3,082 matches
-
Sorin Lavric În filozofie, originalitatea e direct proporțională cu nepăsarea față de jargon. Ești cu atît mai liber cu cît te poți rupe mai ușor de ticurile ei verbale. Și cum orice autor are un set de expresii predilecte la care recurge ca la o ceremonie lexicală, prima reacție e să-i depistezi ritualul de vorbe de care face uz în mod instinctiv. Vrem, nu vrem, scrisul
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
pe Heidegger, nu poți să te exprimi decît în formulele lui sibilinice. Sunt importanți doar autorii pe care îi imiți fără să-ți propui asta, dar cel mai important e ca în final, rupîndu-le vraja ceremoniei, să ajungi la propriile ticuri. Metrica lui Arghezi trebuie părăsită, categoriile lui Hegel trebuie uitate, iar Heidegger trebuie abandonat. Din acel moment ești liber, adică apt de a te supune propriei tale pastișizări, cu condiția să fi ajuns la propriile obișnuințe de limbă. Viorel Chițea
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
termenilor, dar nu și posesia mistică a simțirii lor, motiv pentru care aduce cu un pilot automat care mișcă cuvintele în virtutea unor reflexe de îndelungată exersare conceptuală. Un pilot format la școala malaxorului abstract al terminologiei de aparat clasic. Singurele ticuri verbale cu iz personal irită prin scorțoșenia lor rigidă, ca de pildă, nesuferita „personal, consider că“, formulă de care autorul face uz de fiecare dată cînd simte nevoia să atragă atenția că de acum încolo urmează părerile proprii. Păreri care
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
care, invariabil, ascultă de rețeta punctului de mijloc între două extreme. Tactica aceasta, a alegerii întregului fără a privilegia vreo parte, de îndată ce e simțită de cititor, ajunge să plictisească prin repetare, la sațietatea de fond adăugîndu-se reacția de respingere a ticurilor dizgrațioase de morgă vetustă. Cine e personal nu poate recurge la barbarismul cazon al lui „personal, cred că...”. Un vademecum în marile teme ale filosofiei, scris de un spirit inteligent, cu vădite înclinații didactice, dar a cărui fluență expresivă e
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
Nicolae Manolescu, nu sublimează imaginarul de dragul conceptului, nu constituie o sacrificare a metaforelor și comparațiilor, care câteodată se succed în avalanșă. Apropo de comparații! Cred că ele intră în categoria ciudățenilor poeziei lui Grigurcu și chiar par a fi niște „ticuri” stilistice poate prea solicitate. În structurarea lor se folosește exasperant „cum”. Ceea ce, aparent, e o soluție la îndemână, care prin frecventă utilizare poate fi suspectată de manierism. În realitate ne aflăm în fața unui procedeu stilistic subtil, conștient asumat, a cărui
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
îi permite lui Ioan Lăcusta să surprindă "luciditatea" socrului mic, Aurica Drâmbu, care ar vrea să privească cu un ochean "că Columb când a descoperit America" în sufletele invitaților (încep să bănuiesc aici ironizarea disimulata a personajului prozei de introspecție), ticurile verbale, supremul penibil al întregii "mise en scène": ăMaestrul Rosioru lua iar microfonul și-l duse lângă buzele sale rujate. "Deci, strigă el, dansul ratei! Cu mișcări! Când eu spun , dumneavoastră faceți așa! - si maestrul arată cum. Iar când spun
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
se manifestă monologic ori dialogic. Poetul montează nu numai povestea, istoria, amintirea unui personaj, ci și felul în care el însuși o procesează discursiv. La fel de important ca istorisirea (ce pretinde un spațiu poematic mai extins) este setul de manifestări, gesturi, ticuri, schime expus de personajul care istorisește (sub ochii cititorului și în mîinile unui excepțional dramaturg). Nu întîmplător, deci, Pe front e o istorisire în istorisire, poezia marcînd în prima strofă cadrul autorului („un episod/ Care-mi tot revine în gînd
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
de tip street view. Nimic nefiresc, nici o undă de artificial în paginile lui. Sfârșitul secolului al nouăsprezecelea dobândește un excepțional aer de familiaritate. Piața Ateneului, Catedrala Sf. Iosif, strada Fântânii, strada Cantacuzino, pe toate cititorul le poate vedea cu ochii. Ticurile de fiecare zi ale personajelor devin molipsitoare. Birjele cu muscalii lor au o teribilă concretețe. Apropo de această senzație, există în roman o scenă care, prin analogie, o poate limpezi foarte instructiv. Îmbolnăvindu-se dintrodată, fiica doctorului Margulis, Iulia, cade
1898. Street view by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4050_a_5375]
-
secret, face inutilă complicitatea. În același spirit al ambiguității, de formă și de fond, care guvernează, la Caragiale, regimul secretului, vorba-clișeu ce’ș copil?, aruncată când vrei și când nu vrei de comesenii din Cam târziu..., poate fi un simplu tic verbal, sau convingerea că numai copiii pot să facă un secret din ce știe toată lumea. Care e secretul acestor copii cu copii? Că s-au închis Camerele, și intervenția pentru care vine Costică, fără grabă, încurcându-se pe drum cu
Secrete mari și mici by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4145_a_5470]
-
unde nu prea erau elevi și profesorii riscau să li se desființeze catedra. I-am înnebunit pe cadriști cu bancurile mele În timpul regimului comunist, dv. ați vorbit întotdeauna fără să luați în calcul posibilele consecințe. Pe timpul comuniștilor, toți aveau un tic nervos: când cineva vorbea ce nu trebuia, ei se uitau în spate, era o mișcare foarte elastică, n-aveau nevoie de gimnastică acasă, capetele parcă erau pe rulmenți. Deși ar fi trebuit să se uite în față, că ăștia se
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
clasice, să se "amestece" în disputele dintre personaje, să le ia acestora vorba din gură și să le ducă el ideile mai departe, să le impună autoritar perspectiva sa, argumentația sa, pachetul său de referințe culturale. Uneori le impune și ticurile sale verbale și chiar indiferența, ce-i este proprie, față de exprimarea sută la sută corectă. Am dat altă dată exemple, nu mai dau și acum. Să ne întoarcem însă la voința de putere. Ce ar putea fi? Încerc să rezum
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
Cristian Teodorescu Fetișizarea sondajelor de opinie pare a fi devenit o boală cronică a vieții politice autohtone. Chiar și partidele care afirmă că nu se iau după sondaje au tot felul de ticuri de comportament care trădează exact contrariul. Sondajele nu pot fi ignorate - ele indică stări asupra cărora politicianul are toate motivele să mediteze. Dar nu pentru a le trata apoi cu vorbe, ci prin acțiune politică. O acțiune explicată, în paralel
Politica făcută după sondaje by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17364_a_18689]
-
puțin timp structura junimismului: conștiința literară, temeinicia principiilor, clasicismul (fără a se închide inspirației romantice), rezerva ideologică, disocierea valorilor, nevoia de autenticitate, ironia. Și pentru că acest spirit critic negruzzian se află în faza de pionierat, nu-i lipsesc inevitabilele deviațiuni, ticuri și reminiscențe ale momentului respectiv, care, fiind destule, nu intră decât parțial în atenția acestor însemnări minimale. Și chiar dacă programul Daciei literare prevedea că "traducțiunile nu fac o literatură", "sincroniștii" noștri de la 1848 au continuat să traducă și mai cu
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
de reflecții despre metalimbajul ontologic, aplicațiile textuale briante pe un florilegiu de scene și scenarii esențializate ale cogitației și duratei noastre inefabile." Ce ar mai fi de spus? În calitate de cititori, ne ascundem, de rușine, fața în vălul tăcerii postpoematice. Un tic nervos Ștefan Borbély a găsit un mod ingenios de a-și da gata adversarii de idei: îi plictisește. Un lung articol, România regresivă, publicat în OBSERVATOR CULTURAL (nr. 80/ 7 septembrie 2006) ilustrează posibilitățile acestei metode. Autorul lui bate câmpii
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
Drept urmare ei mor de plictiseală neștiuți de nimeni, victime anonime ale vorbăriei fără rost. l Săltăreața revistă Suplimentul de cultur| cultivă cu atâta insistență jocurile de cuvinte, încât această practică, în loc să facă lectura atrăgătoare, a ajuns, dimpotrivă, să agaseze, ca ticul nervos al unui conferențiar sau ca o glumă repetată la nesfârșit de cineva care a băut prea mult. Iată exemple de calambururi (cam forțate) din nr. 67 din 11 martie 2006 al revistei: Șoboland; Cool est-il cul?; Fulare și defulare
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
așteptare pe care nu avea voie să-l contrazică. Era ca și cum ar fi fost prins în ștanța anticipativă a unor previziuni care îi ghidau conduita chiar mai înainte ca ea să fi avut loc. Așadar, dacă dăm la o parte ticurile și deformările profesionale ale urmăritorilor, vom avea în față pagini pe cît de credibile sub unghi biografic pe atît de parțiale sub unghi omenesc. Cu alte cuvinte, deși informațiile sunt verosimile și pot fi verificate, ele înfățișează viața lui Noica
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
a deosebit de cea în vogă a generației șaizeciste, în cadrele calendaristice ale căreia m-am afirmat. Nu m-am afiliat nici expresionismului zgrunțuros, nici acrobației de concepte abstracte, nici ludicului nu tocmai pretențios, un gen de făcut cu ochiul devenit tic, în care au repurtat mari succese unii confrați. Mi-a fost dat să asist la spectacolul unor glorii pe care le-am resimțit uneori drept excesive. Unele au început deja să se faneze chiar în ochii admiratorilor ardenți de odinioară
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
cuvintelor funcționale, în primul rând al celor care stabilesc legături sintactice, se înnoiește permanent. Majoritatea vorbitorilor nu ajung să observe fenomenul, iar gramaticile înregistrează inovațiile destul de greu, de obicei după o etapă în care acestea sunt considerate greșeli, construcții defectuoase, ticuri de limbaj. În prezent, se folosește tot mai des o construcție semnalată de Valeria Guțu Romalo în Corectitudine și greșeală (1972): secvența legat de..., echivalentă cu în legătură cu..., în privința..., în ceea ce privește.. .etc. Gruparea în curs de a deveni locuțiune prepozițională introduce ceea ce
Legat de... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6095_a_7420]
-
mesaj pe Facebook, unde a scris: "Una dintre cărțile care mi-au încântat copilăria a fost "Cireșarii", așa că nu mi-a scăpat nici filmul. Îi țin și astăzi minte pe toți eroii: Victor, Dan, Ursu J, Maria, Lucia, Ionel și Tic. Abia aștept să văd diseară, la ora 21:00, reportajul despre Alex Rotaru, interpretul cireșarului Dan. Astăzi este singurul regizor român de la Hollywood și lucrează numai cu nume mari. Vă recomand și vouă " În premieră" cu Carmen Avram.".
1 IUNIE, ZIUA INTERNAȚIONALĂ A COPILULUI. Cum a sărbătorit Mihai Gâdea by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/27407_a_28732]
-
Mircea Mihăieș Liber de constrângerile, de jargonul, de ticurile discursului academic, Greil Marcus navighează solar în zona interpretării avizate: perfect stăpân pe analiza de tip literar, el o aplică albumelor, cântecelor ori situațiilor referitoare la creația lui Van Morrison. Efectul de înălțime și soliditate provine din această aparentă inadecvare
Van the Man (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6012_a_7337]
-
pronunțarea rapidă. în cazul lui zice că, trebuie luată în considerație frecvența considerabilă cu care formula se repetă în narațiunile oral-populare, marcînd reproducerea dialogului și reliefînd unele secvențe (chiar de mai multe ori în interiorul aceleiași replici); formula devine un adevărat tic și e adesea redusă: ice-că, 'ce-că etc. în Stilistica limbii române (1944), Iorgu Iordan cita evoluția către cică (în capitolul "Dispariții de sunete"), explicînd-o însă în termenii pur afectivi care caracterizau perspectiva sa asupra oralității - și care în acest
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
epică, în adâncirea enigmei ș.a.m.d. Oricum primează autenticitatea vieții, a mimesis-ului, a limbajului curent. În sensul democratizării mesajului spre cititor și al liberalizării expresiei până la jargonul de "cartier", suprasexuat, la insertul publicitar sau citatul în limbi străine ca tic verbal, reflex al comunicării fără frontiere, consumist sau mass-media. O nevoie aproape comercială de a coborî din bibliotecă spre a lua taurul de coarne chiar în arena realului exploziv moderează ispita literalității pure, a ficțiunii ca produs exclusiv al inteligenței
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
demonstrația lui să sune de-a dreptul inatacabil. Nu citează firoscos. Când e cazul, prezintă doar, unul sub altul, blocuri întregi de versuri. Și Nichita Stănescu, și Marin Sorescu sunt surprinși în plină campanie de promovare a propriilor abilități și ticuri. Fiecare dintre ei își înțelege bine poziția, își studiază atent terenul, își reduce la tăcere oponenții, instrumentând adevărate ceremoniale de deturnare a sensurilor. A spune asta, fie și ocolitor, reprezenta pe atunci, nu neapărat un act de curaj estetic, cât
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
Din alte vremuri, Alexandru Palade, tatăl lui, presimte mai curând decât înțelege tragedia care dă târcoale și asistă neputincios la consecințele ei. Acest grup de interpreți este purtătorul severei judecăți morale produse de regizor: realitatea lor scenică e construită din ticuri și scheme de comportament, momentele cântate și dansate accentuează convenția unei lumi care a vrut să refuze convențiile. În acest grup performanța actoricească poate fi apreciată doar în funcție de felul cum se înscrie în discursul regizoral și merită să apreciem disciplina
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
public. Nu întâmplător, două personaje pasagere (bunica lui Artemis și medicul care o îngrijește, un specialist aureolat de propria glorie) sunt printre cele mai plauzibile din carte. Lor, Dumitru Popescu le simte excelent limbajul, le înțelege cu finețe reflexele și ticurile. Din interior, dozând empatic detaliile psihologice. Pe Artemis, în schimb, pare să-l vadă numai dinafară. Pe Sorana la fel. Convertirea ei, mărturisită în finalul romanului, chiar dacă autentică, e formulată prea prețios pentru rigorile unui dialog: „Am început să citesc
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]