6,656 matches
-
ani faptul că au descoperit modul de funcționare al mașinii de criptat germane Enigma, în ciuda numărului mare de oameni implicați în operațiune. Experiența americană a fost foarte diferită. Publicarea la data de 7 iunie 1942 a unui articol de către Chicago Tribune despre victoria americanilor în Bătălia de la Midway a reprezentat una din cele mai grave breșe de securitate din timpul războiului. Intitulat „Forțele navale au aflat de un posibil atac japonez”, articolul cita materiale rezultate din mesajele japoneze decodate. Acestea au
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
fost necesară o confirmare publică a faptului că americanii citeau mesaje japoneze codate privind acțiunile maritime. (Ca o ironie, la data de 31 august 1942 un congresman a menționat acest lucru într-un discurs criticând aspru felul în care ziarul Tribune „s-a folosit în mod greșit și nechibzuit de libertatea presei”)13. Încă nu se știe dacă japonezii au beneficiat sau nu de pe urma acestei „scurgeri” de informații. Este adevărat că la data de 14 august 1942 Marina japoneză a introdus
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
implicați ar putea explica ușor de ce japonezii s-au limitat să anunțe data unei schimbări de cod deja planificate. Mai mult, autoritățile japoneze au transmis ambasadei lor din Lisabona, Portugalia fiind neutră, că solicită „ziare, în special ziarul antiguvernamental Chicago Tribune, cu cât mai multe numere anterioare”. Deși neconcludent, acest lucru sugerează că autoritățile japoneze știau despre articolul din Tribune referitor la Midway și că le preocupa îndeajuns de mult posibila sa semnificație pentru a dori să-l citească. Prezentarea succintă
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Mai mult, autoritățile japoneze au transmis ambasadei lor din Lisabona, Portugalia fiind neutră, că solicită „ziare, în special ziarul antiguvernamental Chicago Tribune, cu cât mai multe numere anterioare”. Deși neconcludent, acest lucru sugerează că autoritățile japoneze știau despre articolul din Tribune referitor la Midway și că le preocupa îndeajuns de mult posibila sa semnificație pentru a dori să-l citească. Prezentarea succintă a informațiilor secrete Magic (derivate din traficul telegramelor diplomatice japoneze interceptate), din 11 septembrie 1942, apud B. Nelson Macpherson
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
romana”, „Litere”, „Lumea”, „Mele” (Hawaii), „Meridian”, „Meșterul Manole”, „Nea Estea” (Atena), „Reporter”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară” (condusă de Liviu Rebreanu), „România literară” (condusă de Cezar Petrescu), „România literară” (seria nouă), „Secolul 20”, „Serdika” (Sofia), „Solidaridad nacional” (Barcelona), „Steaua”, „Tomis”, „Tribuna”, „Ulise”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Viața românească”, „Vremea” ș.a. Înaintea apariției romanului Adolescenții de la Brașov (1936), M. desfășurase o întinsă activitate publicistică. Romanul său nu este nici confesiune, nici document, nici autobiografie, deși reperele unei realități circumstanțiale (timpul, spațiul) sunt
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
apariția revistei școlare „Aurora”. După câteva reportaje ocazionale în publicația „Industria alimentară” (1955), debutează cu proză la „Flacăra” (1965), iar prima carte, culegerea de schițe și povestiri Rochia cu anemone, îi apare în 1966. Colaborează sporadic la „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Clopotul” (Botoșani), „La Roumanie d’aujourd’hui”, „Ramuri”, „România literară”, „Amfiteatru”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Jurnalul literar”, „Viața românească”, „Manuscriptum”, precum și la reviste străine: „Innostrannaia literatura” (Moscova), „Indian Literature” (New Delhi). Din 1969 este colaborator permanent al ziarului „Orizont
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
Uniunii Scriitorilor pentru traduceri (1982, 1985), pentru eseul Mâna care scrie. Spre o poetică a hazardului (1994), căruia i se decernează și Premiul Academiei Române, și pentru volumul de poezie Vocile (1998). Colaborează la „Steaua”, „Gazeta literară”, „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Tribuna”, „România literară” ș.a. În 1992 primește titlul Chevalier des Arts et des Lettres, acordat de Republica Franceză, iar în 2000 este decorată cu Steaua României în grad de cavaler. Debutează cu versuri în „Steaua” (1960), iar prima carte, placheta Poeme
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
Lucrează ca psiholog la Spitalul CFR din București (1973), asistentă medicală la Spitalul de Oncologie (1979-1981) și apoi ca redactor corespondent la revista „Vatra” (1990-1996). Suferind din copilărie de tuberculoză pulmonară, este pensionată medical în mai multe rânduri. Debutează în „Tribuna” (1965), iar editorial, cu volumul Sânge albastru (1969). A mai semnat și Basaraba Matei. În 1981 a refuzat premiul Asociației Scriitorilor din București. I s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor în 1996 și în 2000. Ca orice artă poetică, eseurile
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
fie un buletin profesional și totodată o publicație de literatură națională. Redactorul își propune să publice lucrări literare pe înțelesul cititorilor cărora le este destinată gazeta. Cele mai multe dintre scrierile incluse sunt reproduse din alte jurnale și reviste românești („Convorbiri literare”, „Tribuna”, revistele lui N.T. Orășanu ș.a.). Numele întâlnite în mod obișnuit sunt cele ale lui V. Alecsandri, Anton Pann, Iacob Mureșianu, N.T. Orășanu, G. Coșbuc, I. Creangă ( Povestea unui om leneș), Cilibi Moise. Se traduce din Camille Flammarion. O rubrică intitulată
MESERIASUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288095_a_289424]
-
va profesa mult timp medicina la Karlsbad. Iubitor de călătorii, cunoscător a șapte limbi, M. cutreieră Europa, notându-și de multe ori impresiile, care vor fi editate mai târziu în volum. Colaborează cu basme și nuvele la „Familia”, „Convorbiri literare”, „Tribuna” (Arad), „Telegraful român”. Bolnav de cancer, se stinge în străinătate, de unde este adus și înmormântat la Șiria. Cele câteva scrieri publicate de M. în periodice nu atestă o vocație deosebită. Cu subiecte luate în majoritate din viața satului, unele nuvele
MERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
dintre conferințele ținute în cadrul Societății România Jună. Proverbele, zicătorile, formulele caracteristice basmului, intervențiile în spiritul narațiunii orale, o oarecare vioiciune a ritmului povestirii fac agreabilă lectura basmelor lui M. O parte din ele au fost reluate din periodice (majoritatea din „Tribuna”) și incluse în volumul Din lumea basmelor (1906). Impresiile de călătorie, înmănuncheate postum sub titlul Din țări străine (1911), relevă un suflet sensibil atât la frumusețile naturii, cât și la realizările civilizației. Călătorul se oprește mai ales asupra monumentelor de
MERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
va fi, Sibiu, 1884; Pipăruș Pătru, Sibiu, 1884; Cenușotca, Sibiu, 1885; Din lumea basmelor, București, 1906; Din țări străine, Arad, 1911. Repere bibliografice: I.T. Mera, LU, 1909, 18; Octavian Lupaș, Dr. Iuliu Traian Mera, „Hotarul”, 1933, 7; I. Breazu, Literatura „Tribunei” (1884-1895), DR, 1934-1935; Dicț. lit. 1900, 561; Dicț. scriit. rom., III, 173-174. C.Bz.
MERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
specializându-se în sculptura animalieră. A debutat cu povestiri la „Adevărul literar și artistic” (1933), iar editorial, cu volumul de proză scurtă Mazuru (1935). A mai colaborat la „Universul”, „Pictura și sculptura” (din al cărei comitet de redacție face parte), „Tribuna” (Ploiești). Cu o memorie încărcată de întâmplări obișnuite sau mai dramatice și chiar tragice din viața boierimii moldovene, sedus de farmecul povestirilor sadoveniene, M. vrea să încerce și el eternizarea unor realități sociale pe cale de dispariție. Dacă în Mazuru sunt
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
G. debutează, ca foarte tânăr poet, în 1894, la „Dreptatea” din Turnu Severin. A colaborat cu versuri, proză și, câteodată, cu articole la „România ilustrată”, „Sămănătorul”, „Viața literară și artistică”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Foaia interesantă”, „Țara noastră”, „Tribuna” („Tribuna poporului”), „Falanga literară și artistică”, „Seara”, „Minerva literară ilustrată”, „Voința națională”, „Conservatorul”, „Românul” (Arad), „Flacăra”, „Dimineața”, „Rampa nouă ilustrată”, „Literatorul”, „Gloria României” ș.a. A mai semnat cu inițialele H.C., C.A.G. sau C. Giulescu Vâlcea. A scris și teatru
GIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
debutează, ca foarte tânăr poet, în 1894, la „Dreptatea” din Turnu Severin. A colaborat cu versuri, proză și, câteodată, cu articole la „România ilustrată”, „Sămănătorul”, „Viața literară și artistică”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Foaia interesantă”, „Țara noastră”, „Tribuna” („Tribuna poporului”), „Falanga literară și artistică”, „Seara”, „Minerva literară ilustrată”, „Voința națională”, „Conservatorul”, „Românul” (Arad), „Flacăra”, „Dimineața”, „Rampa nouă ilustrată”, „Literatorul”, „Gloria României” ș.a. A mai semnat cu inițialele H.C., C.A.G. sau C. Giulescu Vâlcea. A scris și teatru. A
GIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
literară și artistică”, „Seara”, „Minerva literară ilustrată”, „Voința națională”, „Conservatorul”, „Românul” (Arad), „Flacăra”, „Dimineața”, „Rampa nouă ilustrată”, „Literatorul”, „Gloria României” ș.a. A mai semnat cu inițialele H.C., C.A.G. sau C. Giulescu Vâlcea. A scris și teatru. A tradus, în „Tribuna” (Arad), din Geneviève Denis și Gilbert. În 1912 Societatea Scriitorilor Români îl admite în rândurile ei. Versurile ușurele ale lui G. (printre care și sonete, pasteluri, cântece „în formă populară”), din periodice și din volumul Flori de câmp (1909), sunt
GIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
vârstnicul său coleg O. Goga, pleacă la Liceul Românesc din Brașov, pe care-l va absolvi în 1902. Înscris la Seminarul Teologic sibian (1902-1905), G. debutează în 1903 la „Telegraful român”, cu un articol referitor la școală. Seminaristul colaborează la „Tribuna”, „Foaia poporului”, „Biserica și școala” și tipărește broșura Limba nouălor cărți bisericești (1905), care atrage atenția lui N. Iorga. Cu ajutorul acestuia urmează un an cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, pe care o părăsește, având sprijinul financiar al
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
implicându-se energic în lupta contra maghiarizării școlii românești din Transilvania. Iscălind și cu pseudonime precum O. Sima, G. Sima, N. Foișor, O. Preașma, Tiberiu Mureșan, Dr. G. Oprean, Un prieten al școalei ș.a., publică studii, articole și note în „Tribuna poporului”, „Românul”, „Transilvania”, „Viața românească” și tipărește volume printre care se numără Despre educație (1911), Cercetări privitoare la situația învățământului nostru primar și la educația populară (1911), Anuar pedagogic (1913). La izbucnirea războiului mondial, pentru a nu fi mobilizat, G.
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
care se numără Despre educație (1911), Cercetări privitoare la situația învățământului nostru primar și la educația populară (1911), Anuar pedagogic (1913). La izbucnirea războiului mondial, pentru a nu fi mobilizat, G. trece Carpații și, stabilit la București, militează, îndeosebi în „Tribuna”, pe care o scoate cu alți ardeleni, ori în „Gazeta ostașilor”, pentru ieșirea României din neutralitate. Același scop era servit și de lucrările Școala românească din Transilvania și Ungaria (1915) și Viața și organizația bisericească și școlară în Transilvania și
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
absolvite în 1947, urmează Facultatea de Medicină la Cluj, luându-și licența în 1953. Până în 1991 profesează ca medic radiolog la Târgu Mureș, unde a condus cenaclul „Liviu Rebreanu” (1955-1965). Debutează cu poezie în „Steaua roșie” (1957). Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra”, „Viața românească”, „România literară”, „Luceafărul”, „Igaz Szó”, „Poesis”, „Cátó” ș.a. Din 1990 este membru în colegiul de redacție al revistei „Orfeu” din Târgu Mureș, iar din 1994, redactor al revistei „Târnava” din același oraș. Este distins cu Premiul Asociației
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
Va fi cadru didactic, parcurgând toate treptele didactice până la aceea de profesor titular al cursurilor de metodica limbii și literaturii române, la Facultatea de Litere, și de literatură pentru copii la Facultatea de Psihologie și Științele Educației. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Limbă și literatură”, „Revista de pedagogie”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Perspective” ș.a. V. A. Urechia (1979) reprezintă prima monografie despre contestatul cărturar moldovean, atacat de Titu Maiorescu în pamfletele Observări polemice și Beția de cuvinte. Cu bune capitole despre animatorul culturii
GOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287308_a_288637]
-
1887, Brad - 26.III.1948, București), prozator și traducător. După absolvirea, în 1903, a gimnaziului din orașul natal, G. urmează liceul la Brașov. Ar fi obținut mai târziu și licența Academiei Comerciale din Leipzig. Din 1907 este redactor responsabil al „Tribunei” arădene, calitate în care autoritățile maghiare îi intentează numeroase procese de presă, din cauza cărora va trebui să se refugieze, în 1912, peste Carpați. O vreme este corespondentul la București al unor ziare germane. Până la intrarea României în război, tipărește „romanul
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
pe care o va publica în 1989, cu titlul Lexicul și structura stilului în poezia lui Octavian Goga. Debutează în 1969 la revista „Echinox”, iar în volum în 1977, cu placheta Alb pelerin. Colaborează la „Echinox”, „Steaua”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Tribuna” ș.a. Paralel cu activitatea didactică și științifică (autor de studii și articole de lingvistică publicate în reviste din țară și străinătate, de manuale de limba română pentru studenții străini, de dicționare și gramatici ale limbii române), G. continuă să scrie
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
Popescu, „Alb pelerin”, ST, 1978, 1; Aurel Sasu, „Efebul din lumină”, „Făclia”, 1980, 10314; Horia Bădescu, Accesul la expresivitate, TR, 1983, 20; Adrian Marino, Intertextualitatea, TR, 1986, 27; Lector, „Soclul de umbră”, RL, 1986, 47; Adrian Popescu, Elegii bine temperate, „Tribuna Ardealului”, 1992, 48; Poantă, Dicț. poeți, 91-92; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 173-174. M.Pp.
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
Sindicatelor din Zalău. După 1989 lucrează în redacția ziarului „Graiul Sălajului” din Zalău. Debutează cu o proză (25 de bani) în revista „Universitatea” a Universității din București (1956) și colaborează în continuare la „Luceafărul”, „Viața românească”, „Albina”, „Îndrumătorul cultural”, „Cronica”, „Tribuna”, „Steaua”, „Rostirea românească” ș.a. Editorial debutează abia în 1993, cu un roman, Altarul de nisip. În primul roman al lui G. figura personajului central, Tovionescu, un fel de „Păcală tragic” (Constantin Zărnescu), devine emblematică pentru categoria arivistului din perioada comunistă
GOANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287302_a_288631]