14,503 matches
-
localnicilor care-i povesteau istorii vechi cu rechini și alte animale exotice. Erau vădit îngrijorați de faptul că animalele mari ale apei deveneau din ce în ce mai rare, iar ei se obișnuiseră să trăiască din turism. Soarele ardea tare și nici o briză nu traversa plaja plină de oameni. Ceva mai departe, fluturi mari se jucau în ramurile neclintite ale arborilor. Jacopo bea și Beppo începuse să se simtă singur, deși erau atâția oameni în jurul său. Îl privea insistent pe Jacopo, încercând să ghicească de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din ei „nori“ de sunete. Numai Blanca tăcea bosumflată - când nu tușea; fața ei albă ca porțelanul se învinețise de frig. Trebuia să cânte aria Emmelinei și se îngrijora mult pentru vocea ei mult încercată de aerul rece care-i traversa prea firavul trup. Un vânt rece începuse să sufle peste „poporul vesel al înghețului“. După discuții vii cu membrii orchestrei, Oleg se hotărâse să mute pianul lângă „piatra lui Schiller“ unde vântul bătea mai blând. „Piatra lui Schiller“ era ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care înainte nu m-aș fi crezut capabil. Dar, dintre toate duplicitățile, cel mai bine conturată și mai intens resimțită era pentru mine dualitatea suflet - trup. 6 Odată, noaptea târziu, după ce am condus-o pe Sonia, mă întorceam acasă și, traversând o piață luminată care părea și mai pustie din cauza luminii, am ajuns în dreptul unor prostituate care stăteau pe o bancă, într-o stație de tramvai. Ca întotdeauna, la propunerile și la provocările lor, mi-am simțit rănit orgoliul de mascul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și mă simțeam atât de bine, atât de curat de parcă aș fi fost spălat pe dinăuntru. Acele de aur de pe cadranul negru al ceasului din turnul mănăstirii arătau că mai era un minut până la cinci și un sfert. Când, după ce traversai piața, pătrunsei în umbra umedă a bulevardului, pe partea cealaltă a turnului, pe același cadran negru, acele de aur arătau exact cinci și un sfert. În acel moment începură să se audă niște sunete subțiri; aveau un ritm atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
urechea la ușă. - Cred că asupra mea cocaina nu acționează, spusei eu brusc. Eram surprins eu însumi de acest lucru și simțeam atâta mulțumire și bucurie la auzul glasului meu curat, de parcă aș fi spus ceva nemaipomenit de inteligent Mik traversă camera ca să mă bată îngăduitor pe umăr. - Asta să i-o spui lui Mutu, îmi zise el. Și, răsplătindu-mă cu un zâmbet neplăcut, se apropie din nou de ușă, o deschise și ieși. 4 Acum nu mai e nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vreo câteva zeci de metri, vâlceaua făcea un cot abrupt, dispărând printre copaci. Chiar acolo, adusă probabil de apele năvalnice, era o grămadă de pietre adunate la un loc. Porni repede spre ea, fiind sigur că pe acolo vor putea traversa văioaga. Domnule inspector! Ce-i, măi, Vasilică? întrebă Cristi fără să se întoarcă. Cred că găsirăm ceva, auzi el vocea tremurând de emoție a agentului. Devenind dintr-o dată atent, Cristian se apropie în fugă. Pohoață stătea pe marginea văioagei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
câțiva pași, aici nu mi se pare potrivit să mai discutăm despre asta. Ajunseseră deja în piațeta din fața primăriei. Cu coada ochiului, Cristi urmări siluetele lor reflectate în ferestrele întunecate ale restaurantului unde cinaseră mai devreme, acum închis. De acolo, traversară peste scuar și cotiră spre casa lui Simion Pop. Trecând pe sub un felinar de pe stradă, își privi ceasul de la mână. Acele fosforescente arătau o jumătate de oră după miezul nopții. Imposibil, își aminte că ultima dată se uitase la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
primul, indiferent de consecințe, pe oricine ar fi încercat să-l împiedice să ajungă la tabără. I se părea că merge de o veșnicie. Știa că undeva în fața sa se află ravena plină de noroi pe care trebuia s-o traverseze. Dacă ajungea acolo, nu mai era mult până acasă. Dacă n-ar fi fost ceața, chiar ar fi putut zări focul, asta în ipoteza că nu se stinsese între timp. Ar fi vrut să știe cât este ceasul dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
uita la fundul acesteia și înțelese că nu puteau trece de-a dreptul peste ea. Nu numai că pereții erau destul de abrupți, dar jos în vale se vedea apă și noroi. Trebuiau să caute un alt loc pe unde să traverseze. Își amintea că împreună cu Vasilică găsiseră mai sus de locul unde se aflau acum, o porțiune pe unde își puteau croi drum pe partea cealaltă. Nu mai era atent decât la văioaga din stânga sa. Nu îl mai interesa terenul din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu-mi mai spune Winnetou! continuă Ileana. Nu-mi place. Uite, spuse Cristian, ignorând cererea Ilenei, cred că pe acolo putem trece în partea cealaltă! Ajunseseră la capătul ravenei. Stânca imensă prăvălită de-a curmezișul rupturii se ridica în fața lor. Traversară și își continuară drumul, de data aceasta întorcându-se înapoi ca să ajungă iarăși în dreptul locului unde găsiseră picăturile de sânge. Mergeau de acum printre copaci, lăsând ravena în spatele lor. Stejari și fagi înalți se ridicau în jurul lor. Pâlcuri de lăstari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
portbagaj. Nu pot să cred că ții la tine scârboșeniile alea! Și ce ai vrea să fac cu ei, să-i duc la mine în cameră? N-am unde să-i las. Constituie totuși o probă, nu-i pot arunca. Traversară și se afundară în pădurea de dincolo de drumul forestier. După hățișul de copaci tineri crescuți în zona de lizieră, acum mergeau pe sub coroanele înalte ale fagilor și stejarilor bătrâni. Nu se vedea nici o cărare croită pe acolo, pădurea era neumblată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
munte! Bine, se declară Toma de acord, dar după ce discutăm ne continuăm investigația, mai am o ipoteză pe care vreau s-o veri fic. Deoarece Ileana nu avu nimic împotrivă, inspectorul porni de pe loc, îndreptându-se spre Baia de Sus. Traversară mica așezare și se îndreptară spre drumul forestier care ducea sus în munte. Cristian conducea repede, reducând viteza doar în viraje, atât cât să mențină mașina pe drum fără să derapeze. În minte i se înghesuiau o mulțime de întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care plasa era legată de stâlpi. Nu-i fu ușor de loc, dar în câteva minute reușise să facă o gaură prin care se putuse să se strecoare afară. Privi atent în jur, după care se repezi în fugă să traverseze drumul și se pierdu în pădurea de vizavi. Alergase într-un suflet spre Baia de Sus. Odată ajuns la secția de poliție, dăduse adunarea și ceruse ajutoare de la Deva. Îi luaseră ca din oală, nu întâmpinaseră nici o rezistență când descinseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o moară, adăposturi și locuințe, ceea ce s-a petrecut la sfârșitul secolului al XVIII-lea. tiubiana tiubiana este situată în zona de contact dintre moșia răzeșilor din Fruntești și moșia Filipeni a boierilor Rosetti, pe drumul de pe valea Dunavățului care traversează comuna Filipeni de la nord la sud. Potrivit hotarnicei și hărții moșiei Filipeni, întocmite de trimisul domnitorului Alexandru Ioan Calimah la 22 iunie 1797, Costache Conachișă, locul numit Știubiana se prezintă ca un intrând dinspre apus spre răsărit., spre zarea Oțeleștilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vechilor delnițe (inițial delnița era locul de fânaț) se mai cunoscă și astăzi, chiar și după folosirea comună a terenurilor agricole în timpul C.A.P.-urilor (1962-1989). Fiecare dintre membrii obștii avea accesă la sursa de apă, atâta cât era, fiind traversată de terenul în posesie, în unele cazuri pornea de la apă către zare. Fără să știm cu siguranță dacă dania făcută în 1438 de domnitorii Ilie și tefan, lui Mihail Oțel, grămătic, cuprindea și moșia Fruntești, altfel spusă că moșia răzășească
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și Gavril” din parohia Mărăști și „Diploma de onoare” pentru participarea la festivalul „Renașterea tradiției populare”, ediția I, organizat de profesoara Chirica Mihaela în colaborare 430 cu Parohia Lunca, preot paroh Chirica Gheorghe, va fi și în actualul mandat, chiar dacă traversăm o criză acută, activ în realizarea obiectivelor propuse. Primarul, oricare ar fi, lucrează împreună cu Consiliul Local, format din consilieri cu alte opțiuni politice decât ale primarului. În urma alegerilor din iunie 2008, pentru consiliile locale comunale, orășenești, municipale și de sector
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Pe toată viața, mi-a explicat tata. Astăzi e rîndul tău. Vreme de aproape o jumătate de ceas, m-am perindat prin meandrele acelui labirint ce mirosea a hîrtie veche, a praf și a magie. Mi-am lăsat mîna să traverseze bulevardele unor cotoare expuse, ispitindu-mă să aleg. Am Întrezărit, printre titlurile roase de vreme, cuvinte În limbi pe care le recunoșteam și zeci de altele pe care eram incapabil să le cataloghez. Am străbătut culoare și galerii În spirală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În buzunarul de la jachetă. Ochii săi oglindeau crîmpeie de lumină la strălucirea unui trabuc. Șchiopătînd ușor, Începu să mă urmărească. Am bătut străzile fără nici un țel mai bine de o oră, pînă cînd am ajuns la monumentul lui Columb. Am traversat pînă la cheiuri și m-am așezat pe treptele care se scufundau În apele tenebroase, lîngă cheiul șalupelor. Cineva organizase o excursie nocturnă și se puteau auzi rîsetele și muzica plutind dinspre procesiunea de licăriri și reflexe din bazinul portului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pururi stinsă, era un simplu atrezzo. Am ajuns la sala de muzică și strălucirea unui fulger a aprins volutele de fum ce pluteau prin aer pe ca niște ghirlande din abur. Claviatura pianului alcătuia un zîmbet interminabil lîngă galerie. Am traversat sala de muzică și am ajuns la ușa bibliotecii. Era Închisă. Am deschis-o, iar lumina pavilonului (glorietaă ce Înconjura biblioteca personală a librarului Îmi oferi un cald bun-venit. Pereții acoperiți cu rafturi ticsite formau un oval În centrul căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Cuvânt înainte" Astăzi decidem cum va fi lumea în 2050 și tot astăzi o pregătim pe aceea din 2100. în funcție de ceea ce facem noi acum, copiii și nepoții noștri vor locui întro lume în care se va putea trăi sau vor traversa un infern blestemându-ne. Pentru a le lăsa o planetă locuibilă, trebuie să ne dăm osteneala să gândim viitorul, să înțelegem de unde vine și cum trebuie acționat asupra lui. Nu-i un lucru imposibil: Istoria respectă niște legi care, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ca și în alte locuri. 1. O istorie foarte îndelungatătc "1. O istorie foarte îndelungată" Pentru a înțelege ce ne poate rezerva viitorul, trebuie să fac, măcar în linii mari, o istorie a trecutului. Se va vedea că acesta e traversat de invarianți și că există un fel de structură a Istoriei care ne permite să prevedem desfășurarea deceniilor viitoare. încă din cele mai îndepărtate timpuri, orice grup uman s-a constituit în jurul unor bogății, al unei limbi, al unui teritoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ceilalți și pun în scenă această treime a puterii: latinii îi numesc Jupiter, Marte și Quirinus - zeul suprem, al războiului și al banului. Sub puterea lor se află împărăția oamenilor obișnuiți. Mai jos, o putere de o altă natură le traversează pe toate celelalte și poate că într-o zi le va lua locul: puterea feminină, care controlează reproducerea generațiilor și transmiterea cunoștințelor. Rând pe rând, fiecare dintre cele trei puteri dominante îreligioasă, militară și economică) a avut controlul bogățiilor. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
nu numai Europa și Asia, dar și Australia, un continent pe care l-au mai vizitat poate și alte primate îa fost un extraordinar periplu maritim, mult dincolo de linia orizontului). Ajunge și în cele două Americi, foarte probabil pe uscat, traversând strâmtoarea Bering. în Europa, o subspecie a lui Homo sapiens sapiens, numită astăzi „omul de Cro-Magnon”, se întâlnește cu Homo neandertalis, venit aici cu 250 000 de ani mai devreme și stăpân incontestabil al locurilor. Aceste primate diverse coexistă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Jos și se îndreaptă spre Londra, ajunsă între timp un oraș mai sigur și mai dinamic. Ca întotdeauna, o criză financiară ratifică declinul unei „inimi”. în 1788, băncile din Țările de Jos dau faliment: în ajunul Revoluției franceze, „inima” capitalismului traversează definitiv Marea Nordului pentru a se instala la Londra, unde democrația și piața avansează în același ritm. Londra, 1788-1890: forța aburului Anglia stăpânește tehnologia țesutului lânii, a extracției de cărbuni și a fabricării sticlei încă din secolul al XVI-lea. Abundența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
situația de a înlocui Londra, chiar dacă Prusia, adunând în jurul ei întreaga Germanie, a devenit o mare putere și chiar dacă Franța continuă să aibă pretenții la acest statut. „Inima” își continuă periplul - început în secolul al XIII-lea -înspre Apus; acum traversează Atlanticul. După un secol de dominație, Londra cedează locul orașului Boston. Boston, 1890-1929: explozia mașinilor Domesticirea calului oferise Asiei Centrale un avantaj în fața Mesopotamiei; cârma încorporată a adus puterea în Europa; galera i-a permis Veneției să se impună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]