3,617 matches
-
moarte" și moțăia, întrucât asista la o simplă repetare a programului din anul trecut parcurs în satul natal. Cum drumul de acasă până la școală i se părea lung, lua cu el o carte pe care o citea mergând, spre uluirea trecătorilor. Încă înainte de a intra în liceu, precocele elev devorase colecțiile "Biblioteca pentru toți", "Căminul", "Minerva", aflate în biblioteca tatălui său. Absolvind școala primară de la Mavrogheni în 1922, se înscrie la liceul "Spiru Haret", liceu de elită, unde are parte de
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
Turcilor. în inimile lor ei țineau însă cu Creștinii. Domnitorii Moldovei și Valahiei așișderea.Tata își amintea cum Alecsa Tarangul fu trimis să treacă neobservat șanțurile în cetate și luând cu sine o ploscă cu vin s'o ofere acolo trecătorilor spre a fi dus în fața comandantului Vienei cu vestea că este mare lipsă de nutreț pentru cai în tabăra turcească. Altădată, când fusese distrus de artileria germană podul ce lega o insulă mare a Dunării, Kara Mustafa ceru domnitorilor români
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
văzute până atunci în călătoriile noastre. Dar ca arhitectură îmi amintea de Sibiu, burgul transilvan în care, de când eu nu aveam nici șase luni, părinții mei s-au stabilit pentru totdeauna. Îmi erau familiare clădirile trainice, bulevardele largi, monumentele, aerul trecătorilor, magazinele, tramvaiele, toate părând o reproducere a orașului copilăriei mele. Limba vorbită de trecători avea sunete cunoscute, era o limbă pe care am auzit-o în copilărie, pe străzile sibiene. Sonoritățile ei s-au imprimat în percepția mea de când am
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
transilvan în care, de când eu nu aveam nici șase luni, părinții mei s-au stabilit pentru totdeauna. Îmi erau familiare clădirile trainice, bulevardele largi, monumentele, aerul trecătorilor, magazinele, tramvaiele, toate părând o reproducere a orașului copilăriei mele. Limba vorbită de trecători avea sunete cunoscute, era o limbă pe care am auzit-o în copilărie, pe străzile sibiene. Sonoritățile ei s-au imprimat în percepția mea de când am fost dusă de tata la grădinița germană de pe strada Măcelarilor. Ce vedeam îmi aducea
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
adnotează adnotările după alt număr de ani, apoi... tot așa, ca dervișii învîrtitori, pînă la istovirea mosorului, ar fi putut îmbrăca în banalități concentrice și nuditatea însemnărilor de mai sus: „într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureștilor, trecătorii puteau vedea...”. Dar, nefiind dintre acei autori care se respectă și sînt foarte respectați, prefer să vă spun drept: după încheierea anilor de studenție, nu știu ce s-a mai întîmplat cu eroul meu.
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
pirat. istoria asta va trebui gândită de purtătorul de măturică. emoția lui zace deocamdată pe undeva prin gunoaie dumnezeul din micro doișpe dumnezeu e un cerșetor bărbos cu haine soioase stă într-o rână pe trotuar la catedrală. cerșește de la trecători. e bine să-i dai. nu e literalmente necesar să crezi în el. ajunge teama ceva speranță e chiar prea mult. nu poți fi dumnezeu dacă nu te-așezi jos dacă nu ceri. dacă nu poți asta n-ai cum
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
iarbă. se-ntunecă. se întunecă a răgaz. orice adiere o absență. fiecare parc, visul betoanelor, de pe acum oare unde în cine se mistuie iubirea celui însingurat căutînd doar ce se afla mereu în noi contemplarea alunecării de rîu ignorat de trecători parcă se lasă o lespede, vîrste închise peste vîrste voci îndrăgite multe dincolo puține aici suras decantat în neîmpotrivire, soare inima mea ostenit închipui pădurea acum în iarnă zi-noapte, departe aud zăpada sub ramuri și-i doar o răsuflare de
Andrei Zanca by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/10488_a_11813]
-
cu steaguri și santinele la poarta și cu stranietatea înspăimîntătoare a noilor lor ocupanți și m-am regăsit pedalînd pe străzile aproape puștii. Portretele uriașe ale lui Stalin, Marx și Lenin lipite pe ziduri sau agățate pe sîrmă, deasupra capetelor trecătorilor, de pe un trotuar pe altul, alternau cu steagurile sovietice roșii, fluturînd în vînt. Acestea erau imaginile obișnuite, practic, pe fiecare stradă din oraș, la fel ca si afișele și stindardele de tot felul, care repetau, pînă la sațietate lozincile de
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
scene inexplicabile și totodată fără însemnătate, de același tip ca în proze, sau meditații scuturate cu grijă de praful autobiografic. „In mijlocul orașului, în dreptul celei mai frecventate răscruci, în uruitul tramvaielor și al mașinilor, în forfota continuă a miilor de trecători atît de diferiți unii de alții, aș vrea să-mi instalez o gheretă cu ferestre spre toate direcțiile". Ion Ianoși - Thomas Mann. Temă cu variațiuni, Editura Trei, București, 2003, 416 pag. Alexandru Vona - Esmeralda, Editura Biblioteca Apostrof, Colecția "Scrinul negru
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
stâncile / negre și pe landă, nimic, / nici / un cuvânt. // A spune ar însemna să consimți / la. // Să fii de acord cu. Ca și cum / aș asculta nimic. // Ca și cum m-ar asculta / tăcerea / nimănui". Rostirea poate deveni astfel instituire de viață, fixare a trecătorului ("Creanga înzăpezită care din noapte / lovește-n geam, / o auzi. Sporește-i / viața, / dă-i un nume"). Un penultim poem se încheie sub semnul identificării dintre secvențele temporale și "cuvintele pe care nu le-am putut purta", cu "ceea ce ne
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
meu tipărit cu litere mari pe coperta primului meu roman Bogdana, apărut sub sigla editurii Socec în anul 1939. Am părăsit locuința lui E. Lovinescu strîngînd în brațe volumul care răspîndea o mireasmă de tipăritură proaspătă. Îmi venea să opresc trecătorii de pe stradă, să le împărtășesc bucuria pe care o trăiam și care răspîndea în ființa mea un șuvoi de inegalabilă fericire. Acea zi s-a înscris, în biografia mea, ca începutul celui mai important act din viața mea, parafat de
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
și a relua lucrurile, în joacă, exact de acolo unde le întrerupsese Dumnezeu în tot acest timp, pe strada Edgar Quinet pîlpîia speriat ochiul unui cal înhămat la căruța cu coviltir a nopții de care se șterseseră bine tălpile tuturor trecătorilor și în jurul căreia roiau cu rîvnă, îndreptîndu-se către Capșa, studenții bătrîni de la Arhitectură, încă aflați în căutarea secțiunii de aur ce desparte limita de intuiția limitei iar strada gîfîia odată cu fulgii ce nu se puteau așterne dar eu? de unde știam
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
cavernele Terrei sau în geografiile imaginare, ci la marginea drumului, pe traseul arhicunoscut, banal, tern, parcurs zi de zi, o așchie oarecare acoperită de praf, un fragment insignifiant, fără formă, pe care, de altfel, l-ar fi putut ridica orice trecător mai puțin grăbit. Privit însă la lumina soarelui sau a lunii scânteiază divin. Și atunci înțelegi că ții în mână nu o schijă anonimă, fără valoare, ci un inel de aur făurit, poate, de zei - în mod sigur de zei
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
geam. Oamenii pe care-i iubesc Se tem de mine. Cabina de telefon E pentru noi un costum uriaș de reclamă, E un animal caraghios care știe o poezie, Care vinde, Care, greoi, abia se mișcă Și-i stânjenește pe trecători. Dar de data asta Nu doar ochii se văd dinăuntru, Ci se vede totul. Vocea mea îl apasă pe bărbat, El se lasă în jos, Se chircește la picioarele mele, Lângă câine. Nu-mi cer iertare. în jurul cabinei se strâng
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
aguride printre bolovanii smulși din cer mâlul veninului se încolăcește pe propria încolăcire Lipitori Asexuate și Șarpele Galbin în jurul crucii sapă ritualul în trupuri blestemul III. ouăle de Paști s-au spart fără plod apele de primăvară se gândesc la trecătorul cu fragi însângerați înaintează pe podul invizibil ține lipită vioara de grumazul îndoit inimă albastră lăutarul cobzelor de argint și arinul pe foc tălgerari și aurari făurari și pietrari cocori aiurând pe bolta de cicoare și spoi tingiri haiduci suflați
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
micului stat dunărean, va semna și el pe un colț de secretaire hîrtia de abdicare, după ce va fi zărit buzunarul primului său ministru, Petru Groza, umflat de un revolver. în casa de pe malul Rinului, din Heidelberg, unde o placă semnalează trecătorilor indiferenți că a locuit pînă la sfîrșitul vieții lui un prinț cu numele bizar de Alexandru Ioan Cuza, scăpătat, fără regat și fără sînge albastru, acestuia i-au mai rămas destui ani de trăit ca să regrete că nu a luat
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
de Punch-Drunk Love -ul lui Paul Thomas Anderson. Pe linia absurdului vieții cotidiene, ele pot fi asociate Paginilor bizare urmuziene, dar și literaturii rusului Daniil Harms, ale cărei ingrediente de sadism suav (băbuțe sărind de la etaj, sub privirile condescendente ale trecătorilor; indivizi care, după ce discută amical despre vreme, se bat pentru un calup de unt; bărbați care își calcă în picioare nevestele, fără motiv etc.) se regăsesc și la Monciu-Sudinski. În combinația de violență și poeticitate umană, ele trimit deopotrivă la
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
pesemne taina nedeslușită a copilului au fost ierni. au fost înmuguriri sub care am trecut neumbriți de gînd. au fost maluri desculțe, știuca țîșnind noaptea din oglinda apelor. e monologul meu întrerupt de monologul tău, strada ca după o colindă trecători însingurați și-atît de rari încît ar fi putut să-și dea binețe a fost doar o seară de vară și-o înscriere de vînt în lanul încă fraged * pesemne, aidoma fetei aspirînd mireasma unei grădini, înfiorată de așteptarea unuia, încă
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
mă recunosc Fără să ne fi întâlnit vreodată Între unii și ceilalți Nici o diferență Decât ceea ce acum ne apropie Fără să fi fost mai întâi despărțiți Scenă cu peisaje dintr-un continent strâmtorat Aici sau acolo monezile cad Din buzunarele trecătorilor Astfel o țară dă mâna cu alta Dincolo de metereze orașul vechi își anesteziază Locuitorii Drumurile șterse din memoria lor Sunt lent înghițite de aceia ce nu fac decât Să treacă Este vorba de un același continent (dacă vi-o spun
Biografobii by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/3111_a_4436]
-
Exact așa latră și acum conștient că nu-l mai aude nimeni Stăpânul lui, stăpânul fostului câine de cum intră în grădina uitată simte tot sufletul câinesc al acestei lumi Pe străzi, plimbându-se fragezi și triști mă silesc să văd trecătorii cum dau alene din coadă, pentru a traversa acest prag metafizic 13 martie 2008 Din Nord Din Nord vin vânturi care ne doboară din Sud aproape nu mai vine niciun vânt degetul tău subțire și plăpând îmi sparge tâmpla cu-
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
las în seama orașelor pe care le-am văzut în viață și-n insula Rodos să mut tristețea aceasta a mea care lasă urme pe pereți, dar nu-i decît anotimpul cu chemările lui, cu semne de apă în palmele trecătorilor, cu somnul care devine protestatar și-n depărtare o flacără coboară scările iar telefonul sună și nimeni nu răspunde, unii-s plecați în concediu, alții au murit, munții sunt plini de stînci deraiate, jnepeni pitici duc soarele-n cîrcă și
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
creionul știe asta și-ncearcă să i-o sugereze luminii, e desigur ultima seară cînd umbrele mai pot răsturna fotolii și slujnica țipă fără glas, tabloul într-o parte și rama într-alta. Chiar prin perdea seara se vede și trecătorii au un aer grăbit, timpul lor e aspirat de acoperișele joase, ei continuă să meargă înainte fără timp ori cu un timp micșorat la scară, parcă opera unui pantograf, ești mult înapoia lor, stai pe scaun la fereastră dar apoi
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
e aspirat de acoperișele joase, ei continuă să meargă înainte fără timp ori cu un timp micșorat la scară, parcă opera unui pantograf, ești mult înapoia lor, stai pe scaun la fereastră dar apoi lași jaluzelele ca să-i oprești pe trecători undeva la o întretăiere și ei să nu știe ce să facă, străzile s-au micșorat și ele, pe unde s-apuci, pe-o stradă mișcorată, pe alta și mai micșorată, căci pantograful are multe gradații ca și norii de pe
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
în copilărie și în care n-ajungeau decît cei fără nici o dorință, fereastra e transparentă pentru că nu vrea nimic, și-o luai pe coajă pentru astfel de tîmpenii. Dar azi poți urmări chiar umbrele copacilor pe caldarîm și da amenzi trecătorilor care se-mpiedică de ele apoi se rostogolesc și cad în lac, a fi lucid ca apa nemișcată aduce mai mult folos decît a-ți neliniști sîngele prin poieni cu toți necunoscuții. Mă culc în pat, capul meu ca o
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
perete după înălțime, e poate o amintire inventată dar le văd fețele mirate și-ndulcite abia de vestita cafea la nisip care le era servită pe scăunele turcești octogonale, negre ca niște cutii cu pereți ajurați. Prin soarele de-afară văd trecători și tramvaie, umbrele lor sunt desuete ca sugativele din copilărie pe care ni le furam unul altuia în recreații, este o pulbere care stăruie în fiecare colț al odăii și țipă ca apa la stăvilar, stăvilarul e carnea mea care
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]