2,536 matches
-
religioase. În întregime, cartea așezată sub emblema devizei Ordinului Iezuit, ad maiorem Dei gloriam transcrie exclusiv întâlnirile cu alteritatea radicală care este Dumnezeu "Cel Prea Înalt și puternic, Cel tare/ Creatorul și Arhitectul universului!". Tematica, desigur, impune o ideație, o tonalitate și o topică, adică un teritoriu poetic în interiorul căruia este greu să mai decupezi o fâșie originală. Ștefan Amariței apelează, de altfel, la o simbolistică ușor de recunoscut: Dumnezeu este văzut ca un "porumbel sau ca puiul de cerb, peste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de revenire la o suprafață textuală dură, volițională, specifică unui cod poetic ce lucrează mai puțin cu posibilități și himere și mai mult cu certitudini. Poeta preferă, în chiar momentul insinuării perfide a lamentației, o schimbare de registru și de tonalitate a se vedea rescrierea ironică, deși nu mai puțin sensibilă, a bocetelor populare în câteva texte sau refugiul într-un alt spațiu al recluziunii, al interiorității mai puțin tenebroase. Celălalt uter, cealaltă față a ultimei patrii în care își recapătă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iubirii: "fără urmă de resemnare/ traversai întâmplarea// în timp ce dezastrele lumii/ îți clamau identitatea", recunoaște el într-un text din Despărțirea de silabe, intitulat în timp ce încercam să-ți memorez numele o frunză ți-a acoperit șoldurile. Când abandonează tematica social-politică și tonalitatea cinic-pamfletară, Adi Cristi își relevă cealaltă latură dominantă, cea sentimentală. Începând cu volumul Clopote pentru amândoi (Editura Moldova, Iași, 1995), el își ține "la vedere" îndeosebi arsenalul erotic și, odată cu acesta, vulnerabilitățile și strategiile de îndrăgostit etern, care vede femeia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1977) este evident faptul că el mizează pe o formulă poetică ce se revendică de la un lirism originar, sincretic și profund religios: strofele ce debutează întotdeauna și se încheie, adesea, cu semnul exclamării (după model spaniol), conțin expresii cu o tonalitate arhaizantă pronunțată, vocabule rare, refrene incantatorii și figuri retorice precum invocații și interogații, părând prin urmare a fi destinate recitării. De altfel, începând cu 1971, poetul ce-și va cultiva obstinat o figură de trubadur sau menestrel modern și va
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
permite să se expună fără anestezie și fără mască: "locuiesc prin gramatici și semne de punctuație/ le plivesc deși stau gata să mă lovească/ cu nonșalanță în marșul lor/ ca o tăietură fără anestezie și mască" (Fără anestezie). Acestea sunt tonalitatea și mijloacele tipice pentru Nicolae Panaite, poetul ce mizează, așadar, din ce în ce mai sigur, mai lucid pe cartea textualizării, construind imaginea unui univers scriptural în care vocabulele, mai ales verbele și substantivele, preiau prerogativele puterii, se instaurează autarhic într-un sine poetic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
calme". Numeroase texte de maturitate artistică ale lui Valentin Talpalaru păstrează, ca și aici, pecetea demnă a obiectivării, a detașării (auto)ironice, pe care o preferă oricând poncifelor atitudinale și retoricilor desemantizate, dar bombastice. O schimbare decisivă de tematică și tonalitate poetică înregistrează scrisul său în Poemele Deltei. Rodion (Editura Opera Magna, Iași, 2012). În fapt, un macropoem parabolic, cu nervuri mistice și bătaie intertextuală, care brodează, pe un tipar narativ plin de ramificații și semnificații de tot felul, o istorie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de poezii a lui Nicolae Turtureanu împrumută forma de jurnal liric al neuitatei iubiri pentru Rodi, veritabilă summa a feminității eterne. Ascultând de pulsația febrilă ori, deopotrivă, tandru-nostalgică a unei inimi temporar împietrite de durere, poezia de aici recompune în tonalități diferite, deopotrivă de sensibile, fețele Femeii pierdute prin moarte și eternizate prin dragoste și creație. Prietena, iubita, soția, mama și muza trec pe rând în prim-planul amintirii împrospătate de un Eros la rândul lui total, cumulând inclusiv virtuți de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
puțin proclamate ca atare), despre vinovăție și înțelegere, despre limită și speranță, despre renunțare și supraviețuirea continuă, într-un cuvânt, despre utopia unei ființe complete, autentice. Iată, spre exemplificare, una dintre atipicele Știri, în care nota dominantă este apăsat subiectivă tonalitate absolut normală, ținând cont de centrifuga multora dintre pasaje, o când subliminală, când pe jumătate devoalată "fugă de moarte", indiferent de echivalentul acesteia din urmă (uitarea, amorțirea senzorială, refuzul acțiunii ș.a.): "Iau de la început acest jurnal, acest atelier. Am straniul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o expansiune cvasiexpresionistă a stărilor de spirit specifice vârstei (abia ulterior va fi observată una dintre dimensiunile majore, cea metapoetică, a acestui gen de poezie), debutantul Horia Zilieru alege să recurgă la imagistica tradiționalistă, de influență pillatiană sau voiculesciană și tonalitate delicat elegiacă. Iată, spre ilustrare, câteva versuri dintr-un Interior retro: "E-atâta elegie în fereastră/ și-aștept așa din cărți să te desprinzi/ în rochia subțire și albastră/ ca irișii grădinii suferinzi.// Un gest al mâinii-n umbră rezemată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
umbre sinistre se dezvăluie în cele din urmă același profil. Originea sa stranie, ascensiunea rapidă, amploarea dezastrelor e tot ceea ce într-un caz contribuie la modelarea imaginii măreției sale, în celălalt caz îi marchează infamia. Referințele tematice sînt aceleași, dar tonalitățile afective și morale sînt deodată inversate. Dincolo de ambivalență, dincolo de fluiditate, există totuși ceea ce avem dreptul să numim o logică un anume fel de logică a discursului mitic. Acesta, într-adevăr, nu depinde nici de ceea ce este neprevăzut, nici de arbitrar
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
spontaneitatea creatoare de construcția premeditată. Dar e necesar și să ținem cont de faptul că, desfășurîndu-se într-un interval de timp destul de mare, procesul de "eroificare" se poate realiza în mai multe perioade succesive, sensibil diferite unele de altele prin tonalitatea lor afectivă. Există un timp al așteptării și al chemării, un timp în care se formează și se răspîndește imaginea unui Salvator dorit, imagine ce cristalizează în jurul ei expresia colectivă a unui ansamblu, cel mai adesea confuz, de speranțe, de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Aceasta e, fără îndoială, o constatare importantă, dar trebuie totuși să ne întrebăm dacă este pe deplin satisfăcătoare. Oricît de convingătoare poate părea, atenția acordată marilor impacturi demografice din ultimii ani, poate ea, în acest caz, să epuizeze realitatea mitică? Tonalitatea afectivă care domină majoritatea textelor prezentate în acest capitol, o anumită emoție, o agitație subiectivă ne îndeamnă să mergem mai departe. Astfel, în arierplanul unui discurs ce se vrea generalizator, sîntem cîteodată frapați de murmurul surd, dar aproape întotdeauna repede
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
despre La dialectique de la durée (Dialectica duratei), publicată în 1936 (deci la un an după publicarea tezei sale de doctorat) în "Thalès"3. Dar această apreciere e mereu ușor polemică. Să ne oprim o clipă asupra acestui articol, a cărui tonalitate este în același timp surprinzătoare și semnificativă. Lupasco scrie, încîntat: "Această carte care se vrea, de la primele pagini, "o propedeutică la o filosofie a odihnei", nu vă lasă deloc să respirați. Totul e dens și rapsodic. Nu putem prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cunoașterii, la ușă, e nici mai mult nici mai puțin decît Ființa; ba mai mult încă, doar Ființa nu poate intra în cu-noaștere; căci, dacă ar intra, adio cunoaștere! Din fericire pentru noi, ea nu intră"15. Recunoaștem bine aici tonalitatea schimburilor între Lupasco și Fondane, vibrînd de pasiune pentru ființă și cunoaștere. Lupasco scrie în mărturia sa: "Pentru Fondane [...] eu logicizam, închideam în universul contradicției, esențialmente logic, tocmai lucrul prin care credea că scapă de logic pentru a ajunge în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
se dezvoltă o poezie nostalgică în care sentimentalitatea deceptivă se susține prin evocarea lucrurilor mărunte și prin invocarea vremurilor apuse. Stilistic vorbind, această etapă e o sinteză între G. Bacovia și Ion Pillat: atmosfera rămâne aceea de oraș provincial, însă tonalitatea nu e nevrotică, ci doar melancolică, deși nu e exclus, ca atitudinea să fie împrumutată direct de la A. E. Baconsky, care l-a sprijinit pe S. la începutul activității literare. În orice caz, trăsăturile definitorii ale formulei se găsesc comprimate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
iar ca jurnalist, în același an, la Radio. Primul volum de versuri, Alcătuire de chip, îi apare în 1978. Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Viața armatei” ș.a. Alcătuire de chip conține cu preponderență pasteluri, scrise de P. într-o tonalitate minoră, blândă, în tradiția expresionismului blagian. Sunt poeme elegiace sau animate de un elan vitalist, unele decorative, altele tinzând către viziune, în care se celebrează taina unei naturi însuflețite. Totul gravitează în jurul unor lexeme precum suflet / inimă, apă, lacrimă, somn
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
problemă terminologică în jurul cuvântului "rutinizare" a charismei, provenit din vechea traducere a volumului Economie și societate (de Dampierre, Freund et alii, 1971). El îi preferă termenul "cotidianizare", din dublul motiv că noțiunea de "rutină" are defectul de a adăuga o tonalitate peiorativă, complet străină de spiritul lui Weber, pentru care ea ar trebui să exprime doar procesul de banalizare a excepționalului. Deși ținem cont de această remarcă privitoare la spirit, vom admite că nu pot fi schimbate, în cadrul a una sau
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
unui discurs simplu, lipsit de artificialitate, de termeni livrești. Eufonia se manifestă la nivelul fonetic al discursului, prin crearea unor valori acustice superioare. Efectul muzical obținut prin repetarea unor sunete ori prin combi narea sugestivă a cuvintelor în enunț creează tonalitatea dominantă, timbrul specific, adecvat ideii. Mărci textuale: figuri de sunet (asonanța, aliterația, onomatopeea), proce dee specifice muzicii (tehnica refrenului), prozodia (măsură, ritm, rimă, rimă interioară), sintaxa ritmică etc. 4. STILURILE FUNCȚIONALE. CONVENȚII SPECIFICE Stilurile funcționale reprezintă forme supraindividuale ale limbii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dublată de o funcție persuasivă, iar caracterul impersonal specific stilului oficial poate fi atenuat prin formule personalizate de adresare, prin enunțuri formulate întro notă personală. - Corespondența oficială (diplomatică, de afaceri etc.) este caracterizată printrun discurs protocolar care poate adopta o tonalitate obiectivă, impersonală sau un ton perso nalizat, cu elemente subiective. 4.3. Stilul publicistic Stilul publicistic are ca sferă de utilizare mass media, îndeplinind funcția informativă și funcția persuasivă. Scopurile comunicării pot fi multiple: mediatizarea unor informații de interes public
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a unei violențe de limbaj: Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, / Prea vați bătut joc de limbă, de străbuni, de obicei, / Ca să nu sarateodată ce sunteți - niște mișei! (M. Eminescu) Imprecația: Figură retorică prin care se exprimă, în tonalități de blestem, dorința de a pedepsi pe cineva: Uscasar izvoarele toate și marea, / Și stingesar soarele ca lumânarea. / To peascăse zarea ca scrumul. / Funingini, cenușa, sacopere drumul. (T. Arghezi) 2.10. Repere prozodice ale textului Deși în mod curent tiparul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu puncte de tangență cu poezia expresionistă) - construirea viziunii poetice pe repere ale unui univers existențial rustic, bucolic (plai natal, natură umanizată/sacralizată, spațiu originar/spațiu matrice al românismului etc.) - idealizarea modelului uman rustic - țăranul, păstorul, homo religiosus, apostolul, rapsodul - tonalitatea afectivă dominantă: fiorul religios, de sensibilitate metafizică - prezența unor simboluri selectate din planul naturii și al reprezentărilor biblice; motive literare legate de rituri/mituri agrare, pastorale, religioase (semănatul, transhumanța etc.; mituri biblice: Nașterea Pruncului Sfânt, destinul christic, îngerul etc.) - limbaj
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
meditație, satiră, blestem etc.), lirica filozofică (artă poetică, meditație, elegie existențială etc.), lirica religioasă (imnul creștin, psalmul, poezia rugăciune, colinda). Criteriul formal are în vedere poeziile cu formă fixă: sonetul, rondelul, gazelul, glosa, haiku, trioletul etc. Criteriul dominantei afective vizează tonalitatea definitorie a discursului liric (imn, odă, doină, elegie, satiră, parodie etc.). Ca „artă a Limbajului“, mai mult decât celelalte genuri, genul liric apelează la procedee expresive care evoluează de la simplul strigăt emoțional la rafinata utilizare a tuturor tipurilor de imagini
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
subtilă artă poetică - este cea care dă titlul volumului de debut (publicat în 1916), Plumb. Începând cu această poezie, George Bacovia conferă esteticii simboliste românești profunzimea de substanță, de viziune și de expresie, determinând ruptura definitivă de epigonismul eminescian. În tonalitatea gravă a unei elegii existențiale, Bacovia își focalizează viziunea despre lume pe un simbol multisemnificativ, ilustrând astfel o caracteristică a poeticii simboliste. Metalul saturnian, plumbul, impune un simbol referențial, prin excelență antimetafizic. „Cel mai moale și cel mai urât dintre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prin ambiguitate și ermetism (trăsături specifice poeziei moderniste), poetul propune și o viziune inedită asupra actului creației. Prima caracteristică este evidentă chiar din titlu, care creează o imagine sinestezică prin omonimia substantivelor timbru (marcă poștală, semnificativă prin imaginea emble matică/tonalitate distinctivă a unei linii melodice) și ambiguitatea definitorie pentru lirica modernistă. Se sugerează astfel ideea că poezia modernă trebuie să reflecte coerența lumilor fizice și spirituale figurativ - ca în pictură sau în geometrie - și, în același timp, armonios și abstract
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale textului poetic studiat semnificative pentru tema și viziunea despre lume În prima secvență, poetica tradițională este desemnată prin două metonimii, fluierul și cimpoiul. Acestea sugerează melodia simplă, de tonalitate rustică, deci o poezie minoră, cu o tematică sentimentală. Dorul, tristețea, jalea sunt însă exprimate incomplet, fragmen tar, ca experiențe individuale: Durerea divizată o sună încet, mai tare... Caracterul mimetic al liricii tradiționaliste este reliefat prin asocierea acestor simboluri cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]