4,267 matches
-
iar fiul, pe contabilul. O duseră binișor, niște ani, fiind puțin cunoscuți de lume, neieșind la suprafața apei, ci, viețuind, ca niște mărunți șalăuași, puțin sub Învelișul valurilor, unde-și puteau asigura și hrana, dar, și protecția societății, În fața mărimilor trecătoare ale acesteia. Au dus-o, de azi pe mâine, ca niște autentici infimi mafioți. Trebuie să mai spun, că, pe atunci, mafia Încă nu cancerizase, până În faza de metastază, societatea, viața și sufletele oamenilor, pe la noi. Cu toate astea, În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de diferită, aproape că pot spune ca sunt două femei diferite. În una din ele ești frumoasă, misterioasă, elegantă, o adevărată doamna - în cealaltă, o femeie de toate zilele, îmbrăcată în T-shirt și blugi cu buzunare, privind (cam arogant) pe deasupra trecătorilor. E greu să stăm de vorbă pe mirc. Orele 11-1 corespund orelor 1-3 la prânz aici, la mine. Sunt la serviciu și de acolo nu intru pe chatt. Știu că în țară se obișnuiește, aici risc să-mi pierd jobul
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
drăguțele lui care Își trăgeau și ele porția de sămînță, nu mai mare decît capișonul unui prezervativ sau, alteori, cît o Înghițitură, digerînd milioane de posibili Thomași. Și stridiile se mîncau de vii. Thomas crezuse că e un un gînd trecător, o meandră a unei conștiințe aproape niciodată puse la Încercare. Oricum, nu ca În după-amiaza aceea. Le-a vorbit studenților despre sfînta familie, despre Îndatoririle părinților, despre criza celei mai vechi instituții din lume. Cea mai slabă prelegere din cîte
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mister. Sau așa i se părea lui Thomas, tot gîndindu-se la stepele despre care povestea Rusoaica, la pădurile de mesteceni albi, la conții slavi, din care aceasta cobora. Ori la cealaltă descendență, prusacă: de acolo, peste timp, venea, poate, dorința, trecătoare, de ordine a lui Thomas; de acolo, pornirea de a filozofa, chiar dacă morbid, de la o vreme, a bunicii. Antonia configurase, dacă nu În rațiunea lui Thomas, atunci În subconștientul lui, o femeie ireală; poate că impotența afectivă a lui Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
puține, doar cîteva sunete. Un fel de semnal; te iubesc devenise aproape interjecție, o exclamație În jocul cuplurilor În formare; Thomas nu credea că va rosti vreodată vorbele magice. Ar fi fost și caraghios; considera expresia tocită; definea stări extatice, trecătoare, precum un aaaaaaaaah din finalul unei partide oarecare de sex. Thomas și Ingrid erau Împreună, iar asta Însemna ceva. Imaginația unui cuplu - bun, rău - salva deseori aparențele; prefăcătoria, la rîndul ei, putea să aducă o anume pace, după mici, dar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din noaptea ce-a venit? În chiar patul conjugal al cuplului. Nici Maricrisa, chiar dacă nu avea să se mai lege prin cununie cu vreun bărbat - fusese măritată de două ori, destul -, nu ocolea, uneori, pentru dezmorțire, zicea, cîte o relație trecătoare, nevinovată, considera, cu cîte un familist, numai așa, era ceva mai curat, ceilalți, știa ea bine, scotoceau prin toate găurile, umblau cu toate nespălatele, așa zicea. Thomas era un om care, după spusele lui - și era demn de crezare -, avea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de multe ori, nu doreau sex, dar se acuplau fără a-și da vreunul bine seama de ce. GÎfîiau, asudau, se gîndeau la alte femei sau la alți bărbați, atunci; juisau ca scurtcircuitați sau nu simțeau nimic, momîi zgîlțîite de convulsii trecătoare. În așternut Începea și sfîrșea lumea ; cei mai mulți dintre oameni, cînd simțeau că li se apropie sfîrșitul, vroiau să moară În patul lor. În așternut, În somn, dacă s-ar fi putut. Ingrid venea În cearșafuri cu parfumul picurat din flacoanele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cîștiga mai mult decît el. Era frumoasă; ar fi putut, cu nu prea mulți ani În urmă, să ajungă top model și, Într-o astfel de situație, Thomas poate nu ar fi Însemnat pentru Ingrid mai mult decît o aventură trecătoare sau nimic, nici nu ar fi fost băgat În seamă, cu toți mușchii lui ; chipul său de zeu nordic, cum arăta atunci, nu ar fi Însemnat cine știe ce, iar figurile cu motocicleta săltată, ca un armăsar al vremurilor moderne, pe roata
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rostit aceste cuvinte În fața lor, le-ar fi strigat din răsputeri În gînd, privindu-i; le-ar fi repetat În minte ori de cîte ori s-ar fi simțit neînsemnat, inutil, sfîrșit; retrăind momentele, s-ar fi revigorat, fie și trecător; cu vremea, amintirile deveneau un bun tot mai de preț; se apropia, repede, ziua de pe urmă. MÎine. Pe un ceasornic al existenței, Thomas trecuse de ora prînzului, ornicul se putea opri Înainte de miezul nopții, mîine devenea un nonsens dacă mureai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Iar, pe de altă parte, o femeie nu se mărita c-un bărbat pentru a o răzbuna pe alta; ea vroia, din instinct, Încă de la Începutul lumii, un culcuș; siguranță. Thomas oferea o anume Încredere, acesta văzuse ce Înseamnă legăturile trecătoare, putea fi remodelat, Ingrid era răbdătoare. Jesper spunea că femeia nu e om, ci o specie Încă necatalogată, a zis așa doar după ce l-a părăsit dansatoarea. Thomas mai aștepta; femeia din mintea lui poate nici nu născuse; peste douăzeci
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a început să-i vorbească: „Iulia! Surioara mea dragă, te văd! Adică... te simt, sora mea scumpă! Simt că ești aici, lângă mine... Nu plânge, sora mea frumoasă! Te aud și mă doare plânsul tău. Trece și asta. Toate sunt trecătoare în viața de pe pământ și tu știi asta...Am să vin acasă în curând. Nu am nimic. M-a speriat o mașină și atât... Da, știu că vei mai veni și mă bucur. Îmi face bine mângâierea ta pe frunte
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și bulbucîndu-și și mai rău ochii. Fabricatele le strângea apoi într-o mare cutie de tablă. Pe masă se mai vedeau la o parte un morman de cărți de joc, de unde se putea deduce că tablele reprezentau doar o distracție trecătoare, de antrenament. Trecuseră peste două ore de încordare monotonă de când Felix fusese uitat acolo și nimeni nu se mișca de la masă. Într-un târziu, Pascalopol lovi zarurile definitiv în semn de încheiere și se lăsă, respirând tare, pe speteaza scaunului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe alta, și amândouă obrazul. Doamne ferește, ai nevoie de ceva, de un ajutor, vine o boală. Firește, suntem noi, nu te lăsăm noi, n-avea grijă, dar cine, mai mult ca o soră, poate să ghicească trebuințele unui frate? Supărări trecătoare, fleacuri. Pentru niște copii nu face să împingeți lucrurile prea departe. Poate greșeala nu e de partea dumitale, de acord. Eu spun chiar: greșeala e a soacră-mi. Nu trebuia s-o jignească pe Otilia. Dar vezi și dumneata. E
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în ciuda diferitelor dificultăți; - în al doilea rând, constatarea faptului că nu-i posibil să fim fericiți singuri, ci doar împreună cu ceilalți. Mai mult decât atât, aceste două dimensiuni, evolutivă și relațională, nu se referă doar la o bunăstare episodică și trecătoare, ci însoțesc întreaga viață a omului. „Lumea nu mă întreabă ce este fericirea”, povestea un preot tânăr care abia fusese trimis ca vicar într-o parohie periferică. „Lumea mă întreabă însă cum poate să trăiască o viață fericită, mai cu
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
la împărtășirea fericirii Lui”. Acest drum existențial are o valență profund educativă, deoarece pregătește la întâlnirea mereu nouă cu misterul celuilalt. Criteriul care redă unitate acestui proces itinerant este dat nu atât de mulțimea fericirilor, mai mult sau mai puțin trecătoare și pe care individul le poate experimenta, ci este dat de scopul ultim care este întâlnirea bucuroasă cu Dumnezeu. „Încă de la nașterea sa, omul este invitat la dialog cu Dumnezeu. Căci el nu există decât pentru că, fiind creat de Dumnezeu
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
să facem acest lucru și că el cere mult sacrificiu. Dacă nu reușim acest lucru riscăm să trăim cu iluzia unei fericiri ieftine și a unor momente izolate de bunăstare, chiar și de tip spiritual și instituțional, dar care sunt trecătoare și episodice, așa cum se întâmplă în cazul exercițiilor spirituale, cu ocazia anilor sabatici, sau în timpul cursurilor de reînnoire vocațională. Trebuie să învățăm să nu evităm dificultățile pe care le întâmpinăm în viață (pastorale, misionare, comunitare), acolo unde caracterele sau viziunile
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
10 fără 5, dintr-o chichineață de curte aflată în centrul Bucureștilor, pe strada Dionisie Lupu, ieși un puștan înalt la stat, minunat la obraz, călcând cu pașii lui de cocostârc, nebăgători în seamă la nimica, stropind de-a valma trecători, trecătoare, sacoșe, precum și porțiunea specială, bătută de val, a clădirilor de sub ferestre, cotind la stânga spre Teatrul "Nottara", înscriindu-se pe trotuarul ce ducea spre Cinema "Patria", urmat de un taxi bîzdîgos, filîndu-l pe puști ca-n filmele cu gangsteri, 141
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fără 5, dintr-o chichineață de curte aflată în centrul Bucureștilor, pe strada Dionisie Lupu, ieși un puștan înalt la stat, minunat la obraz, călcând cu pașii lui de cocostârc, nebăgători în seamă la nimica, stropind de-a valma trecători, trecătoare, sacoșe, precum și porțiunea specială, bătută de val, a clădirilor de sub ferestre, cotind la stânga spre Teatrul "Nottara", înscriindu-se pe trotuarul ce ducea spre Cinema "Patria", urmat de un taxi bîzdîgos, filîndu-l pe puști ca-n filmele cu gangsteri, 141 CEI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Înțelesese dintr-o pornire că trebuia să muncească din greu și să se sacrifice mult, altfel n-aveai de unde să-ți găsești o femeie perfectă. La una îți convenea, de exemplu, un zâmbet, la alta remarcai, străpungând cu privirile forfota trecătoarelor de pe celălalt trotuar, linia ochilor, modul ațâțător în care își balansa o poșetă, felul distins în care știa să se miște sub propriul ei parfum, intelectualitatea unei glezne. Îți compuneai în minte imaginea unei asemenea femei ideale și te pomeneai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și prozator încă nerealizat, de șoldul încă înțolit în costum interbelic, de flanel, al Prigonitorului, se izbeau, la fiecare pas, înșirate pe lănțișor de argint, sfârcurile urechilor stângi ale lui Celestin și Ulpiu Sargețius Galopenția. Scalpuri ciudate, la care Stăpânitorul trecător al acestei lumi ținuse morțiș, neuitând cumva să le reteze de la cei doi regișori pe care deja îi identificase. Întreaga noapte de marți spre miercuri, 19 aprilie 1988, has-Satan și-o petrecu deghizîndu-se și strecurîndu-se în cele mai răscolitoare și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
explicații. Înțelegea dinainte ce doreau să transmită elevilor, ghicea cuvintele, frazele, întrebările misterioase ce se iveau și adesea explicațiile cele mai complicate păreau la îndemâna oricui. În prima zi de liceu a avut parte de același început plin de emoții trecătoare și cutezanța celorlalți colegi fusese reprimată brusc de siguranța profesorilor. Doamna dirigintă Ghiurcă l-a așezat cu Magi în banca treia, rândul de la geam, deci mai crescuse nițel și nu trebuia să-l pună profesoara chiar în prima bancă, cum
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
oprit: - N-ai găsit matale un portofel? - Ce portofel? s-a uluit negustorul. - Așa, unul de piele galbenă. Se mira străinul cu gura căscată. - Zău dac-am văzut ceva! S-a apropiat și Gheorghe. A întrebat într-o doară, ca trecător: - Da ce s-a întîmplat? Pungașul a spus speriat, cu ochii în zăpadă, căutând parcă: - Am pierdut un portofel, și în spate nu venea decât dumnealui. -Lam întrebat dacă nu -la găsit. Provincialul se îngălbenise. Se jura pe copiii lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ființa noastră și un trandafir gândit de un înger nu e mai ușor și mai vaporos ca înariparea spre desăvârșirea planantă a neființei. Veșnicia e un prilej de mândrie a muritorilor, o formă pretențioasă, prin care își mulțumesc un gust trecător de nonviață. Veșnic dezamăgiți de ea, ei redevin solidari cu propriile lor fantome și iubesc mai departe timpul etern care-i viața. Prin ce se deosebește acesta de eternitate? În el trăiești, căci nu se poate respira decât în beția
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ochii nu mai au fund... Ce curios să te primbli printre femei și alți oameni, gîndindu-te dacă face sau nu să fii Dumnezeu! Rumegând la iluzia veșniciei tale, îți zici: "la marginile mele, mai fi-voi stăpân pe mine?" - Și trecătoare, care șoptesc: "eu prefer Crêpe de Chine." Ce noroc că mai sânt și femei înfrumusețate misterios de boală, care să-nțeleagă climatul durerii și pierzania lucidității! Spiritul este materie ridicată la rangul de suferință. Și întrucît femeile sânt avide de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se folosesc mai departe de scuza viitorului. Dacă-i vorba de ales între erori, Dumnezeu rămâne totuși cea mai mângâietoare și care va supraviețui tuturor adevărurilor. Căci ea s-a înfiripat la punctul unde amărăciunea devine veșnicie, precum viața - eroare trecătoare - la încrucișarea nostalgiei cu timpul. De ce, când oboseala se adâncește până la vis, înțeleg plantele mai bine ca pe oameni? De ce florile mi se deschid doar noaptea? Și de ce nici un arbore nu crește în timp? Voi fi trecut cu natura de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]