2,394 matches
-
strâmt" al vremii lui: regim politic, modă în comportament și gândire, rivalități meschine. Desprinderea de modele și afirmarea unei voci originale în dramaturgia de esență absurdă se produce decisiv prin piesele lui Marin Sorescu Există nervi, Pluta Meduzei, Lupoaica mea, trilogia Setea muntelui de sare și chiar și dramele cu subiect istoric Răceala și A treia țeapă. Încadrabil în valul post-absurd al teatrului contemporan, Marin Sorescu se poate alătura unor dramaturgi de prestigiu din țările din estul Europei, precum Slawomir Mrožek
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în care omul este condamnat la un statut derizoriu: "Sandwich, ăsta sunt eu! Sandwich! Rană pe sare și sare pe rană. Stau cu capul sub streașina morții"92. Este imaginea care face tranziția spre viziunile revelatoare ale condiției umane din trilogia Setea muntelui de sare. Deja estompate în Există nervi, prima încercare dramatică soresciană, urmele caragialiene se pierd în Iona, Paracliserul și Matca printre cele ale scriitorilor absurdului, îndeosebi ale lui Eugen Ionescu și Samuel Beckett. În același timp se observă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scriitorilor absurdului, îndeosebi ale lui Eugen Ionescu și Samuel Beckett. În același timp se observă că, dacă în cea dintâi piesă, comicului încă i se mai impune funcția de încartiruire a absurdului, deriziunea glisează tot mai mult înspre tragic în trilogia amintită. În esență, așa cum sugerează titlul ales al acesteia, nestăpânita "sete" stârnită în deșertul existenței va fi sublimată tragic aici în obsesia însingurării și a captivității absurde. Intuită deja în prima piesă, prin imaginea casei-tren, închisoare pe traseul prestabilit al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
va proiecta mai clar în telescoparea perspectivei din Iona, în aneantizarea din spațiul catedralei din Paracliserul și în sugestia regresiei spre existența acvatică din Matca. Revelațiile personajelor-simbol și soluțiile alese ca răspuns la înțelegerea condiției umane absurde înscriu piesele din trilogia soresciană printre creațiile originale comparabile cu cele din dramaturgia postbelică europeană de prestigiu. În acest sens, consecințele pozitive ale rezolvării pe cont propriu a ecuației absurdului existențial sunt deja notabile în Iona. Profunzimea meditației, conținutul mitologic și constelația de simboluri
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
efortul derizoriu de evadare din viața văzută ca anticameră a morții, deriziunea provenită din scindarea eului care își autopersiflează condiția tragică, sunt elemente ale morfologiei dramatice specifice teatrului absurdului, regăsibile în Iona și în cea de-a doua piesă a trilogiei soresciene, Paracliserul. În mijlocul singurătății totale, în care irumpe ca o săgeată spre cer edificiul pustiu al Domnului, Paracliserul își dedică viața transformării noii catedrale într-un veritabil lăcaș al credinței, prin patina dată de fumul lumânărilor sale, care suplinesc prezența
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
grupul ei de prieteni, care vor fi exilați pentru veșnicie. În figura lui Karen se poate surprinde o dimensiune soteriologică ce nu poate fi trecută cu vederea. John Ronald Reuel Tolkien, „Stăpânul inelelor”. O altă referință pentru reflecția noastră este trilogia de inspirație creștină „Stăpânul inelelor” a lui John Ronald Reuel Tolkien. Autorul ne introduce într-o lume care provoacă teroare și teamă prin evenimentele înspăimântătoare și personajele violente precum arcașii, cavalerii negri și spectrali - armata celui rău, iar de cealaltă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
lui F., în 1949 și nemodificat la tipărirea sa în 1974. Mai elaborat, cu personaje mai puțin uniformizate, romanul conține, de asemenea, o serie de clișee, parcă mai mult pentru a ascunde falsul. În Vântul din fața soarelui (primul volum al trilogiei Pavilionul), evoluția personajului feminin central se suprapune perfect traseului „eroinei revoluționare” tipice, încât neverosimilul, de-a dreptul strident, trebuie să se drapeze într-un soi de miraculos, cu note de picaresc. Terenul e preparat de un tablou al dezastrelor războiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
de un tablou al dezastrelor războiului în Moldova, alcătuit în manieră cinematografică, de o forță incontestabilă. În Patima nopții, analiza spectrală se exercită asupra relației, complicată prin elemente patologice, dintre Dardu și Ulpia, pe când În singurătatea femeilor, ultima parte a trilogiei, exploatează experiențele a trei cupluri având comun un pol masculin (Sebastian), polii ceilalți fiind o tânără în pragul formării (Veronica), femeia seducătoare, dar cvasiasexuată (Sabina) și femeia în pragul senectuții, nu mai puțin fascinantă (actrița Nauzica). Personajele-naratori practică până la epuizare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
române - este Sfârșit de veac în București (1944), roman de formulă balzaciană, circumscris liniei tematico-epice marcate de Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon, Tănase Scatiu de Duiliu Zamfirescu și Enigma Otiliei de G. Călinescu. Conceput ca primă parte a trilogiei (în unele variante, a tetralogiei) Lume, romanul reia tema parvenirii burgheze, îngemănată cu tema-revers a decăderii boierimii pe fundalul evoluției, de-a lungul mai multor generații, a unei familii în funcție de circumstanțele istoriei. Pe de o parte, abordarea dintr-o multitudine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
Cioculescu, Varietăți, 380-383; Negoițescu, Scriitori, 277-280; I. Oprișan, Poetul Ion Marin Sadoveanu (Din perspectiva unor noi documente literare), LL, 1967; I. Oprișan, Ion Marin Sadoveanu - schiță biografică, RITL, 1967, 2; Regman, Cărți, 123-136; Baconsky, Marginalii, 54-65, 168-174; Ion Oprișan, Geneza trilogiei lui Ion Marin Sadoveanu, SIL, 445-459; Piru, Panorama, 269-272; Crohmălniceanu, Lit. rom. expr., 27; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 562-569; Victor Stoleru, Crochiuri de istorie literară, București, 1974, 75-89; Micu, „Gândirea”, 675-676, 876-878, 980-982; Valeriu Râpeanu, Interpretări și înțelesuri, București, 1975
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
Shakespeare în raport cu "Regele Lear") discuta iconologia piesei și conceptele de providența, ordine, soarta, anarhie, voința. Paul Scofield interpretează rolul regelui Lear într-o producție brechtiană în regia marelui Peter Brook, la Stratford și Aldwych. Zoe Dumitrescu-Bușulenga în Influențe shakespeariene în trilogia dramatică a lui Delavrancea, în "Limbași Literatura" nr. 6, 1962, p. 337-346 detectează apropierile dintre creația lui Delavrancea și modelul shakespearean. Printre ele asemănările dintre Regele Lear și Viforul. 1963, 1965 Celebrul actor Morris Carnovsky apare în Regele Lear pe
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
și al unor întrebări și reflecții privind contemporaneitatea. S. nu își propune să dramatizeze biografiile unor personaje istorice, ci se concentrează asupra confruntării dintre ideile filosofice și realitatea vieții, asupra momentelor de cumpănă în care conceptele devin vulnerabile, neputincioase. Modalitatea „trilogiei” sale ateniene a fost apropiată de unii critici de tiparul camilpetrescian. Încercarea de a trata într-un registru diferit o problematică similară o reprezintă comediile Fata morgana, poveste a peripețiilor unui examen de bacalaureat în provincie, și Scene din viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
ediție critică îngrijită de Perpessicius. Cu o mică poticneală la prefață, care și-a atras severe critici, volumul a intrat totuși în marșul solemn al celorlalte spre nemurire (...). Alt eveniment: Camil Petrescu și-a îmbogățit cariera de romancier cu marea trilogie istorică închinată lui Bălcescu și primul tom a și apărut sub titlul Un om între oameni (...). Se discută în chip foarte viu pentru și contra formulelor artistice folosite și uneori născocite de autor; unii critici literari amenință chiar că vor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Lumea descoperise presa scrisă și se lăsa "mințită cu televizorul"! Cred că, la începutul anilor '90, când s-au montat cele mai bune spectacole de teatru în România, prin întoarcerea marilor regizori Andrei Șerban a fost directorul Naționalului, a montat Trilogia greacă!, cred că s-a și uitat asta..., cred deci că, atunci, s-a manifestat și cel mai scăzut apetit al publicului pentru spectacolele de teatru. Noroc că se deschiseseră granițele și în sens invers și că o mulțime de
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
sau, mai exact, exclusiv la roman. Nu înțelegea că un roman poate să aibă mai puțin de 400 de pagini. Și, dacă mă gândesc la Frații Karamazov, de 1000 de pagini, și care era abia prima parte a unei plănuite trilogii, la Idiotul, la Adolescentul, la Învierea și Anna Karenina, la Un veac de singurătate și Război asupra sfârșitului lumii, la În căutarea timpului pierdut ori Ulise, la Magicianul ... parcă nu era chiar în afara adevărului! Este adevărat că O zi din
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cei de un calibru mai apropiat de al său. Dorin Popa: Mă bucur să constat că-ți păstrezi opiniile. Cu mai bine de 12 ani în urmă, la Casa Pogor, când amândoi l-am prezentat pe Nicolae Breban la lansarea trilogiei sale, Amfitrion, ai declarat lucruri asemănătoare. Atunci, Nicolae Breban venise la Iași însoțit de doamna Doina Uricariu, editorul acelor cărți. Mai mult, acum pare a-ți fi mai limpede că Breban este "prozatorul cu cea mai mare forță de după război
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
face o incursiune și mai explicită în lumea comunistă a sărăciei și însingurării, adăugând și ideea că, dacă cumva Cortina de Fier s-ar prăbuși peste noapte, iadul comunist ar putea inunda lumea bună. * Exilatul din comunism ca erou comic: trilogia universitară a lui Bradbury are câteva personaje secundare care sunt refugiați din est. Cu toții sunt bizari. Când Alan Brownjohn aduce o eroină tânără și frumoasă într-o călătorie în Anglia, ea devine brusc stângace, imprevizibilă, ilogică. Se trezește alergând înapoi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ne țină cu zâmbetul pe buze, relaxați. Tehnicile complicate ale începutului și sfârșitului acestui veac sunt date laoparte. Să fie de vină presimțirea că-și va pierde un public deja sastisit? Să-i fie oare frică romancierului de romanul modern? Trilogia Changing Places (1975), Small World (1984), Nice Work (1989) începe în vână comică și se încheie cu un roman remarcabil, probabil cea mai bună dintre cărțile lui David Lodge de până acum. Changing Places este "Povestea a două campusuri", Birmingham
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
imaginare (Rummidge și Plotinus, în statul Euphoria). Totul începe la 1 ianuarie 1969, când profesorul american Morris Zapp și lectorul britanic Philip Swallow se află fiecare alt avion, pe punctul de a face schimb de facultăți pentru "următoarele șase luni". Trilogia e istorisită la persoana a treia. Cei doi eroi principali fac schimb nu numai de slujbe, ci și de neveste. Philip e universitarul britanic mediu, care citește pe rupte. Morris e universitarul american mistuit de imperativul de a scrie cărți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de june americance care zboară spre Anglia ca să facă avorturi, profitând de "noua lege îngăduitoare" britanică. Intâlnim mereu asemenea situații comice. Lodge e foarte hotărât să ne silească să izbucnim în râs, lucru care se atenuează în ultimul roman al trilogiei, Nice Work. Philip și Morris nimeresc amândoi din pură întâmplare în schimbul dintre universități. Nevasta lui Morris vrea să divorțeze și îl invită pe acesta să părăsească domiciliul conjugal, așa că Morris folosește un prilej ivit în ultima clipă: Rummidge. Șeful lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unui scenariu. Romanul nu are un final propriu zis. Cei patru indivizi amestecați în tot felul de "schimbări" se întâlnesc într-un hotel în America pentru a lămuri situația. Morris rezumă cele întâmplate rostind, în spiritul acestui prim roman din trilogie, Noi patru deținem recordul la schimbarea nevestelor peste ocean. Cartea se încheie cu cuvântul "SFÂRȘIT", dar iată paragraful care precede acest final, ca o concluzie la ultima scenă, concepută ca un act dintr-o piesă, sau mai degrabă ca o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
niciun deznodământ, filmul pur și simplu... se termină. Văzut în această lumină, ritmul narațiunii devine interesant. Informația concretă e minimă. Frumusețea Californiei nici măcar nu e menționată, pe când hidoșenia campusului britanic e descrisă pe larg. Personajele sunt simple schițe, iar sfârșitul trilogiei le află în exact aceeași stare. Singurele persoanje adevărate create de Lodge sunt Robyn și Vic din Nice Work. Pentru moment, pe primul loc e umorul. Să-i fie autorului frică de complicațiile psihologice ale romanului modern? * * * Small World (1984
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mod straniu de a gândi de parcă s-ar întâmpla la persoana a treia, dar fiind de fapt vorba de monolog la persoana întâia cartea se axează și atrage mai degrabă prin cum spune, decât prin ce povestește. La fel ca trilogia de campus a lui Lodge (Changing Places, Small World, Nice Work), și Thinks... e un roman universitar. Eroii principali sunt universitari. Istoria se derulează pe campus ori în orășelele învecinate, unde locuiesc profesorii cu familiile lor. Totul se termină, mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Museum Is Falling Down, chiar mai mult în Out of the Shelter (1970), tema Americii revenind la originile ei englezești, la Europa de fapt, e evidentă. Abordarea e opusă celei din Henry James. Americanii sunt ridiculizați. Ai predat la Berkeley. Trilogia ta ne arată că știi bine viața universitară americană. Privești această temă a superiorității americane cu aceeași ironie relaxată, cu preocuparea sociologului sau cu o oarecare amărăciune? DL. America și cultura americană sunt cu certitudine elemente cheie în viața și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un personaj substitut al autorului real (și pe care acesta îl prezintă în mod „viclean” ca fiind aproape confundabil cu sine). Romanele Pont des Arts (1999) și Maramureș (2001; Premiul Uniunii Scriitorilor) continuă narațiunea din Hotel Europa, formând împreună o trilogie unitară prin temele abordate, prin personaje, recuzită și tramă narativă generală, precum și prin caracteristicile scriiturii. Critica a formulat aprecieri diferite despre componentele trilogiei; Pont des Arts a fost mai puțin prizat decât Hotel Europa, în vreme ce Maramureș a fost salutat cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]