KorAP: Find »[drukola/base=terapeut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...113 >

2,808 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

decurg dintr-o situație problematică prezentă în acest moment în viața dumneavoastră? Marie - Nu, era vorba despre o eventualitate. Am tendința să-mi fac griji în legătură cu lucruri care ar putea să se întâmple. Este aceasta o neliniște de tip 2? Terapeutul - Exact! Observați că a reflectând la consecințe reușiți să vedeți mai bine adevărata față a temerii dumneavoastră. Faptul că reușiți să le identificați vă va ajuta să precizați ceea ce vă deranjează de fiecare dată: posibilitatea apariției unei probleme, sau consecințele

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
studiile, dificultate de a se concentra, tratament medicamentos, strategii de evitare). Sarcini de efectuat Pentru a o ajuta pe Marie să-și dezvolte noile sale abilități (o mai bună conștientizare a elementelor ce caracterizează neliniștile sale și a reacțiilor sale), terapeutul îi propune două exerciții. Marie trebuie să pună în practică elementele discutate cu ajutorul unei grile de auto-observații. Marie își notează în fiecare zi neliniștile precizând tipul de neliniște, consecințele nesigure neplăcute, intensitatea emoțiilor resimțite cât și comportamentele asociate. Terapeutul îi

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
sale), terapeutul îi propune două exerciții. Marie trebuie să pună în practică elementele discutate cu ajutorul unei grile de auto-observații. Marie își notează în fiecare zi neliniștile precizând tipul de neliniște, consecințele nesigure neplăcute, intensitatea emoțiilor resimțite cât și comportamentele asociate. Terapeutul îi sugerează să înceapă observarea conținutului neliniștilor sale utilizându-și emoțiile ca pe un indiciu care ilustrează caracterul îndreptățit de a acorda atenție gândurilor sale cu ajutorul grilei. Tinând cont de sfaturile lui Ladouceur și Dugas, terapeutul îi sugerează lui Marie

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
cât și comportamentele asociate. Terapeutul îi sugerează să înceapă observarea conținutului neliniștilor sale utilizându-și emoțiile ca pe un indiciu care ilustrează caracterul îndreptățit de a acorda atenție gândurilor sale cu ajutorul grilei. Tinând cont de sfaturile lui Ladouceur și Dugas, terapeutul îi sugerează lui Marie să stabilească anticipat un moment din zi (uneori dimineața, uneori după-amiază, uneori seara) în timpul căruia să devină conștientă de gândurile sale, pentru a identifica dacă este prezentă o stare de neliniște. Această strategie permite observarea, în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în mai mare măsură automate care generează emoții mai puțin intense dar deranjante. Dacă neliniștile apar într-un alt moment, Marie le notează pe grilă, sau pe o foaie de hârtie, pentru a le aprofunda în timpul perioadei rezervate acestui scop. Terapeutul explică foarte bine faptul că această strategie nu este destinată să neliniștească mai mult ci că, așa cum sublinia White, ea limitază progresiv neliniștile la o perioadă determinată și permite identificarea unor momente în care aceste neliniști devin mai puțin necesare

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
sau pentru a se liniști în legătură cu riscurile posibile. Ea notează faptul că unele neliniști au puține consecințe negative, ceea ce dedramatizează unele necazuri (de exemplu, cele în legătură cu mașina sa sau cu întârzierile sale). Datorită importanței neliniștilor de tip 2 ale pacientei, terapeutul și Marie se hotărăsc să continue tratamentul, introducând în terapie expunerea la neliniști. Sedințele 3,4 și 5: expunerea la imaginile neliniștii Mai mulți autori includ expunerea la neliniști în protocolul lor de tratament al tulburării de anxietate generalizată. Această

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
mod inconștient) cu scopul de a favoriza diminuarea stării emoționale: aceasta este, pentru pacient, o modalitate de a învăța să-și tolereze temerile, ceea ce-i va permite să se gândească mai rar la ele și cu o intensitate mai mică. Terapeutul se asigură că, în timpul expunerii, pacientul nu se gândește la soluțiile unei probleme actuale sau eventuale, ci se confruntă cu imaginile situației care îl neliniștește. Succesul expunerii depinde de strategiile utilizate dar și de maniera de a aborda expunerea impreună

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Succesul expunerii depinde de strategiile utilizate dar și de maniera de a aborda expunerea impreună cu pacientul, astfel încât acesta să se expună în mod real mai degrabă decât să evite conținutul neliniștilor sale. Iată elementele psihoeducative ale expunerii oferite de către terapeut lui Marie, pentru ca aceasta să conștientizeze că identificarea în profunzime a temerii sale o ajută, în mod paradoxal, să se simtă mai puțin anxioasă: Terapeutul - Dacă vă aflați într-un birou cu aer condiționat și ieșiți afară unde este o

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
mai degrabă decât să evite conținutul neliniștilor sale. Iată elementele psihoeducative ale expunerii oferite de către terapeut lui Marie, pentru ca aceasta să conștientizeze că identificarea în profunzime a temerii sale o ajută, în mod paradoxal, să se simtă mai puțin anxioasă: Terapeutul - Dacă vă aflați într-un birou cu aer condiționat și ieșiți afară unde este o temperatură de peste 300, și dacă vă întoarceți imediat în interior deoarece vă este prea cald, nu veți reuși niciodată să vă obișnuiți cu temperatura exterioară

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
folosim exemple fictive. Ele sunt în acest fel mai concrete și permit clinicianului să spună pacientului său că acesta are resursele psihologice și abilitățile necesare pentru a se expune și că trebuie să le dezvolte prin practici frecvente. Prima etapă Terapeutul îi cere Mariei să identifice, pornind de la auto-observațiile sale, neliniștile care au invadat-o cel mai mult în timpul săptămânii trecute și să le ierarhizeze în ordine descrescătoare (de la neliniștea cea mai puțin deranjantă la neliniștea cea mai deranjantă). Cele mai

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
doua etapă Marie începe cu neliniștile financiare. Tehnica „săgeții descendente” îi permite să descrie, printr-o înlănțuire secvențială de afirmații, consecințele de care se teme pornind de la neliniștea de bază și mergând cât de departe posibil în înlănțuirea de temeri. Terapeutul o ajută repetându-i întrebările: „Ce s-ar putea întâmpla dacă...? Ce s-ar putea întâmpla mai rău?” Tabel 3. Inlănțuirea celor mai rele consecințe imaginate de Marie ”N-am bani, nu mai reușesc să fac economii”. „Nu pot să

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
nu voi mai putea să economisesc suficient”) pentru a se feri să vadă cum își pierde lucrurile și cum nu mai reușește să se îngrijească de nevoile familiei. Cea de a treia etapă Pornind de la elementele identificate cu ajutorul „săgeții descendente”, terapeutul dezvoltă, împreună cu Marie un scenariu de expunere cognitivă care favorizează formarea de imagini mentale. El o invită pe Marie să dea detalii pentru a vizualiza cea mai rea situație dar, totuși, realistă. Iată ce-și imaginează Marie: Marie - Sunt în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
respinge cererea de înscriere dacă aceasta nu este însoțită de suma de bani corespunzătoare. Il văd plângând, fără apărare. El decide să-și caute un loc de muncă pentru a ne ajuta. Suntem săraci și mai multe facturi rămân neplătite. Terapeutul și Marie revăd împreună scenariul pentru a vedea dacă unele elemente prezintă riscul de a-i neutraliza emoția în timpul expunerii, îndepărtându-i atenția de la imaginile supărătoare Marie citește scenariul (acest lucru durează aproximativ șaizeci de secunde) cu voce tare de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
expunerii, îndepărtându-i atenția de la imaginile supărătoare Marie citește scenariul (acest lucru durează aproximativ șaizeci de secunde) cu voce tare de mai multe ori timp de treizeci de minute, apoi își evaluează nivelul de anxietate pentru a conștientiza emoția resimțită. Terapeutul verifică dacă nivelul de anxietate este suficient de ridicat și dacă strategiile de evitare cognitivă sau comportamentală nu o împiedică să perceapă diminuarea (în interiorul aceleiași ședințe și de la o ședință la alta). Expunerea la neliniști Pentru a o ajuta pe

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
suficient de ridicat și dacă strategiile de evitare cognitivă sau comportamentală nu o împiedică să perceapă diminuarea (în interiorul aceleiași ședințe și de la o ședință la alta). Expunerea la neliniști Pentru a o ajuta pe Marie să-și perfecționeze abilitățile imagistice, terapeutul îi propune să-și imagineze o scenă plăcută. In fiecare zi, ea se așează într-un colț liniștit, fără zgomot, ia măsuri pentru a nu fi întreruptă (ea îi cere soțului său să nu o deranjeze timp de treizeci de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
săptămâni de expunere, Marie nu mai prezintă aproape nici o anxietate în timpul lecturii scenariului său. Ea constată, în plus, că această neliniște nu mai este prezentă în activitatea sa cotidiană, ceea ce sugerează o diminuare a emoțiilor și a consecințelor incerte neplăcute. Terapeutul îi propune să generalizeze noile abilități la alte neliniști. Marie îi comunică faptul că este preocupată în special de sevrajul său. Ea alege, deci, să elaboreze un scenariu referitor la evenimentele de care se teme privind sevrajul și să se

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
și să găsească o soluție. Precizarea surselor de intoleranță Travaliul terapeutic începe prin observarea răspunsurilor lui Marie la Inventarul de intoleranță și prin câteva elemente informative în legătură cu definiția constructului, cu impactul său asupra neliniștii și a rolului său asupra comportamentelor. Terapeutul împreună cu Marie încearcă să identifice elementele pe care aceasta le consideră dificil de tolerat atunci când este confruntată cu o situație nesigură. El îi sugerează să vizualizeze diferite situații nesigure care au deranjat-o în ultimele săptămâni. Iată unele elemente pe

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
apropiați ei că fac acest lucru; - faptul de a se gândi la riscurile și pericolele vieții (urmărirea informațiilor la televizor); - o situație care nu este analizată în prealabil (de exemplu, să cineze în oraș, week-end-uri). Precizarea comportamentelor care mențin intoleranța Terapeutul și Marie stabilesc împreună, în continuare, o listă de comportamente pe care aceasta le manifestă astfel încât să anihileze aceste elemente, adică acțiunile care îi neutralizează anxietatea în situații nesigure: - să-l sune frecvent pe soțul său încă de la începutul programului

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
televizor; - să se înarmeze cu mai multe exemplare din același lucru atunci când iese în oraș (haine, etc.); - să păstreze în poșetă seringile cu medicament împotriva alergiilor în cazul în care copiii săi ar suferi un șoc anafilactic. Expuneri in vivo Terapeutul propune expuneri in vivo la situațiile nesigure. Marie începe cu situațiile mai puțin stresante și ea trebuie să-și limiteze, fără a le elimina neapărat, comportamentele obișnuite care vizează prevenirea, evitarea sau calmarea în prezența incertitudinilor. Marie identifică și ierarhizează

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
ceară fiicei sale să lase telefonul mobil acasă și să nu sune; - să lase seringile în dulapul cu medicamente; - să propună copiilor să folosească mașina atunci când ies în oraș seara; - să meargă să se culce înainte de întoarcerea acasă a copiilor. Terapeutul îi cere lui Marie să realizeze un exercițiu de expunere pe zi, repetând, pe cât este posibil, același exercițiu mai multe zile la rând, până când anxietatea sa atinge un nivel satisfăcător. Ea notează itemul ales și nivelul său de anxietate asociat

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
neliniștea sa în legătură cu o situație nesigură nu depinde de probabilitatea ocurenței consecinței luate în considerație. Marie notează, de asemenea, dovezile sau elementele care ar putea contribui la concretizarea temerilor sale și dovezile, acumulate în timpul exercițiilor, că acestea nu au apărut. Terapeutul îi sugerează să-și înlocuiască gradual gândurile eronate urmărind să se liniștească în timpul expunerii („Nu este nici un pericol, nimic grav nu se va întâmpla dacă fac lucrul acela”) cu ajutorul unor gânduri mai reliste („Există poate un risc ca ceva negativ

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
De exemplu: - „Mașina mea trebuie reparată, dar costul reparației este mare”. - „N-am timp din cauza drumurilor mele zilnice”. - „O colegă nu-mi mai vorbește din cauza unui conflict recent”. - „Se adună dosare la biroul meu deoarece patronul îmi trasează alte sarcini”. Terapeutul și Marie examinează împreună lista și extrag impresiile: Marie crede că aceste probleme pot fi rezolvate? Crede ea că are abilitățile necesare pentru a lucra aceste probleme? In schimb, terapeutul îi transmite unele informații în legătură cu rolul atitudinii negative în menținerea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
dosare la biroul meu deoarece patronul îmi trasează alte sarcini”. Terapeutul și Marie examinează împreună lista și extrag impresiile: Marie crede că aceste probleme pot fi rezolvate? Crede ea că are abilitățile necesare pentru a lucra aceste probleme? In schimb, terapeutul îi transmite unele informații în legătură cu rolul atitudinii negative în menținerea problemelor și dezvoltarea neliniștilor. Ei abordează apoi etapele antrenamentului pentru rezolvarea problemelor dezvoltat de D'Zurilla și Nezu, metodă care i-ar permite să-și rezolve problemele regăsindu-și în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
noi cereri, dar și - chiar dacă aceste soluții par mai puțin interesante în acest moment - să angajeze o menajeră, să lucreze cu o zi mai puțin pe săptămână. Cea de a treia etapă: evaluarea fiecărei soluții și alegerea uneia dintre ele Terapeutul îi propune lui Marie să aprecieze fiecare soluție înainte de a trece la eliminare. D'Zurilla și Nezu sugerează să se identifice avantajele și inconvenientele soluțiilor pornind de la aspectele următoare: - Care aspecte ale problemei vor fi rezolvate? - Care vor fi consecințele

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
soluției asupra mea și asupra celor din jurul meu? - Ce efort și cât timp trebuie să investesc? Clinicianul subliniază că nu există soluție perfectă: fiecare are avantajele și inconvenientele sale. Cea de a patra etapă: aplicarea soluției alese și verificarea rezultatelor Terapeutul o asistă pe Marie în planificarea soluțiilor sale. De exemplu, ea dorește să-și regleze conflictul cu colega sa, hotărând să meargă să-i explice ceea ce a simțit și a deranjat-o. Acesta o ajută să se pregătească prin intermendiul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]