4,862 matches
-
asupra guvernanței globale. În esență, termenul presupune crearea unor noi mecanisme și structuri de guvernământ la nivel local și global care să includă într-un proces decizional complex, extins și dinamic mișcări sociale și organizații civice, ONG-uri, companii multiși transnaționale, mass-media globale, piețe globale de capital, comunități științifice, mișcări religioase. Cât privește cauzele globalizării politice, hiperglobaliștii le asociază sfârșitului Războiului Rece și triumfului democrației occidentale asupra rivalului comunist, actuala configurație a sistemului internațional fiind posibilă ca urmare a anulării bipolarismului
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
muncii, tendința de convergență, sincronizare și interconectare a piețelor sau tranziția de la un tip extensiv la unul intensiv de producție, în timp ce formele sale de exprimare sunt a mobilității globale a capitalului, creșterea investițiilor străine directe și a rolului companiilor multiși transnaționale. Finalitatea mai mult teoretică a procesului de globalizare este starea de globalitate. În mod specific, termenul definește o economie veritabil globalizată, nu doar internaționalizată, în sensul în care cea din urmă presupune intensificarea comerțului internațional, dar având economiile naționale ca
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
mediu global în continuă schimbare. În sfârșit, ca epifenomen al proceselor sus menționate, globalizarea socială semnifică expansiunea geografică a interacțiunilor și reflexivității sociale, uniformizarea stilului de consum (life style), creșterea mobilității populaționale cu intensificarea fenomenului migraționist, dezvoltarea unor mișcări sociale transnaționale (inclusiv teroriste) și, în general, comprimarea spațiului și a timpului din punctul de vedere al implicațiilor lor sociale, într-un sfârșit simbolic, dacă nu al istoriei (teza lui Fukuyama), atunci cel puțin al geografiei (în reformularea lui Paul Virilio). În
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
în general, comprimarea spațiului și a timpului din punctul de vedere al implicațiilor lor sociale, într-un sfârșit simbolic, dacă nu al istoriei (teza lui Fukuyama), atunci cel puțin al geografiei (în reformularea lui Paul Virilio). În perspectivă, intensificarea interacțiunilor transnaționale, uniformizarea limbajului comunicării la nivel global și uniformizarea stilului de consum constituie pilonii genezei în derulare a unei societăți globale. În lumina operaționalizării ei pe baza dimensiunilor de manifestare și a reprezentării ca proces intensiv și extensiv, globalizarea poate fi
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
parteneri, expertiza complementară necesară pentru diferitele tipuri de activități ale proiectelor cu caracter integrat, susținerea financiară a proiectului de către mai multe entități, în condițiile unui cash-flow deficitar, valoarea adăugată a proiectului, transferabilitatea rezultatelor către alte grupuri-țintă din diverse regiuni, abordarea transnațională etc. Cu privire la proiectele de burse doctorale, cele mai importante aspecte legate de parteneriate sunt eficientizarea costurilor/doctorand, prin constituirea unui grup cât mai mare de doctoranzi la nivelul unui proiect, neexcluderea de la finanțare a universităților mici și mijlocii sau fără
Împărţirea resurselor comune: cooperare, parteneriate, competiţie şi comportament oportunist în accesarea fondurilor disponibile în cadrul POSDRU pentru finanţarea şcolilor doctorale. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mihaela Coşescu () [Corola-publishinghouse/Science/793_a_1824]
-
doctorand, prin constituirea unui grup cât mai mare de doctoranzi la nivelul unui proiect, neexcluderea de la finanțare a universităților mici și mijlocii sau fără expertiză în managementul fondurilor europene prin integrarea acestora în parteneriate cu alte universități sau creșterea cooperării transnaționale prin realizarea de parteneriate cu universități din Uniunea Europeană unde doctoranzii sprijiniți pot realiza stagii de cercetare de maximum 8 luni. Valorizarea parteneriatului s-a putut observa în grila de evaluare a proiectelor, în care a fost acordat un punctaj anume
Împărţirea resurselor comune: cooperare, parteneriate, competiţie şi comportament oportunist în accesarea fondurilor disponibile în cadrul POSDRU pentru finanţarea şcolilor doctorale. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mihaela Coşescu () [Corola-publishinghouse/Science/793_a_1824]
-
a feminismului marxist este predominant economică, inegalitățile de gen fiind teoretizate ca un alt tip de inegalitate față de cea de clasă, dar reductibile, la rândul lor, la cauze materiale de tipul: distribuția resurselor, structura proprietății, regimul drepturilor de proprietate, interesele transnaționale ale capitalului, structura producției la scară globală. Distinct și remarcabil la feminismul marxist este faptul că autoarele acestui curent realizează cel mai adesea o abordare combinată a relațiilor de putere la scară globală (centru-periferie, dezvoltat-subdezvoltat, metropolă-colonie, rasă albă-alte rase, bărbați-femei
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
în literatura academică de profil timp de aproape 40 de ani. Conceptul a fost relansat în anii '90, mai ales prin opera lui Emanuel Adler și Michael Barnett, pentru care, în forma sa pluralistă, comunitatea de securitate desemnează o regiune transnațională compusă din state suverane, ale căror popoare mențin așteptări întemeiate asupra schimbărilor pașnice. Pornind de la opera lui Deutsch, ei identifică două forme ale acesteia. În funcție de natura legăturilor dintre statele suverane membre, ei deosebesc comunități slab conectate și strâns conectate. Pentru
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
sunt statele, în realitate, societățile sunt cele care o compun, iar în ultimă instanță, chiar indivizii. În termenii celor doi autori, potrivit definiției date de ei, popoarele sunt cele care nutresc convingeri, iar comunitatea de securitate este construită la nivel transnațional. Se afirmă astfel, în subsidiar, că formarea încrederii nu este un proces la latitudinea unei instituții rațional instrumentale, cum este statul, ci a unui organism mult mai larg, cu o adevărată viață afectivă, cum ar fi societatea. Nu statul își
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
Pentru Kant, în interpretarea lui Michael Doyle, obiectivul păcii eterne poate fi atins numai prin respectarea a trei principii (articole definitive): principiul reprezentării republicane (articolul constituțional), principiul respectării și promovării drepturilor umane fundamentale (articolul cosmopolitan) și cel al interdependenței economice transnaționale (Doyle, 2005, p. 463). Înaintea primului război mondial și, mai ales, în perioada interbelică au existat numeroase scrieri care au subliniat natura pacifistă a democrațiilor în special în rândurile internaționaliștilor liberali din tradiția kantiană. Ipoteza pacifismului democratic avea însă să
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
limitarea la aceste unități politice particulare favorizate și de realism face obiectul uneia dintre rarele inițiative de a aborda fenomenul păcii democratice în contextul mai larg al globalizării și al noii fragmentări mondiale. Din coliziunea tematicii pacifismului democratic cu problematica transnațională, Barkawi și Laffey extrag concluzia că prin favorizarea statului suveran definit prin teritorialitate, teoria păcii democrate pare a fi incapabilă să considere atât efectele generale ale globalizării, cât și transformările sociale particulare, cum ar fi impactul procesului de decolonizare, al
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
și Laffey extrag concluzia că prin favorizarea statului suveran definit prin teritorialitate, teoria păcii democrate pare a fi incapabilă să considere atât efectele generale ale globalizării, cât și transformările sociale particulare, cum ar fi impactul procesului de decolonizare, al organizațiilor transnaționale ori transformările în ceea ce privește folosirea forței la nivelul sistemului internațional. În sfârșit, o critică venită prin filiera teoriei critice a fost formulată de Michael Williams, care atrage atenția asupra rolului percepției subiective și al proceselor de construire a identității în funcționarea
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
se impunea ca temă dominantă de cercetare, dacă disciplina academică a Relațiilor Internaționale dorea să-și mențină relevanța asupra politicii publice. Evoluțiile anticipate în anii destinderii nu se concretizaseră (încă) de o manieră convingătoare: impactul organizațiilor internaționale și al actorilor transnaționali rămăsese limitat, cel puțin în sfera securității, pe care realiștii o defineau drept esențială. Și totuși, în această lume realistă exista un grad semnificativ de cooperare între state este intuiția fundamentală de la care pornesc teoreticieni precum Robert Keohane, David Baldwin
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
liberale din secolul al XIX-lea, afirmă că statele democratice sunt mai puțin predispuse să poarte războaie; acest filon teoretic s-a concretizat, în ultimele decenii, în teoria păcii democratice. Liberalismul sociologic insistă asupra procesului prin care comunicarea și activitățile transnaționale tind să creeze noi solidarități și comunități, în lumea contemporană. Acest corp de teorie, influent în domeniul studiilor asupra globalizării, evidențiază presiunea exercitată de societatea civilă asupra guvernelor și interdependența tot mai accentuată între acestea din urmă, în diverse arii
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
în capitolul de față. Abordarea canonică a originilor teoriilor neoliberale debutează cu etapa studiilor funcționaliste ale integrării internaționale, încadrate în sfera mai largă a teoriilor modernizării. Astfel, David Mittrany argumenta că rezolvarea problemelor comune ale umanității va genera o cooperare transnațională, în paralel cu atenuarea naționalismului și consolidarea păcii. Fiind vorba în principal despre probleme cu caracter tehnic, guvernele aveau să confere responsabilitatea soluționării lor experților. Succesul înregistrat într-un anumit domeniu va stimula statele să colaboreze și în alte domenii
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
de a dezagrega raporturile internaționale pe arii tematice și, în acest context, de a contesta primatul specific realist al securității naționale. În domenii precum comerțul, finanțele sau mediul înconjurător, interdependența între societăți se concretizează prin existența unor canale de comunicare transnaționale. Aceste canale, create prin interacțiunile unei game variate de actori nestatali (dintre care unii pot fi considerați transnaționali), ajung să definească un nou palier al interacțiunilor în politica mondială: relațiile transnaționale. În acest mediu, percepțiile și convingerile decidenților politici se
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
al securității naționale. În domenii precum comerțul, finanțele sau mediul înconjurător, interdependența între societăți se concretizează prin existența unor canale de comunicare transnaționale. Aceste canale, create prin interacțiunile unei game variate de actori nestatali (dintre care unii pot fi considerați transnaționali), ajung să definească un nou palier al interacțiunilor în politica mondială: relațiile transnaționale. În acest mediu, percepțiile și convingerile decidenților politici se modifică, sporind astfel șansele cooperării internaționale, inclusiv prin instituirea unor regimuri internaționale un concept care va deveni central
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
societăți se concretizează prin existența unor canale de comunicare transnaționale. Aceste canale, create prin interacțiunile unei game variate de actori nestatali (dintre care unii pot fi considerați transnaționali), ajung să definească un nou palier al interacțiunilor în politica mondială: relațiile transnaționale. În acest mediu, percepțiile și convingerile decidenților politici se modifică, sporind astfel șansele cooperării internaționale, inclusiv prin instituirea unor regimuri internaționale un concept care va deveni central în cadrul programului de cercetare neoliberal. Lucrarea lui Keohane și Nye Power and Interdependence
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
interdependența complexă. Asumpțiile situate la baza acestui model erau următoarele: 1. societățile sunt conectate prin multiple canale: interstatale (canalele normale asumate de realiști); transguvernamentale (sesizabile în cazul în care se relaxează asumpția realistă că statele acționează coerent, ca unități); și transnaționale (sesizabile în cazul în care se relaxează asumpția realistă că statele sunt singurele unități cu rol de actori în politica internațională); 2. agenda relațiilor interstatale constă dintr o multitudine de teme, care nu sunt aranjate într-o ierarhie clară sau
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
30-'50, considerând statul ca fiind egoist și maximizator de utilitate. În al doilea rând, tratând statul drept principal actor în relațiile internaționale, neoliberalii și-au cucerit rigoarea analitică cu prețul trecerii în plan secund a actorilor nestatali, naționali și transnaționali. În fine, ambele teorii acceptă faptul că atât conflictul, cât și cooperarea sunt componente intrinseci ale politicii internaționale: deși neorealiștii vor tinde să accentueze mai mult dimensiunea conflictului, iar neoliberalii pe cea a cooperării, au fost depășite dihotomiile care marcaseră
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
într-o fază de contestare sistematică mai ales începând din anii '70, când evoluțiile la nivel internațional au stimulat dezagregarea statului și tratarea ca actori autonomi a agențiilor birocratice guvernamentale, dar mai ales privilegierea actorilor nestatali, în special a celor transnaționali. Noii actori transnaționali au fost învestiți, adesea, cu un considerabil potențial de schimbare în politica internațională. Din această perspectivă, optimismul studiilor liberal-pluraliste asupra interdependenței își găsește astăzi corespondentul în înțelegerea relațiilor internaționale drept politică globală. La fel se întâmplă, într-
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
de contestare sistematică mai ales începând din anii '70, când evoluțiile la nivel internațional au stimulat dezagregarea statului și tratarea ca actori autonomi a agențiilor birocratice guvernamentale, dar mai ales privilegierea actorilor nestatali, în special a celor transnaționali. Noii actori transnaționali au fost învestiți, adesea, cu un considerabil potențial de schimbare în politica internațională. Din această perspectivă, optimismul studiilor liberal-pluraliste asupra interdependenței își găsește astăzi corespondentul în înțelegerea relațiilor internaționale drept politică globală. La fel se întâmplă, într-o oarecare măsură
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
organizații ca actori, ci mai degrabă ca structuri politice ce servesc drept arene de interacțiune pentru state (guverne). În sens larg însă, aceste organizații produc efecte pe scena internațională și, în plus, dezvoltă modele de dialog și cooperare cu actorii transnaționali exemplul cel mai notabil este rețeaua creată în ultimii ani de către Organizația Națiunilor Unite. O mențiune specială trebuie rezervată procesului de integrare regională europeană. Și în acest caz, o cântărire sumară a literaturii ar scoate în evidență extraordinara încărcătură normativă
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
diversele programe de cercetare își definesc, fiecare, o sferă a actorilor, contestând această calitate altor entități. Așadar alături de statul-națiune, în lumea contemporană își mai fac simțită influența și alți actori: organizațiile internaționale (inter) guvernamentale (OIG) și neguvernamentale (OING) și corporațiile transnaționale sunt primele entități care ies în evidență, pe baza definiției prezentate anterior. Această tipologie conturează peisajul politicii globale instituționalizate, însă ea nu acoperă întregul spectru al raporturilor internaționale contemporane. Perspectiva trebuie completată prin analiza actorilor nelegitimi, precum mișcările teroriste transnaționale
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
transnaționale sunt primele entități care ies în evidență, pe baza definiției prezentate anterior. Această tipologie conturează peisajul politicii globale instituționalizate, însă ea nu acoperă întregul spectru al raporturilor internaționale contemporane. Perspectiva trebuie completată prin analiza actorilor nelegitimi, precum mișcările teroriste transnaționale (a căror relevanță este evidentă, în lumea contemporană) și alte grupuri transnaționale ale crimei organizate. Adoptarea dihotomiei legitim-nelegitim este însă riscantă, pentru că nu ne permite să încadrăm teoretic actori precum mișcările de gherilă sau milițiile, ale căror activități, în diverse
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]