3,521 matches
-
să te uit, să mă zbat necontenit între tine și viață. Urlu. Nici eu singur nu mai stiu ce mă doare. Fata!... Îndură-te... Dă-mi un semn în vis. Când nu te visez în noaptea de tuci te caut treaz, dincolo de aflare. Caci nu e ceas să nu mă gândesc și făr’ de voie, la tine. - Sufletul, inima unde-mi sunt, Doamne?!... în zadar le caut. Neclintit, stau în mută rugăciune... Necontenit inima bate în mine ca o toacă și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tresărire a inimii... ”o lume” stinsă fără zgomot...! Copleșit de amintirile trăite în trecut, dar și de cele din prezent... Sentimente tulburi începură să-i vină în minte, să-i năpădească sufletul. Nu se putea odihni căci mintea-i complet trează alerga de colo-colo... O stea cade și moare, e o măruntă tresărire a inimii... ”o lume” stinsă fără zomot!” îi repetă rar mintea. Și, nici nu știu cum se pomeni cu un volum de poezii în mână. Îl deschise la întâmplare și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
din cauza acelei remușcări otrăvite...și a simțământului de vinovăție. i ii i -Ce am ajuns!... umbră rătăcitoare printre crucile cimitirului. Nu meritam nici să merg în umbra ei măcar!... murmură el cu ochii scăldați în lacrimi. Nu mai adormi, rămase treaz până se făcu ziuă... Colinda Crăciunului ... Am ajuns și în ajunul Crăciunului, iar zăpada a întârziat să vină... după o ușoară fulguială, abia a ajuns un strat subțire, de trei, patru degete deasupra pământului. Era în Sâmbăta de pomenire a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
faci de rușine?!”, Ca un ecou, îi reveneau în minte, cuvintele Vasilicăi. Cu fața mai rece ca gheața și cu privirea fixă, părea desprins de lumea asta... Trăia sentința vinovăției. Trecuse demult, de miezul nopții... Zorile l-au prins tot atât de treaz și neliniștit... dar, în sufletul lui începuse să se facă lumină... Afară, noaptea se mai ținea atârnată doar de crengile negre ale toamnei. Se crăpa de ziuă. Dimineața se lăsă limpede și răcoroasă. Cu gândul la vis, o presimțire urâtă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o plutire lină până la pământ. Gândul îl purtă la vis și la Vasilica. -Mi-e dor de tine, Fata... mi-e dor ca de întâia mea dragoste și cea din urmă!.. Când nu te visez... în noaptea de tuci de caut treaz, dincolo de aflare și urlu. Nici eu singur nu mai știu ce mă doare!.. Din iubire te pomenesc mereu, și la rău și la bine. Nu e ceas să nu mă gândesc, chiar și făr’ de voie, la tine. -Ce să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de vorbă cu el, mâine. - Cum crezi, dar nu cred că ai cu cine, mai ales dacă îl vei găsi băut. A doua zi merseră împreună cu câteva sacoșe să încarce lucrurile de îmbrăcat ale Frusinei. L-au găsit pe Petre treaz. - Vreau să stau de vorba cu tine! Ție îți place cum arată fata mea? Acesta se uită și, într-adevăr, femeia lui arăta rău de tot la față: în afară de zgârieturile provocate de frunzele lanului de porumb prin care alergase când
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
plină noapte de toți vecinii, ca să o trezească pe mama, care dormea În casa «de dindărăt», dar care, de fapt, nu dormea. Știind că era ultima noapte din iulie și ultima zi așteptată pentru eliberarea deținuților politici din Închisori, era trează! Ce a mai urmat nu sunt În stare să povestesc, căci și acum mi se umplu ochii de lacrimi la amintirea acelor regăsiri...” (din capitolul „Eliberarea”). Pagini de mare forță evocatoare sunt dedicate bravelor familii Golea și Ursu din Bahnea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
un câine, pentru ca, acesta, la rândul său, să-i răspundă cu un ham, ori, cu un ham-ham! Acum, după ce se cam Încheiase nunta fetei, Xenia, profitând de faptul că mai toți nuntașii erau beți, și, nici el, nefiind suficient de treaz, luă banii rezultați de la petrecere, Îi puse În sacoșa mare, cu baere de prins pe spate, ca un fel de rănicioară, și-o agăță, bine, de curea, ca să n-o piardă, cumva, pe drum, și-o porni, cu ditamai sumă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Eu și uitasem. Dar, mi se pare că ești și cam beat. Nu cam, ci, foarte, foarte! Păi, bre, vecin prost ce ești, cum ai crede tu că ne-ar sta, nouă, aici, dacă unul e beat și altul e treaz? Rău! Asta zic și eu. Hai să nu ne mai stea rău. Hai! Intră-n bucătărie. Au intrat. Amândoi. Stai la masă. A stat. Până ce aduc eu ce ne trebuie. Adă! A adus, mă veți Întreba, poate: ce? Și, vă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu o Întreagă șleahtă de derbedei. Și derbedeauce. Unii și unele - sub imperiul lui Bachus, dezlănțuit. Cu mare gălăgie. Când au ajuns aproape de casă, unii au rămas uimiți, alții, nici nu au băgat de seamă, iar, Dan cel Mic, mai treaz decât toți dintre ei, a prins a se preface, că, ceva, de neînțeles, se petrece cu el. Ce, anume? Oare, ce, oameni buni? De ce-s aprinse atâtea lumini, aici, la casa lui și a părinților săi? Oare, ce-i cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mică; o istorie, care, Însă, va fi inclusă În istoria mai mare, a domeniului; și, mai departe, În una și mai mare, a lumii. O istorie - miniatură, care, dimpreună cu celelalte două istorii, mari, ale domeniului și lumii, va menține trează, În memoria locală, a Arborei dăscăliței Nana, trecerea, parcurgerea etapelor vieții, suplinitoarea Nana devenind profesoara Nana, cu diplomă de absolvire și cu examen de stat, În regulă, tot așa, domnișoara Nana devenind doamna Nana; apoi, mămica Nana, apoi, cuscra Nana
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
tot mai măcinată de cele admise, alcoolul și tutunul? Era mai degrabă un cetățean incomod Thomas, un mic junghi, nelocalizat precis, În trupul viguros al nației, de care acesta nu avea cum să scape; poate nici nu trebuia: Thomașii țineau trează o anume vigilență; aduceau un plus de vigoare unui organism social tot mai solicitat. Altfel, firește, stătuseră lucrurile În urmă cu mai bine de un veac, aproape două; atunci, țara fusese nepregătită să se trateze de ciuma Kierkegaard, crezuse că
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi, cine stă să le socotească? Dar și un pîrț este trecut În cartea zilelor! zicea, sigur pe el, Lars. Ar fi fost ceva neclar cu muții, dar acesta avea răspunsul pregătit. Două. Ei vorbesc În somn. Și: Vorbesc și treji, dar nu-i auzim noi, sîntem pe frecvențe diferite. Poate pentru a nu-și consuma fără rost zestrea de cuvinte, Lars era taciturn, cu greu scoteai o vorbă de la el. CÎnd se Îmbăta, des și tare, risipea tot ceea ce economisise
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
trecînd din bar În bar, din pat În pat, ajungînd ziua, uneori, și pe la Cryos, pentru a mai vinde resturile de sămînță rămasă În vintre. CÎnd pornea cu banda lui de motorizați pentru a regla conturile cu o alta, era treaz; niciodată nu se urcase pe motocicletă băut; de fapt, atunci, Începea un alt fel de beție: vuietul motoarelor forțate la maxim, mitraliera țevilor de eșapament, claxoanele, urletele trupei, strigătele admiratorilor, amestecate cu huiduielile unor trecători ostili, vîntul din față, care
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
singuri, îl asigură el, făcându-se comod pe scaun lângă patul bolnavului, strângând atent mâna acestuia. Dacă dorești puțină apă proaspătă, sămi spui. Beau și eu puțină și îmi dau și pe față un pic, să-mi pot păstra atenția trează... Știi, nu am dormit în noaptea aceasta deloc. Marian Malciu - ... Domnule doctor..., am înțeles. Nu acum, mulțumesc! Voi cere eu dacă... Am înțeles și ce mi-ați cerut, cred eu, destul de bine... Nu știu dacă toate amintirile... s-au întrunit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
treacă gunoierii. „spuneai că nu te gîndești la nimic.” nu înțeleg. „nici nu e nimic de înțeles.” Cum adică nici nu e nimic de înțeles ? „Pur și simplu.” să fi început oare X să vorbească de unul singur ? să fie treaz sau pe cale de a visa ? X se ridică, intră în baie, se spală. X este treaz. se privește în oglindă. Brusc, văzîndu-și chipul, își dă seama că de fapt tăcerea l-a trezit. niciodată nu i s-a mai întîmplat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
înțeles.” Cum adică nici nu e nimic de înțeles ? „Pur și simplu.” să fi început oare X să vorbească de unul singur ? să fie treaz sau pe cale de a visa ? X se ridică, intră în baie, se spală. X este treaz. se privește în oglindă. Brusc, văzîndu-și chipul, își dă seama că de fapt tăcerea l-a trezit. niciodată nu i s-a mai întîmplat lui X să fi fost înconjurat de o astfel de tăcere. este o tăcere care îi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ale ființei noastre, într-un punct de observație perfect, cu vizibilitate absolută. în momentul în care corpul nostru se relaxează total și creierul nostru intră în acea dulce derivă a tăierii legăturilor cu lumea, el, torționarul, este singurul care rămîne treaz. Cînd ființa noastră în levitație începe să emane imagini, el, torționarul, începe să le cenzureze. Da, aceasta este funcția lui. mi-l imaginez cu un foarfece imens tăindu-ne aripile de fiecare dacă cînd subconștientul nostru se lansează în construcția
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să trag nicio concluzie din aceste relatări. Cu atît mai mult cu cît nu mai sunt sigur de nimic, de exemplu dacă nu cumva am început să-mi notez visele într-o stare de transă, deci fără să fiu complet treaz. Iar senzația că sunt vizionat în timp ce visez și în timp ce-mi notez visele mă face să cred că viața mea în general este proiecția onirică a unei alte persoane. oare cîtă lume se află în sala de cinema unde
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe rînd la intersecția marilor bulevarde comerciale. ai aruncat manechinele unele peste altele, le-ai îngrămădit cu ură unele peste altele, ai făcut o piramidă de manechine. te-ai urcat în vîrful piramidei și te-ai culcat.” Și acum ? sunt treaz ? „nu.” Visez ? „Da.” Povestește-mi, te rog, visul pe care-l visez. „Visezi că te prăbușești de undeva, de la mare înălțime. te prăbușești peste o mare de capete. sunt oameni care te privesc căzînd peste capetele lor. Dar nu par
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
al lumii, un om implicat. Decizia de a face o listă cu problemele lumii îl trezise parcă din somn. De acum, își promise domnul Busbib, nu mă voi mai lăsa adormit niciodată. Cu un gest curajos, hrănit de o conștiință trează, domnul Busbib notă pe foaia albă cifra treI și scrise în dreptul ei : obezitatea. sorbi din nou de cîteva ori din cafea și, cu o rapiditate dictată de un acces de inspirație, adăugă cifra PatrU iar în dreptul ei marcă : Integrism. Da
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Felul în care reacționează apostolii ne ajută să înțelegem în ce constă «diferența evanghelică» când se pune problema găsirii modalității prin care cineva dorește să-și închine și să-și dăruiască propria viață. Diferența stă tocmai în decizia, liberă și trează, de a trece dincolo de orizontul «conviețuirii». Textul evanghelic continuă astfel: «Nu toți înțeleg cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le-a fost dat. Există eunuci care s-au născut astfel din sânul mamei lor, există eunuci care au fost făcuți
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mai putea fi socotit( un vis. Dorind s( se conving( c( nu viseaz(, Borges ((i aminte(te de o fantezie a lui Coleridge: "Un om viseaz( c( str(bate paradisul (i drept dovad( i se d( o floare. Cînd se treze(te, floarea se afl( ling( el". Acesta este (i motivul pentru care cei doi Borges fac un schimb de bani (ntre ei, (ncît Borges r(mine (n min( cu o bancnot( datat( 1974 (spre surprinderea să): "Cel(lalt Borges" dispare
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
g(și (n cele din urm( cheia (ntîmpl(rîi: "(ntîlnirea a fost real(, dar Cel(lalt a stat de vorb( cu mine doar (n vis (i a(a se face c( m-a putut uită: eu am vorbit cu el treaz fiind (i (nc( m( mai chinuie(te amintirea. Cel(lalt m-a visat, dar nu (n mod riguros. A visat, acum (n(eleg imposibilă dat( de pe dolar"15. A(adar, (ntîlnirea cu Cel(lalt, fie c( este str(inul sau
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
pian și aruncîndu-și ochii asupra lui Felix, care uneori se rezema de capacul instrumentului, Otilia nu bănuia că e salvată de foc și înec cu atât devotament. Odată, după ce șezuse multă vreme alături de Otilia, care citea o carte, și visase treaz ca de obicei, copleșit de sentiment, își lăsă deodată capul în poalele ei. Otilia îi primi ofranda simplu, mîngîindu-i ușor părul. - Spune-mi ceva plin de primejdii, să fac pentru tine, zise Felix. Otilia răspunse gînditoare: - Va veni vremea când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]