14,671 matches
-
ales singurătatea și, dacă ar fi să măsor timpul scurs de când mi-am dorit prietenia ca o intensă comunicare între întregul care mă definește și un alt întreg care definește o altă ființă, atunci aș uita în infinitul de pași tereștri cine am fost, cine sunt sau cine mai sunt, pentru că o uriașă parte dintre noi, oamenii, ne lăsăm duși de apele vieții și uităm să ne privim atent, să ne cunoaștem. Alegem adeseori să ne definească ceilalți, să exprime măsura
SINGURĂTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380402_a_381731]
-
CEL RĂU - acționează din nou asupra Timusului; CĂ A TA ESTE ÎMPĂRĂȚIA - acționează din nou asupra Tiroidei; ȘI PUTEREA - acționează asupra Glandei Pineale; ȘI MĂRIREA - redeschide Pituitara; AMIN.” - formula de închidere a acestor centri energetici și de reconectare la planul terestru. - Apoi am spus: „Sfinte Iisuse Hristoase, mergi Tu înaintea noastră și ne deschide nouă toate ușile. Binecuvântează-ne pe noi, Doamne!” „ Doamne, Îți mulțumim pentru tot ce ne-ai dat până acum și Te rugăm să ne ajuți să păstrăm
MIRACOL de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380540_a_381869]
-
răsuflă greu și izbucnește în plâns. N-a mai plans de când a vrut să-I vândă lui Gavrea cizmele. <<-Eu te credeam om, Gavrea, om...>>” - cf. Decorația, p. 26): în lumea noastră sunt doar trăitori-experimentatori de viață scurtă. În viața terestră, există doar oameni obișnuiți, cu calități ascunse (din timiditate și frică de lume și oameni!), dar și cu păcate destule și gri, dezvăluite numai de asalturile vremurilor atroce... Cum sunt atât: 1-așa-zisul “disprețuitor de femei”, tânărul Matei Iuga, cel care
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
inimă cu adevărat românescă, păstrători al specificului nostru cu legende și mituri, cu religie și lăcașuri de cult unice în lume, cu povești și povestiri care îți încântă sufletul. Elisabeta Iosif ne prezintă în descrieri emoționante Țara Maramureșului cu ”paradisul terestru” de acolo, cu obiceiurile, cu ”porțile maramureșene - magie și ornamentică”, cu semnificația simbolurilor naturii de pe porțile sculptate, dar și semnificația culorilor de pe costumele populare, cu bisericile din lemn unice în lume. Elisabeta Lușcan ne prezintă cu multă delicatețe și lux
”JUST FOR YOU, JAPAN” �' O PUNTE CULTURALĂ ÎNTRE ȚARA SOARELUI RĂSARE ȘI CARPAȚII MIORITICI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379420_a_380749]
-
reușește să transmită cititorului mesajul său nu numai artistic, dar și sufletesc; acea stare specifică marilor poeți veșnic căutători și rătăcitori, acea anxietate care îi stăpânește din pricina nedreptăților unei societăți în care omul își pierde treptat- treptat identitatea ca ființă terestră superioară. Doamna Daniela Popescu este un poet autentic, ce poartă suflul și spiritul românesc pe meleagurile îndepărtate ale Europei. Poezia sa oscilează între credința creștină, strămoșească cu speranța în Dumnezeu și dorul de țară. Dar în același timp versurile sale
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
noastră. Dar de fiecare dată autoarea își găsește echilibrul sufletesc în însăși minunatele sale versuri, care printr-o inspirație Divină, vin plutind, parcă, de undeva din infinitul făpturii umane, din adâncurile incognoscibile ale materiei cenușii și se revarsă în lumea terestră, ca o eliberare a spiritului de zbuciumul interior al său și de ce nu chiar ca o eliberare a subconștientului. La fel ca valurile mării, la început tumultuoase, sentimentele capătă contur, trăirile se materializează în realitate căci: Ne lăsând întristarea să
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
Înoată în striațiile marmoreene - Inele cafenii printre râuri înstelate... Jupiter, zeul cel bun, ne guvernează Învârtindu-se maiestos pe ax vertical Ademenindu-ne ca un cântec de sirenă În noaptea de Crăciun. Noul An sosește Cu lentile roz vede lumea terestră Din spectacolul universului înstelat Oferind aștrii-mii din Cornul abundenței. Planeta se transformă iar după amurg... Citește mai mult POARTA COSMICĂÎn blițurile fascinante ale nopții ceruluiDelfinul albastru îmbrățișat de Jupiterînoată în striațiile marmoreene -Inele cafenii printre râuri înstelate...Jupiter, zeul
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Locotenentul Arc Silan și subordonatul său, Lup Katak, un soldat aflat la prima sa misiune, de vânătoare, cum îi plăcea locotenentului Silan să spună misiunilor de acest fel. Aveau tot confortul necesar unei călătorii lungi de câteva sute de mile terestre și cum toată mașinăria era controlată și de pilotul automat aveau timp destul pentru dânșii, ba mai mult vehicolul putea ... Citește mai mult Carul blindat înainta alene printre smârcurile pline de pamânt amestecat cu apă și gheață. Se desprimăvăra, însă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
Locotenentul Arc Silan și subordonatul său, Lup Katak, un soldat aflat la prima sa misiune, de vânătoare, cum îi plăcea locotenentului Silan să spună misiunilor de acest fel.Aveau tot confortul necesar unei călătorii lungi de câteva sute de mile terestre și cum toată mașinăria era controlată și de pilotul automat aveau timp destul pentru dânșii, ba mai mult vehicolul putea ... XIII. ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG, de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016. EPILOG Trecuseră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
Poeme > Duiosie > AMANDAR Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului AMANDAR Sunt îngerul ce n-are-acum un nume... Când cerurile și-au deschis ferestre, M-a ispitit cunoașterea din lume, Să descifrez iubirile terestre... Și căutând prin tainele-adunate În faldurile vii de primăvară, Ți-am întâlnit privirile mirate, Ce-mi deslușeau dorințe-ntâia oară. Te-ai înălțat cu valurile-albastre Să-mi oglindesc în ele nemurirea, Dar prea departe-s undele de astre Și nici
AMANDAR de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381151_a_382480]
-
imateriale. Norocul lui Eminescu, povestea spinului cu sănătatea ferită de prostie și ură. Norocul lui Eminescu, Basmul lui Calin înfiat de filele poveștilor române. Norocul lui Eminescu, nesomnul inimii și creierului, în geniul poetic, nesupus, imparțial, obosit numai de chipul Terestru al Veronicăi... Lilia Manole Referință Bibliografică: NOROCUL LUI EMINESCU / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2013, Anul VI, 05 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NOROCUL LUI EMINESCU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381370_a_382699]
-
bucată de cer senin. • Fizicul este carcasa, magma este creierul • Dăruirea ta și dăruirea ei sunt inegale. De aici perpetue altercații și despărțiri. • Autocunoașterea e un proces care ține o viață. În fiecare zi îngropăm o parte din exstența noastra terestră. • Roata vieții se învârtește, dar nu totdeauna în sensul dorit. Citește mai mult • Nu te lua după aparențe, ci după esențe.• Veșmântul e menit să acopere defectele umane.• Sursa turor nemulțumirilor rezidă în faptul că avem totul și totul ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
bucată de cer senin.• Fizicul este carcasa, magma este creierul• Dăruirea ta și dăruirea ei sunt inegale. De aici perpetue altercații și despărțiri.• Autocunoașterea e un proces care ține o viață.• În fiecare zi îngropăm o parte din exstența noastra terestră.• Roata vieții se învârtește, dar nu totdeauna în sensul dorit.... XXII. ROSS HARRY - GANDURI REBELE (29) - AFORISME (12), de Harry Ross, publicat în Ediția nr. 2043 din 04 august 2016. • Pământul este foarte răbdător; suportă și binele, și răul cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
curge ca un râu. Râul se va vărsa într-un altul și, în final, va ajunge în mare, fără chip de întoarcere, în timp ce drumul ăsta e afluentul milităriei, drumul va fi afluentul Eliberării.” (citat de la p.45) Pendulând între planul terestru și cel spiritual, autorul introduce mai multe personaje, fiecare găsindu-și situarea lui spațio-temporală, iar numele lor sunt coordonate de fixare pe această hartă a cărții - Pistolarulnumărulunu, Comandantul Unității, Locotenent-Colonelul, Maiorul, Căpitanul, Cicatrizatul, Locotenentul Celalb, Tina, Maioreasa Cucoc, Viki, Bătrânul
VIZIUNEA SUPRAREALISTĂ A LUI HORIA MUNTENUŞ ÎN ROMANUL „DINCOLO DE STELELE RECI” de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381462_a_382791]
-
să tresară, sorbind mirosul, culoarea vegetalului, ascultând sunetul vântului, indiferent de anotimp. Este impresionată de grandoarea iernilor canadiene, cărora le admiră tăcerea neclintită, strălucirea și puritatea. Iarna poate fi de poveste („Voaluri de aburi”) și gerul, stăpân pe cosmic și terestru, devine artizan: „Iarna”(„Culori în iubire”), „Februarie între oglinzi”(„Cuvinte de dor”). Miracolul primăverii aduce zâmbet, prevestind schimbarea așteptată. O descrie cu delicatețe: „Șal argintiu ți-alunecă pe umeri/ Și cântă cald zefirul în ramurile goale/ Din cenușiul norilor începi
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
de primăvară alăptat/ la pieptul unei ierni mai blânde/ câtă desfătare e-n rostirea nespusă a luminii!...(p.110). Iubirea este o trăire magică, un eros cu energii neștiute, ca în ”revelație” (p.169): ”am aflat secretul mistic al viețuirii terestre/ îmi hrănesc toate celulele somatice cu dragoste” , sau e declanșată uneori printr-o adresare directă: „draga mea”,....”toate zilele noastre au fost aniversare/ pentru ele ți-am oferit cu reverența sărutului/ trupul meu înflorit în tine și pentru tine draga
A.D.N.-UL FERICIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380907_a_382236]
-
ajunge, într-un târziu, la adevărata esență a lucrurilor, însă nicidecum alegând calea anatemizării declarate a templului axiologic precedent, ci propunând, întru sporirea concretă a cunoașterii generale, ca să-l parafrazez pe Solomon Marcus, o perpetuă și lucidă „navetă” între civilizațiile terestre. Ridicată, din rațiuni precise, pe deconstrucție totală și ateizare, prezenta neostructură de tip imperialist își dezechilibrează de una singură fundația lipsită de rezistență, prin intermediul unor metode de limitare totală a gradelor de libertate ale Persoanei, metode pe care le dorește
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
în picioare sufletul, nu s-ar mai fi produs niciodată, curgerea firească a istoriei reținând, în acest caz ipotetic, un alt rost general - meritoriu, firește - în scriptele ei, în sfârșit, complet nemistificate. Dar, cum sălășluim în perimetrul strâmt al Realiei terestre și nu al Utopiei, evident că lucrurile stau, din păcate, exact invers. Iar greșeala fundamentală îi revine în totalitate doar Ființei umane, care a acceptat tăcută de-a lungul vremilor nu numai varii seturi de legi impuse fără drept de
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
de stele”, „ galaxii”, „praf celest”, „spații infinite”, „catapeteasma lumii”, „ceara care picură”, „lumânarea care lăcrimează”. Și eu și dl Holban am uitat să adăugăm „colivia”, care, deși nu revine frecvent în text, exprimă de fapt spațiul închis al unei existențe terestre din care autorul încearcă în continuare să scape. Din cuvintele și expresiile care construiesc metaforele obsedante ale poetului, ne putem da seama că temele versurilor din acest volum sunt preponderent disforice. În ce mă privește, dacă m-aș încumeta să
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
1461 din 31 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului ANUL NOU ȘI ANUL VECHI Anul Nou bate la ușă, Nerăbdător să înceapă. Un muribund stă pe tușă, Letargic, intrând la apă. Noaptea-i arbitru maestru Orelor și minutelor Unite în timp terestru. Șovăielnic timp apune Iarna, când Anul Nou vine. Anul Vechi predă ștafeta Noului său moștenitor. Uitată îi va fi vremea Lipsită de viitor. Veteran sfârșind eroic, Eclipsat de An Nou-născut, Cale-și face-n timp istoric, Hoinar și stingher în
ANUL NOU ȘI ANUL VECHI -ACROSTIHURI- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374402_a_375731]
-
un bot de aur, tu, cel ce te chemi OM, zămislit ai fost din iubirea divină, ce te-a plămădit în iubirea pământeană. De aceea stelele pălesc și cad în față ta . Pe aripi de dor ești purtat de dorul terestru spre ceea ce-ai fost și vei fi, tu, bot de aur, ce strălucirea-ți orbește ochi muritor închis de-o șoaptă de timp a dimensiunii Iubire . Cel ce te chemi om, bot de aur, te mistui în timp de
DRAGOSTE, DOR, TIMP de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374507_a_375836]
-
poli de gheață orbitori dintr-un deșert însângerat de ruginiri întinse, de oxizi roși de fier și de alte culori schimbătoare, în care Zeul cel războinic zace mort prin văile de munși înalși din care Olympus este cât trei munți tereștri Everest, unde suflă furtuni prin spații largi, curbate ale canalelor lui Schiaparelli, săpate larg de foste ploi, de râuri subterane ascunse și sărate curgând sub cerul roz, de pulberi veșnic răvăște, în patru anotimpuri cu nopți predominate de Phobos și
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
fașele în jurul unui nou născut, la capătul materiei - o minune: o nouă lume de lumini umanoide, care-ți așteaptă-astronauții-n taină. (o lume răsărită din închipuire? Da sau nu?!...) O lume cam ilogică, precum am crede noi cu relativitatea logicii noastre terestre, căci ea-i, de fapt, o lume orbitoare, diafană, atotputernică în toate însă, devreme ce-i din stranie substanță-alcătuită, ceva mai fină parcă (și ne-ndoios mai pură decât materia noastră, dar mult mai rece, deși iradiind căldură). Ea este ca
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
întâi va fi glob roșu, prăpădit, umplând tot cerul cu al lui cuptor... Așa va fi în sute de milenii, când Terra redevine glob de foc, dar super-evoluții, super-genii vor strămuta toți oamenii din loc. (Chiar de s-o frânge-atunci terestra tijă, nu are rost să le purtăm acum de grijă!) Când Terra va muri, vom fi departe, în alt sistem solar, mai primitor, căci omenirea n-o să aibă moarte: mai veșnică-i decât oricare sori! INVOLUȚIE Toate se strâng în
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
deschidem porțile parcelându-te în zborul năzuințelor noastre infinite ca întinderea ta? Ești tu o poartă spre eternitate? sau nimic din toate acestea... O, cerule senin, oglindă a gândului meu, aburit de norii dorurilor mele, drum de extaz al viitorului terestru și extraterestru, mormânt de zei și monument de speranțe, leagăn de cristal al cutezanței omenești, trăiesc sub clopotul tău albastru cu limbă de soare, muncesc vibrând pe hotarele viselor noastre albastre, pe care le mângâi cu flăcările muzicii tale albastre
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]