11,040 matches
-
trenul. Strada Regele Ferdinand a fost martoră a evenimentului, însoțind convoiul lor, începând de la intrarea lui în Piața Szechenyi István - actuala Mihai Viteazul - până la destinație, în Piața Centrală. Încet-încet, strada a devenit o importantă și aglomerată arteră rutieră. Trăsurile și tramvaiele cu aburi au fost înlocuite de mijloace de transport, în pas cu vremurile noi. Strada Regele Ferdinand - pe atunci Gheorghe Doja - a „promovat” și a participat la acest eveniment major din viața urbei. Între Biserica Evanghelică din capătul străzi dinspre
CALEA REGELE FERDINAND, PUNTE PESTE VEACURI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384438_a_385767]
-
mulțumesc public Primăriei, care a dat curs solicitării înființării stațiilor de autobuz la Obor. Denumirea unei stații are principalul rol de a orienta rapid cetățeanul. Până la montarea indicatoarelor electronice cu numele stației și ora la care sosește autobuzul, troleul sau tramvaiul e necesară redenumirea multor stații, care, cu adevărat, prin nume să sugereze călătorului unde se află. La ce folosește numele unei stații gen dr. Grozovici sau Vasile Lascăr când mult mai utile ar fi denumirea Spitalul Colentina și Circul Globus
CAPITALĂ EUROPEANĂ ! (I) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384506_a_385835]
-
schimb! Așa au mai rămas în funcțiune 1.100 din totalul de 1.300! Nu pun la socoteală că majoritatea mijloacelor de transport în comun de suprafață nu sunt spălate, la exterior, cu săptămânile. S-au realizat noi tipuri de tramvaie. Este și un tip care îmi place. Românesc. Dar ce folos dacă nu are aer condiționat! Plus că merge ca o căruță, deși multe linii au fost reabilitate de curând. Linia 1, o linie extrem de solicitată, are un program de
CAPITALĂ EUROPEANĂ ! (I) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384506_a_385835]
-
1421 din 21 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Aici e locul meu Aici e locul meu, i-am spus câinelui credincios, Aici voi fi îngropat, nu-mi trebuie fanfare, Nici zgardă de aur și nici marmură, Să pot auzi clinchetul tramvaielor, Urletul sălbatic al motocicletelor, Vocile rândunicilor, voi gusta quiche cu somon afumat, O felie de lună, voi transporta dulapuri vechi, Cu costume de gală din vremea lui Napoleon III, Voi râde de listele laureaților, medaliaților, De istoriile literare voi râde
AICI E LOCUL MEU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384606_a_385935]
-
cumpărai eu 120 de ouă, de unde mă trimisese Ilie al lui Coropișniță, le pusei în trei pungi de plastic de culoare neagră, ca să nu vadă lumea ce duc în ele, și plecai înapoi către casă. De aci, de la Electroputere, luai tramvaiul, să merg cu el câteva stații până la Universitate, că e mai aproape de gară. Mă gândii că, după ce mă dau jos din tramvai, o iau pe picioare, că e frumos afară și mă mai și plimb până la gară. Mă urcai eu
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
ca să nu vadă lumea ce duc în ele, și plecai înapoi către casă. De aci, de la Electroputere, luai tramvaiul, să merg cu el câteva stații până la Universitate, că e mai aproape de gară. Mă gândii că, după ce mă dau jos din tramvai, o iau pe picioare, că e frumos afară și mă mai și plimb până la gară. Mă urcai eu în tramvai, în vagonul al doilea. Era aici o înghesuială, bă, fraților, de n-ai văzut așa ceva. Era pe la orele 15.00
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
merg cu el câteva stații până la Universitate, că e mai aproape de gară. Mă gândii că, după ce mă dau jos din tramvai, o iau pe picioare, că e frumos afară și mă mai și plimb până la gară. Mă urcai eu în tramvai, în vagonul al doilea. Era aici o înghesuială, bă, fraților, de n-ai văzut așa ceva. Era pe la orele 15.00 și ieșea lumea de la servici. După mine se urcă o duduie vopsită ca icoanele și împopoțonată ca o sorcovă. Să
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
Să-ți fie rușine!... țăran bășit, care ești... Băi, fraților, mă făcu cum îi veni la gură, mă beșteli și mă porcăi, că nici Oltul nu mă mai spăla. Ce mai, mă luă în pulaură rău de tot. Ăștia din tramvai începură să râdă de mine, fiecare în felul lui și eu nu mai știui ce să fac de rușine. Pupăza nu se opri deloc. Hălălăii ca aia proastă, cum hălălăia Priulica lui Calcavură pe malul Burluiului după ploaie. Dar măcar
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
sau „ boașe”. Ați înțeles? Dar nu apucă să mai răspundă că o bufni plânsul. Gălbenușul și albușul oului, scăpate din părul năclăit din frunte, o luară la vale pe fața cucoanei, cu tot cu farduri, și acum arăta ca dracu. Ăștia din tramvai începură și mai rău să râdă iar eu mă coborâi la stația mea și plecai către gară. Pui de găină indiană nu mi-au ieșit decât vreo 30 la clocitoare, dar mi-au trăit doar cinci. Zice că așa se
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
au ieșit decât vreo 30 la clocitoare, dar mi-au trăit doar cinci. Zice că așa se fac afacerile oltenești.(?!) Ducă-se învârtindu-se de afaceri!... La altceva mă tot gândesc eu: „ bă, frate-meu, oare, cucoana aia împopoțonată din tramvai să nu știe să facă diferența între ouă?!” Vezi?... de-asta zisei eu că avea dreptate tica ăl bătrân, când spunea el ce spunea. Referință Bibliografică: ÎNTÂMPLĂRI DIN LUMEA REALĂ A SATULUI - VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE / Nicolaie Dincă : Confluențe
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
acelasi timp, convingerea că „promotorul culturii românești, prietenul românilor de pretutindeni” va reveni curând la muncă, adus de spiritul său neliniștit. Îmi vin în minte versurile primei poezii pe care mi-a publicat-o în Revista Antipozi din Australia, poezia „Tramvaiul lui Labiș”: „Petale de mălin tot zboară,/ Ca-n jocul de a nu muri,/ Crezând mereu în primăvara,/ În care el va reveni!” Românului de „Dincolo de orizont” cel care „Căutând insula fericirii” a găsit locul care i-a permis să
SUFLETUL NU ARE GRANIŢE ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382589_a_383918]
-
cel destinat, atât de zorită pornise! Până la Marieta - că așa era atribuită adresa lui Artemie, el fiind arar acasă, Marieta lipsind numai cât era la școală, aflată la doi pași de bloc - până la Marieta, deci, fiind numai trei stații de tramvai, Mira merse pe jos. Era o dimineață senină, dar rece. Se gândi că-i va prii mișcarea asta. Și chiar așa se întâmplă. După nici o sută de metri, Mira își simți reglat ritmul cardiac, în timp ce o infuzie cu bunădispoziție o
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
se vadă... Mira nu zisese nimic, ridicând ușor din umeri. Totuși, vară-sa o sunase expres... Nici prin cap nu i-ar fi trecut să meargă pe jos două stații ca să... Și gura de metrou era la două stații de tramvai, iar până acasă mai avea... Atunci era aproape toamnă și începuse o ploaie rece-rece și grea. Mira, trezită la realitatea a bună, cum își zicea uneori cu o nuanță autopersiflantă, de impactul cu răceala ploii, se precipită spre stația de
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
iar până acasă mai avea... Atunci era aproape toamnă și începuse o ploaie rece-rece și grea. Mira, trezită la realitatea a bună, cum își zicea uneori cu o nuanță autopersiflantă, de impactul cu răceala ploii, se precipită spre stația de tramvai, având norocul să și sosească imediat unul. Ajunsă acasă, intrase în pâinea de gospodină, preparase cina, nepomenind nimic de jenanta întâmplare, nici atunci, nici mai târziu. Despre cele petrecute, verișoară-sa nu făcuse vorbire, nici la telefon, nici când se
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CLUJ-INIMA ARDEALULUI Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2022 din 14 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Orașul acesta ne calcă pe nervi cu ochii lui mari până pe Cetățuie până în Piața Mihai Viteazul tramvaiele aleargă mașinile fug din Mănăștur lovindu-se una de alta cu privirile până la semafoare blocurile înalte cu opt și zece etaje uneori cu unșpe și douășpe în piața Mărăști ne mistuie privirile în clipele taină de sus înveșmântate în polenul
CLUJ-INIMA ARDEALULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383914_a_385243]
-
să-i povestească întreaga întâmplare cu accidentul său. - Dacă știam că nu te simți bine, rămâneam cu tine să te conduc acasă, îi spuse colega sa. - Dar cine a știut, fato, că voi ameți instantaneu. Mă uitam cum se îndepărtează tramvaiul și dintr-odată am simțit că se învârte pământul cu mine, că mi se pune ceață pe ochi și imediat am căzut pe trotuar ca un boxer dintr-un pumn bine plasat. - Cum așa? - Foarte simplu. A fost o durere
ROMAN , CAP. SASE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384007_a_385336]
-
ale teilor care se caută ca niște frați, împreunându-și mâinile rebegite, ci doar scanează viermuiala dezordonată a oamenilor sau mișcarea silențioasă ori scrâșnită a pneurilor mașinilor pe asfaltul umed. Din când în când tresare la zgomotul înfundat al hurducăturilor tramvaielor pe șinele negre, lucioase de umezeala toamnei. Văzduhul miroase amar a frunze și iarbă aflate în descompunere,a burniță și vreme rea. Tânărul nostru are tenul șaten, fața rotundă, nasul acvilin, iar gura cu buze groase este răsfrântă spre bărbia
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Toate Articolele Autorului Frisoanele olimpiadei Când Ramona a pătruns în casa profesorului, constată că era tot prima cea care a ajuns la meditație. Angela întârzia ca de obicei. Ajungea mereu în ultimul moment dând vina de fiecare dată pe mersul tramvaielor și distanța mare pe care trebuia s-o parcurgă din cartierul unde locuia până la profesor. Niciodată nu motiva de ce nu pleacă mai devreme din casă ca să ajungă la timp. Atmosfera intimă nu o mai lua prin surprindere, fiind obișnuită cu
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
la opt treizeci la “Gheorghe Lazăr”, spuse Ramona îndreptându-se spre ușa de ieșire, însoțită îndeaproape și de Angela. - Cu siguranță că voi fi acolo! nu am să vă las singure. Ajunse în stradă, fetele se îndreptară spre stația de tramvai. Era o zi de primăvară frumoasă care te îmbia la plimbare. - Ce-ar fi să mergem să ne plimbăm în parc în loc să mergem direct acasă? propuse Angela. Avea mâncărici pe limbă s-o întrebe pe colega sa despre relațiile cu
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
și necuplate... - Da, ce povești ar mai fi apărut luni în liceu... Fetele s-au mai plimbat o vreme al aleile parcului și făcându-li-se foame, s-au hotărât să se despartă, îndreptându-se din nou spre stația de tramvai. - Bine atunci, ne vedem mâine la școală! - Pa! La revedere! Se luară și se îmbrățișară fiecare neștiind cât de sincere le mai erau gândurile uneia față de cealaltă. Oricum după terminarea liceului fiecare își va urma cursul vieții, așa cum le este
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
Ce zici de un film? - Unde, la Mall? Ce film rulează? - Habar n-am. Vom vedea acolo. - Bine, mergem. La ce oră? - Ce dracu, doar nu la matineu. După amiază, pe la șase. - Bine, vorbim la telefon. Uite, ți-a sosit tramvaiul. - Pa! Angela urca pe scara tramvaiului și-i făcu cu mâna colegei sale rămasă pe trotuar s-o urmărească cu privirea ca și data trecută, numai că acum se simțea mai puternică decât atunci. Nu exista niciun pericol să se
ROMAN , CAP. OPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384074_a_385403]
-
la Mall? Ce film rulează? - Habar n-am. Vom vedea acolo. - Bine, mergem. La ce oră? - Ce dracu, doar nu la matineu. După amiază, pe la șase. - Bine, vorbim la telefon. Uite, ți-a sosit tramvaiul. - Pa! Angela urca pe scara tramvaiului și-i făcu cu mâna colegei sale rămasă pe trotuar s-o urmărească cu privirea ca și data trecută, numai că acum se simțea mai puternică decât atunci. Nu exista niciun pericol să se prăbușească din nou pe trotuar. Era
ROMAN , CAP. OPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384074_a_385403]
-
simțeam amândoi ca niște adolescenți. Lângă mine pășea o doamna elegantă, cu un chip luminos, un ten fin, zâmbitoare, cu mersul drept, sprințar, un pic jenată, chiar dacă încerca să-și ascundă starea emoțională. M-am lăsat condus spre stația de tramvai refuzând de a fi ajutat la bagaje. După cât era de subțire la trup așa cum se distingea prin pardesiul din stofă fină, asortat cu o eșarfă elegantă din mătase, imprimată cu desene mari, florale, ce-i acoperă un întreg umăr, mă
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
eram atent la toate detaliile în ceea ce o privea. Nu știam unde și cine mă însoțește și cât de puritană va fi față de o persoană necunoscută, venită de la malul mării să cunoască Iașul și de ce nu și, ieșencele? Călătoria cu tramvaiul la ora dimineții când pasagerii încă se mai îndreptau spre locurile de muncă sau spre școli, a durat poate o jumătate de oră. Ne îndreptam spre o altă parte a orașului, spre cartierul Tătărași. Auzisem de această denumire de cartier
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
locurile de muncă sau spre școli, a durat poate o jumătate de oră. Ne îndreptam spre o altă parte a orașului, spre cartierul Tătărași. Auzisem de această denumire de cartier dar nu aveam habar unde este ca zonă , sau direcție. Tramvaiul a trecut pe străzi largi, cu blocuri înalte și elegante, construcții vechi având o arhitectură impresionantă, dar și pe altele înguste, unde casele erau modeste, unele destul de degradate, ceva firesc pentru marele orașe de la noi din țară, unde se văd
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]