2,401 matches
-
țara"" va ramâne ca o poiana. Ideea este că, în felul acesta, patria își tine martirii în brațe și îi plânge prin generatiile repetate ale vegetatiei. De pe o belvedere care va fi amplasată pe un loc înălțat, tocmai pe malul Tisei (care este frontiera actuală cu Ucraina), vizitatorii Memorialului vor putea vedea acest desen simbolic tot mai deslușit, pe masură ce natura va desavârși proiectul. În anul 1993, Ana Blandiana a prezentat Consiliului Europei (CE) un proiect prin care se solicita
Memorialul Sighet () [Corola-website/Science/316991_a_318320]
-
unor precizări în textul înțelegerii și anume: În primăvara anului 1915 s-au reluat tratativele diplomatice dintre guvernul României și Antanta. Ion I.C. Brătianu cerea recunoașterea viitoarei granițe pe Prut în Bucovina, precum și alipirea Transilvaniei și a întregului Banat până la Tisa, la România vremii, solicitări pe care ministrul de externe rus Sozonov refuză să le accepte. La rândul sau, Ionel Brătianu a refuzat categoric să-și modifice punctul de vedere. Primul ministru român, pentru a elimina orice fel de suspiciune l-
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
de la soția sa zece pogoane de pământ. În 1936 se încorporează în contigentul lui aflat la centrul de recrutare de la Turnu Măgurele. În vara lui 1944 vede pentru ultima oară Sființeștiul, fiind încorporat în compania 18 pontonieri. La Tiszalök, pe Tisa, trupele române au construit un pod de pontoane permanent supravegheat că să nu fie atins de minele plutitoare lansate de inamic (germanii). În noaptea de 17 noiembrie 1944 o mină a ajuns în dreptul soldaților Croitoru Eftimie și Stan Gheorghe. Croitoru
Eftimie Croitoru () [Corola-website/Science/325443_a_326772]
-
în componență specii dominante (în partea inferioară) de fag ("Fagus sylvatica") în asociere cu mesteacăn ("Betula pendula"), salcie căpreasca ("Salix capreea"), plop tremurător ("Populus tremula") sau anin; urmând etajul coniferelor, cu specii de brad ("Abies"), molid ("Picea abies"), pin ("Pinus"), tisa ("Taxus baccata"), zâmbru ("Pinus cembra") și zada ("Larix"); arbuști de jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis") sau afin ("Vaccinum myrtillus L."). Vegetația ierboasa de pajiști și stâncărie este alcătuită din rarități floristice cu specii de: sângele voinicului ("Nigritella rubra"), floare
Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru () [Corola-website/Science/325519_a_326848]
-
vulgaris"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"). Floră rezervației este constituită din mai multe specii de arbori, arbuști, ierburi și flori; dintre care unele rare și protejate la nivel național său european. Specii de arbori și arbuști: brad ("Abies"), zada ("Larix"), tisa ("Taxus baccata"), zâmbru, frasin ("Fraxinus"), jneapăn ("Pinus mugo"), salcie pitica ("Salix retușa"), afinul sau merișorul de munte ("Vaccinum myrtillus L."), ienupăr ("Juniperus communis"), alun ("Corylus avellana"), smârdar ("Rhododendron kotschyi"); La nivelul ierburilor și pe stâncării sunt întâlnite rarități floristice; dintre
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
și de Atena, în complementaritate cu falanga. La sfarsitul antichității, arcul compozit a fost armă principala a hunilor, pe care le foloseau călare. În Evul Mediu european, arcul a fost confruntat cu concurență arbaletei, dar arcul lung în lemn de tisa (în ) a fost foarte popular în Anglia și în Țară Galilor. A jucat un rol esențial în bătăliile de la Dupplin Moor (1332) și de la Halidon Hill ( 1333). La bătălia de la Crécy (1346) 5.500 de arcași englezi au împins arbaletrierile
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
habitatelor montane, cu păduri de conifere sau de foioase, păduri în amestec, tufărișuri de arbusti și ierburi de luncă, de pajiște sau de stâncărie. Păduri de conifere cu arboret de brad ("Abies alba"), molid ("Picea abies") zadă ("Larix"), pin ("Pinus"), tisă ("Taxus bacata"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"); Păduri de foioase: fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), frasin ("Fraxinus"), tei ("Tilia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
pentru Slovacia. Decizia finală a lui Hitler a fost să creeze un stat separat slovac aflat sub „protecția” Germaniei, care să reprezinte o bază strategică de atac împotriva Poloniei. Pe 13 martie 1939, Hitler l-a invitat pe monseniorul Jozef Tiso (fostul premier al Slovaciei autonome, înlăturat prin forță de trupele cehe cu câteva zile mai înainte) la Berlin, pentru a-l îndemna să proclame independența Slovaciei, alternativa fiind împărțirea țării între Ungaria și Polonia. Această posibilitate a fost „confirmată” de
Istoria Slovaciei () [Corola-website/Science/323173_a_324502]
-
Berlin, pentru a-l îndemna să proclame independența Slovaciei, alternativa fiind împărțirea țării între Ungaria și Polonia. Această posibilitate a fost „confirmată” de Joachim von Ribbentrop, care a prezentat un raport fals cu privire la mobilizarea trupelor maghiare la granița cu Slovacia. Tiso a refuzat să ia decizia proclamării independenței de unul singur. Hitler a fost de acord ca problema independenței să fie hotărâtă de Dieta (parlamentul) slovacă. Pe 14 martie, a fost convocată Dieta. În sesiunea parlamentului, Tiso a prezentat un raport
Istoria Slovaciei () [Corola-website/Science/323173_a_324502]
-
la granița cu Slovacia. Tiso a refuzat să ia decizia proclamării independenței de unul singur. Hitler a fost de acord ca problema independenței să fie hotărâtă de Dieta (parlamentul) slovacă. Pe 14 martie, a fost convocată Dieta. În sesiunea parlamentului, Tiso a prezentat un raport asupra discuțiilor cu Hitler, iar deputații au aprobat în unanimitate proclamarea independenței. Jozef Tiso a fost numit președinte al noii republici. Slovacia a semnat un tratat cu Germania prin care al doilea devenea un protector al
Istoria Slovaciei () [Corola-website/Science/323173_a_324502]
-
de acord ca problema independenței să fie hotărâtă de Dieta (parlamentul) slovacă. Pe 14 martie, a fost convocată Dieta. În sesiunea parlamentului, Tiso a prezentat un raport asupra discuțiilor cu Hitler, iar deputații au aprobat în unanimitate proclamarea independenței. Jozef Tiso a fost numit președinte al noii republici. Slovacia a semnat un tratat cu Germania prin care al doilea devenea un protector al țării. Slovacia s-a înscris în război de partea Axei ajutând de multe ori Germania. După izbucnirea insurecției
Istoria Slovaciei () [Corola-website/Science/323173_a_324502]
-
a importanței apartenenței etnice și a importanței autonomiei slovacilor a fost poate apelul lansat de un scriitor slovac în 1968 pentru o evaluare istorică mai pozitivă a Republicii Slovace. Deși ca marxist, el considera că „statul clerico-fascist” al monseniorului Jozef Tiso fusese o aberație politică, el recunoștea că „Republica Slovacă a existat ca stat național al slovacilor, singurul în istoria noastră. . . ." Sentimente comparabile au ieșit la suprafață din când în când în anii 1970 în scrisori către redacția Pravda din Bratislava
Slovaci în Cehoslovacia (1960-1990) () [Corola-website/Science/323175_a_324504]
-
Dorința de autonomie era una dintre marile probleme ale slovacilor în cadrul Cehoslovaciei. După Acordul de la München Slovacia avea să primească autonomie.Jozef Tiso,înlăturat de cehi,este chemat la Berlin.Întors în patrie acesta convoacă dieta care declară indpendența Slovaciei. Germania Nazistă și Italia Fascistă au căutat, din motive geopolitice, să dea satisfacție revizionismului (constant) interbelic unguresc, care dorea rectificarea prevederilor Tratatului de la
Slovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323196_a_324525]
-
Sovietice, dar ungurii s-au ferit să se angajeze în acesst conflict. În schimb, Horthy a fost de acord cu o revizuire teritorială care să țină seama de liniile de separare etnică. Ungaria a recunoscut Republica Slovacă condusă de Jozef Tiso. Cu toate acestea, pe 23 martie 1939, a izbucnit un război de frontieră între Slovacia și Ungaria. Războiul slovaco-ungar (numit și „Micul război”) s-a încheiat cu ocuparea de către Ungaria a unei fâșii înguste de la frontiera comună. Pe 20 noiembrie
Slovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323196_a_324525]
-
Pactul Tripartit, care fusese inițial o alianță a Germaniei Naziste, Italiei Fasciste și Imperiului Japoneze. După doar câteva luni, Hitler a cerut Bratislavei să se alăture acțiunii militare împotriva Poloniei. La doar câteva zile, trupele terestre germane au invadat Polonia. Tiso a dat ordin armatei slovace să ocupe teritoriile. Slovacia nu a participat de la început la invadarea Uniunii Sovietice, care a fost declanșată pe 22 iunie 1941, dar Hitler nu a cerut ajutorul Slovaciei. Slovacii însă au decis să trimită un
Slovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323196_a_324525]
-
Rebelii pregătit să schimbe strategia lor la faptul că de război de gherilă. La data de 28 octombrie, Viest a trimis la Londra un mesaj care a spus rezistența organizată s-a incheiat. Pe 30 octombrie, General Höffle și Președintele Tiso celebrează în Banská Bystrica,acordând medalii pentru soldatii germani de partea lor în reprimarea revoltei. Cu toate acestea, partizanii împreună cu rămășițele forțelor regulate au continuat eforturile lor în munți. Drept răzbunare,slovacii au executat multe suspectate de rebelune și evreii
Slovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323196_a_324525]
-
ca Balc, Drag și Ioan, fiii voevodului Sas, să ia în stăpânire domeniul moșiei Cuhea cu aparținătoarele ei și a moșiilor Biserica Albă și altele. Prima legendă despre originea denumirii de „Biserica Albă” pornește de la o bisericuță de pe malul râului Tisa care era vopsită în culoarea albă, unde era locul de popas al trecătoriilor care mergeau după sare la Ocna-Slatina. A doua legendă spune că localitatea își datorează numele bisericii mănăstirii, care avea pereții albi și, aflându-se pe malul mai
Biserica Albă, Rahău () [Corola-website/Science/323366_a_324695]
-
vopsită în culoarea albă, unde era locul de popas al trecătoriilor care mergeau după sare la Ocna-Slatina. A doua legendă spune că localitatea își datorează numele bisericii mănăstirii, care avea pereții albi și, aflându-se pe malul mai ridicat al Tisei, se vedea de departe, atrăgâng numeroși credincioși. La nume, probabil, a contribuit și albul bărbilor și pletelor lungi ale călugărilor bătrâni. Documentele expediției arheologice (un grup de arheologi ai Universității Naționale din Ujgorod în colaborare cu specialiști din București) ne
Biserica Albă, Rahău () [Corola-website/Science/323366_a_324695]
-
Românul” (Arad), „Revista culturală” (Blaj), „Lupta” (Budapesta), „Răvașul” (Cluj), „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Revista culturii” (Craiova). În anul 1907, Cassiu Maniu adresează șase scrisori istorice, în limba franceză, lui Bjørnstjerne Bjørnson, în care expunea drepturile românilor asupra întregului teritoriu cuprins între Tisa și Nistru. După ce a citit scrisorile, Bjørnstjerne Bjørnson a plecat imediat la Londra și a cerut o audiență specială la Eduard al VII-lea al Regatului Unit, căruia i-a prezentat scrisorile lui Cassiu Maniu. În urma acestei acțiuni, Cassiu Maniu
Cassiu Maniu () [Corola-website/Science/324042_a_325371]
-
Comitatul Szabolcs și la est cu Comitatul Ung. Teritoriul comitatului se afla situat în partea de est a Slovaciei de astăzi (cu excepția regiunii aflate între Vihorlatské vrchy și râul Latorica), plus o fâșie aflată de-a lungul râurilor Bodrog și Tisa (Tisza) din Ungaria de astăzi. Râurile Laborec și Bodrog curgeau pe teritoriul comitatului. Suprafața comitatului în 1910 era de 6.282 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Zemplén este unul dintre cele mai vechi comitate din Regatul Ungariei, el fiind
Comitatul Zemplén () [Corola-website/Science/324176_a_325505]
-
cu Comitatul Bács-Bodrog, la sud-est cu Comitatul Ciongrad (Csongrád) și la est cu comitatele Jász-Nagykun-Szolnok și Heves. Teritoriul său acoperea malul estic al fluviului Dunărea de la Visegrád (la nord) spre (exclusiv) Baja (la sud), întinzându-se de-a lungul râului Tisa în est. O parte a comitatului (Pilis) se afla pe malul vestic al Dunării, lângă Budapesta. Suprafața comitatului în 1910 era de 12.228 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatele Pest și Pilis au fost fondate în secolul al XI
Comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun () [Corola-website/Science/324234_a_325563]
-
fauna specifică Meridionalilor. Floră parcului are în componență specii vegetale (arbori, arbuști și ierburi) distribuite etajat, funcție de structură geologică și geomorfologica, caracteristicile solului, climei, sau altitudinii unde acestea sunt întâlnite. Floră este reprezentată de specii arboricole de zâmbru ("Pinus cembra"), tisa ("Taxus baccata"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), jneapăn ("Pinus mugo") sau ienupăr ("Juniperus communis"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior
Parcul Natural Cindrel () [Corola-website/Science/325531_a_326860]
-
unul dintre cele mai bune filme ale așa-numitului "Val Negru" din cinematografia iugoslavă. Protagonistul, Bora (Bekim Fehmiu), este un țigan fermecător, dar cu suflet rău, în timp ce soția lui mai în vârstă este supusă. Bora este îndrăgostit de mai tânăra Tisa (Gordana Jovanović), care este oferită în căsătorie de către tatăl ei. Cei doi intră în necazuri și în cele din urmă trebuie să fugă. Tisa își respinge soțul și se căsătorește cu Bora la biserică. Tisa încearcă apoi să ajungă la
Am întâlnit țigani fericiți () [Corola-website/Science/325644_a_326973]
-
suflet rău, în timp ce soția lui mai în vârstă este supusă. Bora este îndrăgostit de mai tânăra Tisa (Gordana Jovanović), care este oferită în căsătorie de către tatăl ei. Cei doi intră în necazuri și în cele din urmă trebuie să fugă. Tisa își respinge soțul și se căsătorește cu Bora la biserică. Tisa încearcă apoi să ajungă la Belgrad, în timp ce Bora înjunghie mortal pe un alt țigan într-o luptă. Ei sunt, prin urmare, exilați din tabăra lor de romi, dar aventurile
Am întâlnit țigani fericiți () [Corola-website/Science/325644_a_326973]
-
este îndrăgostit de mai tânăra Tisa (Gordana Jovanović), care este oferită în căsătorie de către tatăl ei. Cei doi intră în necazuri și în cele din urmă trebuie să fugă. Tisa își respinge soțul și se căsătorește cu Bora la biserică. Tisa încearcă apoi să ajungă la Belgrad, în timp ce Bora înjunghie mortal pe un alt țigan într-o luptă. Ei sunt, prin urmare, exilați din tabăra lor de romi, dar aventurile lor continuă. Restul distribuției este redat în ordine alfabetică: La Festivalul
Am întâlnit țigani fericiți () [Corola-website/Science/325644_a_326973]