KorAP: Find »[drukola/base=toaletă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...261 >

6,503 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

îmbrăcămintea favorită a lui Ignatius. — Înțelegi, eram atât de copleșit de grosolănia desăvârșită a acelui așa-zis „director“, încât am ieșit pușcă de la el din birou, în mijlocul uneia dintre divagațiile lui cretine și m-am repezit în cea mai apropiată toaletă care s-a nimerit să fie cea a „profesorilor“. În orice caz, mă așezasem într-una din cabine, după ce îmi pusesem canadiana peste partea de sus a ușii când dintr-o dată am văzut-o că dispare. Am auzit pași. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
să fie cea a „profesorilor“. În orice caz, mă așezasem într-una din cabine, după ce îmi pusesem canadiana peste partea de sus a ușii când dintr-o dată am văzut-o că dispare. Am auzit pași. Apoi ușa de la intrarea în toaletă s-a închis. Pe moment nu puteam să-l urmăresc pe hoțul ăla nerușinat, așa că am început să țip. Cineva a intrat în toaletă și a ciocănit la ușa cabinei. Era unul dintre paznicii campusului universitar, sau cel puțin așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
când dintr-o dată am văzut-o că dispare. Am auzit pași. Apoi ușa de la intrarea în toaletă s-a închis. Pe moment nu puteam să-l urmăresc pe hoțul ăla nerușinat, așa că am început să țip. Cineva a intrat în toaletă și a ciocănit la ușa cabinei. Era unul dintre paznicii campusului universitar, sau cel puțin așa spunea. I-am explicat prin ușă ce s-a întâmplat. Mi-a promis că-mi va găsi balonzaidul și a plecat. De fapt, așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ți-am mai spus și înainte, am bănuit întotdeauna că el și directorul erau una și aceeași persoană. Vocile lor erau destul de asemănătoare. — În ziua de azi nu poți să ai încredere în nimeni, scumpule. — Am dat buzna afară din toaletă cât am putut de repede, nedorindu-mi altceva decât să scap din locul acela îngrozitor. Am înghețat tun, firește, stând în fața campusului universitar pustiu și încercând să opresc un taxi. Am găsit în cele din urmă unul dispus să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ei și nedestăinuind nimănui ce scop sau ce destinație aveau. — Bună dimineața, domnișoară Trixie, strigă domnul Gonzalez cu vocea lui clocotitoare de tenor. Cum ne mai simțim azi-dimineață? — Cine? O, bună, Gomez, spuse slab domnișoara Trixie, lunecând mai departe spre toaletă, de parcă ar fi fost împinsă de vânt. Poziția domnișoarei Trixie nu era niciodată perfect verticală; ea și podeaua se întâlneau întotdeauna într-un unghi mai mic de nouăzeci de grade. Domnul Gonzalez profită de dispariția ei ca să-și recupereze tușiera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
funcționari, care să-l ajute la treburile de birou. Domnul Gonzalez zări un cozoroc verde dincolo de ușă. Traversase oare domnișoara Trixie fabrica, hotărând să intre din nou prin ușa din față? Se mai întânmplase odată să se ducă dimineața la toaletă și s-o găsească domnul Gonzalez abia spre sfârșitul după-amiezii, adormită pe o grămadă de mărfuri, în podul fabricii. Dar ușa se dădu în lături și în birou intră unul dintre cei mai mari oamenii pe care îi văzuse vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Du-te la loc și vezi-ți de cifrele tale, îi spuse domnul Gonzalez. Trebuie să trimitem evidența aceea la bancă înainte de prânz. — O, da. Trebuie să trimitem evidența, fu de acord domnișoara Trixie și porni târșâindu-și picioarele spre toaleta doamnelor. — Domnule Reilly, n-aș vrea să te grăbesc, spuse prudent domnul Gonzalez, dar observ că ai un teanc întreg de hârtii pe birou care nu au fost încă înregistrate. — A, hârtiile. Da. Dar când am deschis primul sertar astăzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
pace, strigă Ignatius. Imbecilule. Refuz să-mi petrec restul zilelor într-un scaun cu roți. Domnul Gonzalez simți cum picioarele i se răcesc și îi înțepenesc. Bubuitura căderii lui Ignatius o făcuse și pe domnișoara Trixie să se întoarcă de la toaletă. Veni din dosul fișierelor și calcă peste grămada de carne întinsă pe spate. — O, Doamne! exclamă cu voce stinsă. E Gloria. Trage să moară, Gomez? — Nu, răspunse aspru domnul Gonzalez. — O, sunt bucuroasă, spuse domnișoara Trixie, călcând pe una dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
să spun că angajații nu-s bine tratați la voi. Mă pensionez chiar acum. De ce nu te duci să te speli pe mâini? o sfătui domnul Gonzalez. — Asta-i o idee bună, Gomez, răspunse domnișoara Trixie și-o porni spre toaletă. Ignatius se simțea păcălit. Sperase într-o scenă. În timp ce șeful de birou începu să facă o copie a dării de seamă pentru bancă, se reîntoarse la cruce. Dar mai întâi trebui să o ridice pe domnișoara Trixie, care se întorsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
se întorsese și îngenunchease să se roage exact pe locul în care stătuse Ignatius ca să picteze. Domnișoara Trixie rămase mai tot timpul în preajma lui, plecând doar ca să lipească vreun plic pentru domnul Gonzalez, să mai meargă de câteva ori la toaletă și să moțăie. Șeful de birou era singurul care făcea puțin zgomot în cameră, cu mașina de scris și cu cea de calculat. Ignatius le găsea pe amândouă cam enervante. La ora unu și jumătate crucea era aproape gata. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de seară și n-au arestat pe nimeni. — Păi eu credeam... — Taci din gură. Ne-ai trimis pe o pistă greșită. Știi ce le facem noi celor care ne trimit pe o pistă greșită? — Nu. — Îi punem să stea în toaleta stației de autobuz. — Da, domnule. — Ai să rămâi acolo opt ore pe zi, până reușești să prinzi pe cineva. — E-n regulă. Să nu-mi spui mie „e-n regulă“. Să-mi spui „da, domnule“. Acum cară-te de aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cei care impun legile, ar fi trebuit să o aresteze pe așa-zisa „mătușă“ chiar acolo pe loc. — Nu te lega acu’ de Angelo. Are multe de tras, băiete. Santa spune că toată ziua a fost silit să stea la toaleta de la autogara. — O, Doamne! Să cred oare ceea ce aud? Te rog, grăbește-te să pleci cu cei doi mafioți ai tăi și lasă-mă în pace. Nu te purta așa cu săraca ta mamă. — Săraca? Am auzit oare cuvântul săracă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
extrem de serios. O, Isus, pace tu-mi dai Când mă ferești de polițai. N-aud ce spui, strigă domnișoara Trixie, apucându-l de braț. E vreun spectacol cu cântăreți deghizați în negri? — Du-te de-ți mută fundul veștejit deasupra toaletei! strigă Ignatius sălbatic. Domnișoara Trixie plecă târșâindu-și picioarele. — Ei bine? îl întrebă Ignatius pe domnul Gonzalez, întorcându-le pe cele două doamne astfel încât șeful de birou să poată vedea literele de pe cealaltă parte a cearșafului. — Ce înseamnă astă? întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
retragere, dar procesiunea continua să se îndrepte spre fabrică hotărât și în tăcere, coborând treptele. În cele din urmă, ușa se trânti închizându-se în spatele ultimului cruciat pentru demnitatea maură. * Agentul de stradă Mancuso se uită la ceas. Stătuse în toaletă exact opt ore. Venise timpul să-și ducă costumul la secție și să plece acasă. Nu arestase pe nimeni toată ziua și în plus părea să fi și răcit. Era frig și umed în cabină. Strănută și încercă să deschidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
la fund. Atunci o căuta cu mâna pe fundul căzii, o golea de apă și o împingea din nou ca pe o bărcuță. Ochii lui și albaștri și galbeni erau îndreptați spre un plic din hârtie de Manilla, așezat deasupra toaletei. De mai mult timp Ignatius încerca să se hotărască dacă să deschidă sau nu plicul. Trauma de a fi găsit de lucru îl afectase în mod negativ și aștepta ca apa caldă în care se bălăcea ca un hipopotam roz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ratatule. Cum aș putea să joc canastă când știu că există un psihopat în suferință? — Psihopat? Femeia asta e senilă. A trebuit să mă opresc la vreo treizeci de stații de benzină, în drumul spre casă, ca să se ducă la toaletă. În cele din urmă m-am plictisit să mă tot dau jos din mașină ca să-i arăt care este pentru bărbați și care pentru femei, așa că am lăsat-o să se orienteze singură. Am inventat un sistem. După legea probabilităților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
părea gata să leșine din cauza amețelii provocate de răceală. Își sprijini o clipă capul de peretele cabinei și închise ochii. Pete roșii și albastre îi pluteau în dreptul pleoapelor. Trebuia să captureze pe cineva suspect și să scape de statul în toaletă, înainte ca frigurile să i se înrăutățească în așa măsură, încât să fie nevoie ca sergentul însuși să-l aducă și să-l scoată din closetul acela în fiecare zi. Sperase întotdeauna să se umple de glorie în poliție, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
așa măsură, încât să fie nevoie ca sergentul însuși să-l aducă și să-l scoată din closetul acela în fiecare zi. Sperase întotdeauna să se umple de glorie în poliție, dar ce glorie era să mori de pneumonie în toaleta unei autogări? Până și rudele lui ar râde! Și ce vor povesti copiii lui prietenilor de la școală? Agentul Mancuso privi la dalele de pe dușumea. Le vedea ca prin ceață. Intră în panică. Se uită apoi mai de aproape și constată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
prietenilor de la școală? Agentul Mancuso privi la dalele de pe dușumea. Le vedea ca prin ceață. Intră în panică. Se uită apoi mai de aproape și constată că ceața nu era decât umezeala care forma o pojghiță transparentă pe toată suprafața toaletei. Privi din nou spre Consolația filozofiei care era deschisă la el în poală și întoarse o pagină umedă și moale. Cartea îi sporea deprimarea. Cel care o scrisese urma să fie torturat de rege. Așa se spunea în prefață. În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
toți cei cincisprezece dolari pe care îi plătise îl loviră pe Mancuso în cap cu forța unui dicționar. Se aplecă să culeagă monoclul care îi căzuse din ochi. Când se îndreptă din nou, văzu băiatul evaporându-se rapid pe ușa toaletei, cu cartea în mână. Voi să alerge după el, dar capul îi zvâcnea prea tare. Se reîntoarse în cabină ca să se odihnească și se simți și mai deprimat. Ce avea să-i spună doamnei Reilly despre carte? George descuie, cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
s-ajungi aici. Eu și cu Angelo suntem în mașină de vro oră. — E din brigina trafigului, explică agentul Mancuso. — Auzi cât e de răcit, spuse Santa. Zău, Angelo, spune-le mai bine ălora de la secție să te scoată de la toaletă. Unde-i Rita? — Nu are ghef să vină. O doare gabu’. De, nu-i de mirare, când stă toată ziua-nchisă-n casă cu țâncii, spuse Santa. Trebe să mai și iasă, Angelo. Ceva nu-i cum trebe cu fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
alb. Ce se întâmplă cu tine, Mancuso? De ce nu te poți purta ca un bărbat? Ai răcit! Bărbații din poliție nu răcesc. Bărbații din poliție sunt tari. Agentul Mancuso tuși, umezindu-și barbișonul. — N-ai prins pe nimeni acolo-n toaletă. Ți-aduci aminte ce ți-am spus? Acolo să stai până-mi aduci pe cineva. Am să fag bneumonie. — Ia și tu ceva-mpotriva răcelii. Pleacă de-aici și arestează-mi pe cineva. — Mătușa mea sbune că dagă rămân în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
tremura în urma unei tuse periculoase. Nu dorea să fie responsabil de moartea cuiva. Era mai bine să-i fixeze lui Mancuso o perioadă de încercare și apoi să-l arunce afară din poliție. Foarte bine! Nu te mai duce la toaleta autogării. Ieși din nou la soare, pe stradă. Da’ ascultă ce-ți spun. Îți dau două săptămâni. Dacă nu-mi arestezi pe nimeni pân-atunci, te dau afară din poliție. Ai înțeles, Mancuso? Agentul de stradă Mancuso încuviință din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
că nu era altul decât agentul de stradă Mancuso. Bineînțeles că am ignorat rânjetul lui slab, machiavelic, de mongoloid, prefăcându-mă că-mi fixez mai bine cercelul. Se pare că fusese eliberat și nu mai trebuia să stea închis în toaletă. „Cum o duci?“ insistă el. „Unde este cartea mea?“ m-am răstit eu amenințător. „Încă n-am terminat-o. E foarte bună,“ îmi răspunse el terorizat. „Profită de lecția pe care ți-o dă“, l-am apostrofat eu. „Când o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
hârtia pachetelor se umezise și începuse să se rupă. Dacă unul dintre acele pachete se desfăcea în mijlocul străzii, putea să se aștepte să petreacă niște ani într-un azil de detenție pentru minori. De ce încercase oare să-l aresteze la toaletă agentul acela deghizat? Nu făcuse nimic. Agentul avea probabil vreun fel de clarviziune extrasenzorială de detectiv. În cele din urmă, lui George îi veni în minte un loc în care putea să stea cel puțin jos și să se odihnească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]