci de ani, clipă de clipă, timpul binecuvântat care v-a fost hărăzit numai vouă ... * Toiagul tău feciorelnic, Sfinte Iosife, a înflorit în templu un crin de lumină, semn că tu fuseseși ales de Providență pentru cinstea de a te logodi cu Fecioara Maria din tribul lui Iuda, înzestrată cu atâtea virtuți îngerești, ca și tine. Ce sfântă adiere de crini în văzduh ne
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354665_a_355994]
-
din 05 martie 2012 Toate Articolele Autorului CÂND NUMĂR CLIPELE ÎN POTIR DE GÂND Când număr clipe în potir de gând Și-mi despletesc cuvintele în șoapte Rupând tăceri în nesfârșiri de noapte Iar visele mă-ncearcă, rând pe rând, Templul zidit din dragoste - rămasul, Cetatea mea sfințită-n rugi de seară Când luna străjuie-n tărâm de ceară E locul sacru-n care-mi fac popasul. Ating în treacăt cu-n sărut văzduhul Când ard dorințe-n trup de lumânare Și
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
topite-n înroșite-amurguri. În suflet, caldă, tinerețea-nfloare Din visul nerostit se-ntorc albine Și-n zbor șovăitor peste ponoare Își pleacă fruntea-n lacrimi de verbine. Când izvodesc iubiri din vii torenți Se zbate-n noi neliniștea arsurii Sorbim din templul tihnei, inocenți, Săruturi dezrobesc de vrajă nurii. Din ceruri ce rostesc nespuse taine Ne curge primăvara peste pleoape Când pustiim trufii-n cernite haine Și muguri moi se pregătesc de-agape. Rodește-n vie fructul dragostei Și sângerează-n cupe
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
și mândria acesteia o constituie catedrala, nu șoselele mărginașe, numite „centură“. Quartetul format din românul consumerist, cârcotașul de profesie, alogenul proaspăt vopsit român și cel care se află în elementul său atunci când este manipulat a început lamentația împotriva construirii unui templu de artă și spiritualitate ca acoperiș spiritual peste capitala țării. Așadar, au și apărut acțiunile de împiedicare a realizarii acestui edificiu, necesar unui popor care vrea să lucreze la propria lui demnitate. Un popor își arată demnitatea în ceea ce construiește
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346974_a_348303]
-
Romeo Tarhon se consideră doar „un sol al graiului străbun”: „Sunt doar un sol al graiului străbun / Pe care îl versific uneori în fugă / Învrednicit de Dumnezeu cel Bun / Ce mă inspiră pentru Nesfârșita Rugă”. (Rugă fără sfîrșit - 27). La templul Rugii - slujitor precum la Altarul Cuvântului Sacru. Acesta este poetul și românul de bună întemeiere și mireasmă, Romeo Tarhon care trăiește pentru frumos, pentru adevăr, pentru neam, pentru țară... Așa cum singur se definește: „Sunt un creștin rămas aici, în țară
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
ce desemnează iubirea: storghi, philia, eros și agape . Nu intrăm în detalierea sensurilor. Pe scurt, și în ordine: tandrețe; prietenie; iubire pătimașă, irațională; iubire jertfelnică). Desfășurat pe două secțiuni - Partea întâi: Călătorie spre dragoste și Partea a doua: Invocații pentru templu - , epicul intens elaborat și, totuși, accesibil, fluent, al cărții, apelând la subtile identificări și separări între vocea auctorială și cea a personajului, între realitate și vis, între trăire imediată și amintire, între referent și semn, acest epic de natură reflexivă
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
ca “zeiță a Frumuseții și a Dragostei” - , însăși Maria Magdalena. Ba chiar, aceste două hipostasuri din urmă sunt associate, după o logică neelucidată.. Nu subscriu, consemnez doar: “Din partea mea, neapărat, invitate sunt Maria Magdalena și Afrodita. Cina să fie în templu. Nu mi-e frică de fericire”. Trebuie reținut că, în toate aceste împrejurări, povestea de iubire, sau, pur și simplu, experiența iubirii, este încununată, cinic, de eșec. “Fericirea” se dovedește, preludiul inevitabil al “suferinței”. Autorul n-o spune, dar se
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
pe cei din față, se apropie de Baraba și îi spuse repede la ureche prin vacarmul de voci: -Marele Arhiereu Caiafa te așteaptă deseară să-i aduci mulțumirile tale. Cineva te va lua de pe strada care vine lateral intrării în templu în fața unei case care are în față o mică fântână și te va conduce la el. Ai deci grijă să nu fii urmărit! Bărbatul care îi spusese acestea se făcu nevăzut imediat prin mulțime iar Baraba se întoarse și privi
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
Brâncuși (stâlpii și colțurile superioare ale capitelului). Niram extrage abstractul din Dalí, căci piedestalul, reluat și el, apare complet golit de suprarealism, așa cum Letizia nu este madona „eratică” (Gala) a maestrului catalan. Artistul român dispensează piosul atmosferei catolice în favoarea unui templu al dragostei universale și profund umane. Pentru a-și susține convingător transfigurarea, Niram va apela din nou la Poarta Sărutului, ca simbol al nunții și al marii treceri, și pe care o va folosi ca ancadrament al tabloului. Executată de
ROMEO NIRAM: POARTA SĂRUTULUI A ASTURIEI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357227_a_358556]
-
Mama celor Vii, eonul al treilea, și o “Bilă de memorei universală” făcută dintr-o “pulbere stelară”, ce nu ar fi putut fi concepută decât de însuși Dumnezeu, Tatăl universal, Creatorul cerului și al pământului, care după ce și-a desăvârșit Templul “cerului-pământesc” și-a încununat creația făcându-l pe om după chipul și asemănarea sa. Iată de ce “cogito” lui Descartes nu este decât proclamația singurătății omenești de azi care încearcă să se afirme pe ea însăși, fără misterul acestui Planetoid viu
UN TITAN AL ŞTIINŢEI UNIVERSALE SAU UN DEMIURG COŢCAR AL CONŞTIINŢEI INDIVIDUALE [Corola-blog/BlogPost/357327_a_358656]
-
Cu celelalte preotese te vei ruga. Degrabă pregătiți oastea cea mare, cu noi e marele zeu! Alături de voi merg și eu. După ce vom zădărnicii lovitura dușmană, Urmărim până peste Istru armia romană. La Roma voi să ajung, să-i nimicesc Templele romane, iar din pietrele lor să zidesc Un uriaș altar să fac Pentru zeul protector al neamului dac. Va urma! Referință Bibliografică: Florile Sarmisegetusei, dramă istorică în versuri, Tabloul 4 / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 326
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 4 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357390_a_358719]
-
dus înapoi la Hoys ben Nabat. Era deja la ceasul al doilea când Caiafa se urcă în palanchin, trase draperiile și porunci celor patru sclavi să pornească către fortăreața Antonia. -Mai repede! porunci Caiafa. Patru ostași din cei care păzeau templul mergeau în jurul palanchinului. Ajunseră în fața fortăreței Antonia și Caiafa dădu la o parte draperia pe care era brodat sfeșnicul cu șapte brațe: Menora. Arhiereul coborî din palanchin și privi în sus către zidurile forțăreței. Anunțat de unul din oamenii lui
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 6) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357378_a_358707]