7,094 matches
-
ar fi-ntâmplat, direct acolo. De fapt, n-am ajuns să cunosc orașul prea bine, pentru că nu veneam de la Maisons decât o dată sau de două ori pe săptămână, și atunci bătrânul stătea de fiecare dată la Café de la Paix, pe trotuarul cu Opera, cu toată gașca din Maisons, cred că locul acela era unul dintre cele mai aglomerate din oraș. Da’, ia spuneți, nu-i ciudat că ditamai orașul cum e Parisul n-are și el o Galleria? Ei, și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
după-amiază. Și totuși, când mergeam spre Cova, străbătând Împreună partea mai dură a orașului, mergând În Întuneric, printre luminile și cântecele care veneau din cârciumi, sau când o luam prin mijlocul străzii ca să-i evităm pe oamenii care ocupau special trotuarul, astfel Încât ar fi trebuit să-i Îmbrâncim dacă voiam să trecem, ne simțeam uniți pentru că ni se Întâmplase ceva ce ei, cei care nu ne suportau, nu aveau cum să Înțeleagă. Ce Înțelegeam noi era Cova, un loc cald și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
V-urilor scurgându-se pe zid. Străzile laterale duceau toate spre port. Era o zi senină și oamenii ieșiseră la plimbarea de duminică. Caldarâmul fusese stropit și-n praf se mai vedeau Încă urme de umezeală. Am luat-o pe lângă trotuar ca să evităm un tramvai. — Hai să mâncăm Într-un loc fără pretenții, propuse Guy. Ne-am oprit În fața a două restaurante. Stăteam vizavi de ele și eu Îmi cumpăram ziarele. Cele două restaurante erau unul lângă celălalt. O femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mașina și Îi făcurăm cu mâna. Ea nu răspunse, stătea doar acolo, privind În urma noastră. DUPĂ PLOAIE Ploua cu găleata când am trecut prin mahalalele Genovei și, oricât de Încet am fi mers În spatele tramvaielor și al camioanelor, tot stropeam trotuarul cu noroi, așa că oamenii se fereau când ne vedeau, băgându-se sub tocul ușilor. În San Pier d’Arena, un cartier industrial de la marginea Genovei, există o stradă largă , cu două sensuri, așa că ne țineam pe mijloc ca să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
văzând cine nu-l lasă să doarmă, întinde lăbuțele și apucă fulgul. Îi dă, apoi, drumul, iar îl prinde, pe urmă-l împinge cu o labă, iar cu cealaltă-l apucă din nou. Ca un copil care se joacă pe trotuar cu o bilă ori cu o minge. Gata! Toată lumea la culcare! spune bunica asemenea unui comandant de oști. După somn, o să vă zbenguiți pe săturate. Dar matale, bunică, nu vii să dormi cu noi? Nu pot, am treabă! Și ce-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
femei s-au așezat pe vine și și-au Îngropat nasul În mânecă Încercând să nu vomite. În latrina pentru bărbați, Moff a emis un jet atât de puternic că ar fi putut dezlipi o gumă de mestecat lipită de trotuar, În timp ce Harry, de la celălalt capăt al jgheabului, s-a concentrat cât de tare a putut, și-a Încordat toți mușchii - dorsali, abdominali, fesieri - și tot ce a putut produce a fost un firișor. Deși nu reușise să se ușureze, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că Esmé adormise deja cu cățelușa ei. Așa că ea și Harry o porniră pe strada Întunecată. Urma să se Întâmple ceva, Marlena o știa, și asta Îi dădea emoții, dar din cele plăcute. În timp ce se plimbau, Harry Îi oferi brațul. — Trotuarele ascund tot felul de primejdii noaptea, spuse el. Felul În care spusese „primejdii“ o făcu să se Înfioare toată. Își dorea să fie luată pe sus, să lase deoparte orice măsură de precauție. Și totuși, Înainte să se lase dusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
expert În a o interpreta. Însemna: „Nici dacă ai fi ultima bancă de spermă de pe pământ“. Totuși, cu o noapte În urmă, Marlena fusese la fel de pasională ca și el, era sigur de asta. Nici un fel de rezerve din partea ei. Pe trotuarul din Ruili, ea Îi răspunsese contribuind cu 50% din acțiunea fizică de frecare. De ce această schimbare bruscă? Privirea pe care i-o aruncase Marlena fusese Însă o privire plină de groază și rușine. Și ea se număra printre pasagerii autocarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Era în jur de 8:30. M-am gândit să merg pe jos de acolo. De la Akihabara la Ningyōchō sunt două stații. Nu este distanță mare. La Kodemmachō am văzut o salvare, iar oamenii cădeau ca fulgii de nea. Pe trotuar. Am intrat un pic la metrou să văd ce se întâmplă. Am coborât două sau trei scări. Erau persoane care stăteau întinse cu capul pe scări. Unele stăteau întinse, altele chircite. Un observator căruia îi căzuse șapca pe jos striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aveam ce se întâmplase. M-am întos la suprafață și, pe lângă Banca Sanwa, am zărit o fată care încerca să ridice o persoană întinsă pe jos. Veniseră trei sau patru salvări, însă tot nu erau de ajuns. Peste tot pe trotuar erau oameni care stăteau întinși, nu în fund. Se zvârcoleau de durere și încercau să-și scoată cravatele. Alte persoane vomitau. O fată vomita. I se făcuse rușine și dădea să-și scoată batista să ștergă locul, dar nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-și scoată batista să ștergă locul, dar nu putea. Mă întrebam: «Ce naiba se întâmplă aici?» Toată lumea avea dureri și nu avea rost să le pun întrebări. Pompierii alergau de colo-colo cu tărgile. Nu aveau timp de mine. O fată de pe trotuar striga: «Salvați-mă!». Am întrebat-o ce se întâmplase, dar nu știa. Nu putea să spună decât: «Vă rog să chemați pe cineva!». Nu am văzut nici urmă de polițist. Doar pompierii se plimbau pe acolo cu tărgile, nu făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să vină salvarea. Cred că deja începusem parțial să-mi pierd cunoștința să nu mai rețin scurgerea timpului fiindcă mi s-a părut că a venit foarte repede. Și acum ca prin vis îmi amintesc mașina ceea albă trasă lângă trotuar, îmi mai amintesc de o targă pe care au scos-o niște oameni din mașină și m-au invitat să mă întind pe ea. I-am rugat pe brancardieri s-o lase mai jos apoi m-am așezat parcă, cu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a citit ceva?" sau "se pricepe în ceva?" îmi riposta, ca o scuză suficientă: "Dar e așa de bun!", ca și cum bunătatea ar fi putut să-l caracterizeze în mod deosebit pe sublocotenentul X. zornăind de dimineața până seara sabia pe trotuarul străzii princi- pale, ieșit ofițer numai cu cinci clase liceale, terminate și ele anevoie. Așa și-a început Irina existența ei în afară de a mea. Cum eram nemulțumit, ca să nu mă supere, trebuia să mă mintă deseori. De fapt, nu-mi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lagrimas, de mănăstirea Santa Clara, de "Catedrala înecată". Dar cine poate oare istovi, într-o repede înșiruire de nume sau frumuseți, farmecul fără pereche al Coimbrei, cu "Cetatea de Sus", Se Velha și Santa Cruz îngropată la doi metri sub trotuar, cu cartierul "de jos" și promenada pe malul drept al Mondegolui, cu terasele Universității și Grădina Botanică, în care se întîlnesc îndrăgostiții ca să coboare, pe alei umbrite până în capătul celălalt al orașului, de unde se văd parcă mai frumoase zidurile medievale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
puține piețe principale. Ajuns în spațiul deschis de sub bastioane, Rutilius o apucă hotărât pe una dintre multele străduțe ce se întâlneau acolo, luând-o apoi pe una ceva mai largă. Câțiva soldați și voluntari, în mod evident extenuați, dormeau pe trotuare, ajutați de temperatura blândă a primelor zile de iunie; alții - mai mulți - vegheau temători: livizi și tensionați din pricina atacului ce se desfășura pe latura opusă a zidului înconjurător, se adunau în mici grupuri tăcute și observau cu curiozitate trecerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ne apăsau cu severitatea lor tristă. Intimitatea dintre noi, aici, în singurătate și în infinit, mă făcu să simt cu o claritate și mai dureroasă că am trecut de "mijlocul drumului vieții". Suiți pe un zid năruit, lat cât un trotuar, aveam în față una din cele mai melodioase priveliști din Moldova, clasică prin frumusețea fină a peisajului, cu "cerul italian" deasupra - așa cum l-a numit un călător străin care a trecut acum o jumătate de veac prin locurile acestea. Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
minute de renunțare la orice speranță - mireasa necununată, cu capul în piept, escortată, de o parte și de alta, de câte unul dintre părinți, a fost extrasă din clădire și condusă, cu grijă, pe un lung șir de trepte până la trotuar. După care a fost depusă - susținută aproape pe brațe - în primul dintre automobilele închiriate, negre și lucioase, care așteptau, parcate pe două rânduri, la marginea trotuarului. A fost un moment excesiv de plastic - un moment de revistă de scandal - și așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
extrasă din clădire și condusă, cu grijă, pe un lung șir de trepte până la trotuar. După care a fost depusă - susținută aproape pe brațe - în primul dintre automobilele închiriate, negre și lucioase, care așteptau, parcate pe două rânduri, la marginea trotuarului. A fost un moment excesiv de plastic - un moment de revistă de scandal - și așa cum se întâmplă în astfel de momente, s-a bucurat de un cor de martori oculari, pentru că nuntașii (și eu printre ei) se scurgeau afară din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mie de reflectoare, încât imaginea miresei coborând treptele de piatră, aproape ca o invalidă, tindea să se estompeze, să se încețoșeze, într-un moment în care estomparea era necesară. Automobilul nupțial o dată îndepărtat din scenă, cel puțin fizic, tensiunea de pe trotuar - mai ales din jurul gurii baldachinului, unde poposisem și eu - se destinsese, prefăcându-se în ceea ce, dacă imobilul ar fi fost o biserică și ziua ar fi fost o duminică, s-ar fi putut numi zăpăceala și învălmășeala normală a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fi putut numi zăpăceala și învălmășeala normală a unei congregații care se împrăștie. Pe urmă, brusc, a început să se răspândească zvonul insistent - pornit de la unchiul miresei, Al - că invitații la nuntă sunt poftiți să folosească automobilele parcate la marginea trotuarului; adică, fie că urma o recepție sau nu, fie că survenise o schimbare de planuri sau nu. Dacă reacția celor din imediata mea vecinătate poate fi luată drept criteriu, oferta a fost privită ca un fel de beau geste. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
șapte persoane într-o limuzină, în cel mai bun caz, câte trei-patru. Numărul ocupanților depindea, bănuiesc, de vârstă, rang, și de lățimea șoldurilor primului intrat. Deodată, la sugestia unuia dintre transportați - sugestie marcat înțepată - m-am pomenit staționând la marginea trotuarului, la gura baldachinului, ajutând oamenii să se urce în mașini. Cum de-am fost tocmai eu ales să îndeplinesc această misiune merită câteva speculații. Din câte știu, domnul energic, de vârstă mijlocie, care m-a desemnat pentru onorabila îndeletnicire, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
se limitase la remarci de genul „Ai destul loc?“ sau „În viața mea nu mi-a fost atât de cald.“ Cea căreia în viața ei nu-i fusese atât de cald era, din cât reușisem să trag cu urechea pe trotuar, doamna de onoare a miresei. O femeie voinică, de vreo douăzeci și patru, douăzeci și cinci de ani, îmbrăcată într-o rochie de satin roz, cu o coroniță de flori artificiale de nu-mă-uita pe cap. Avea un aer evident atletic, de parcă numai cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mașini și un autobuz așteptau să pornească în direcția sudică, iar mașina noastră era singura orientată spre nord. La primul colț și pe strada laterală care duce spre Fifth Avenue, lumea se îngrămădea pe câte două, trei șiruri, la marginea trotuarului și pe carosabil, părând să aștepte defilarea unor trupe, sau a unor surori de caritate, sau a unor cercetași, sau mai știu eu a cui, care ar fi urmat să-și părăsească locul de adunare din Lexington sau Third Avenue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
absorbit de un incident care se petrecea la colț. Cu o clipă înainte, un băiețel care ținea în mână un balon roșu pe jumătate dezumflat se repezise pe carosabilul cu acces interzis. Fusese pe dată capturat și târât înapoi pe trotuar de tatăl lui, care-i arsese doi ghionți între umeri, cu pumnii aproape nedesfăcuți. Acțiunea fusese pe drept huiduită de mulțime. — Ați văzut ce i-a făcut omul acela bietului copilaș? ne-a întrebat doamna Silsburn pe toți în general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mi-a oferit un zâmbet gen Emily Post. Îmi amintesc că l-am considerat binevenit. Haideți, să ieșim o dată din soare! a decretat liderul nostru. Ce naiba să fac cu ăsta? N-a așteptat un răspuns. S-a dus la marginea trotuarului și, fără pic de sentimentalism, s-a descotorosit de buchetul de gardenii ofilite. — O.K.! Preia comanda! mi-a poruncit. Noi o să te urmăm. Dar tot ce pot spune e c-ar fi preferabil să nu se găsească ticălosul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]