3,247 matches
-
Trecătoarea din faimosul sonet al lui Baudelaire poate să servească, în cazul de față, drept exemplu-tip: privirea să transmite un șoc306. Nimic nu atrage și nu excită că întâmplarea, atât de legată de capitală și de femeie. Femeia este tulburător de excitanta în rapiditatea și caracterul de proximitate al relațiilor pariziene. Această mitizare a primei întâlniri și a imaginii sale obsedante permite construirea universului iubirilor fulgerătoare prin efectul pe care îl produce femeia pariziana 307. Pariziana întreține mitul întâlnirii romantice
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Pau, în La parure, p.206]. 61 "Actorii se pot schimba, funcțiile rămân, de vreme ce știm că în existența situațiile nu depășesc un foarte mic număr de teme posibile" [Benoist, p.120]; "mitul este o poveste, o fabula simbolică, simpla și tulburătoare, care rezumă un număr infinit de situatii mai mult sau mai putin asemănătoare. Mitul ne permite să observăm dintr-o dată anumite tipuri de relații invariabile și să le desprindem din mulțimea aparentelor cotidiene" [de Rougemont, 2000, p.26]. 62 Roger
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
precedent, Leopardi. Mario Petrucciani a dorit să o demonstreze, identificând ascendente ale poeziei În fața statuii Ilariei din Poezii noi în Canturi. Tot el a constatat că unele imagini ermetice reiau peisaje nocturne romantice, în versuri ce reactualizează muzicalitatea ritmata și tulburătoare a celor leopardiene. Un indiciu suplimentar, oferit de unul dintre cei mai importanți exegeți ai ermetismului, al faptului că legătura dintre curentul ermetic și Leopardi poate fi întărită și de ascendentele poeziei quasimodiene în Canturi.187 2.5.3. Declinul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dincolo. Întregul fragment stă sub semnul afirmației inițiale: tal foști, în care verbul la perfectul simplu subliniază imposibilitatea reîntoarcerii din moarte la viață. O rigiditate similară, consecință a comunicării întrerupte, se regăsește la Quasimodo în privirile ființelor dispărute, de o tulburătoare fixitate: Umbla-vom prin case tăcute, / unde stau morți cu ochi deschiși / copii maturi de-acum / prin zâmbetu-ntristat, / iar frunze bat în geamuri liniștite / la miezul nopților. // Avea-vom glas de morți și noi / chiar dacă vii uneori fost-am, / iar
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
redate prin minunate sinestezii: la notte delle piogge di calde lune. Cele două iubite ale poetului din perioada în care scria aceste versuri sunt Sibilla Aleramo și Maria Cumani. Relația lui cu scriitoarea Aleramo este parțial dezvăluită de un epistolar tulburător ale cărui scrisori acoperă, în ciuda lungilor pauze de tăcere, perioada 1931-1936. Schimbul de misive cu dansatoarea Cumani începe cu cea din 27 iunie 1936 și trece de limita anului 1942, în care Quasimodo a publicat volumul Și pe data e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
7)-statuă (5). Opera literară se lasă fascinată de alte arte: intertextualitate intersemiotică sau ekphrasis. Conceptul ekphrasis, preluat ca atare din limba greacă, înseamnă descrierea unei opere de artă (Molinié: 1992, 121). "Ekphrasis trimite la una din problemele fundamentale și tulburătoare ale discursului, și anume reprezentarea sau mimesis" (ibidem)20. Descrierea deține o funcție esențială în narațiune se precizează în dicționarul de retorică iar una din mijlocirile posibile ale acestei funcții consistă dintr-un model codat de discurs care descrie o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cel mai bun caz, zorii unei vîrste postpuberale. Punctul culminant al acestei realități implicate de text și, de fapt, nucleul dimensiunii culturale a conflictului tragic îl constituie întîlnirea dintre prinț și fantoma tatălui său. Duhul patern, în preambulul dezvăluirii sale tulburătoare, ce va răsturna echilibrul inițial al atmosferei dramatice, mărturisește un lucru șocant: el vine din flăcările Purgatoriului, unde își ispășește "crimele oribile", săvîrșite în timpul vieții pămîntești. Hamlet este aproape mut la auzul veștii. Abia reușește să înțeleagă ideea fratricidului, exclamînd
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
preotului credul în catolic fervent. El are, fără nici un dubiu, misiunea să-l lichideze pe caraghiosul "frate" Fortunado, revanșa sa nefiind religioasă, ci conspirativă. Dar de ce trebuie Fortunado eliminat? Să ne întoarcem puțin la povestea căpitanului William Morgan! Înainte de publicarea tulburătoarei lui cărți de destăinuiri masonice, în 1826, militarul a dispărut fără urmă. Nimeni nu știe pînă în ziua de azi ce i s-a întîmplat cu adevărat. Peste un an, niște oseminte bănuite a-i fi aparținut au fost descopeite
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
exegetic. Există un număr imens de deosebiri stilistice, de construcție sau de simbolistică între creația lui Emily și cea a lui Charlotte. Aceste diferențe apar mai ales în raport cu Jane Eyre, cartea scrisă măcar prezumtiv în același interval de timp cu tulburătoarea poveste a lui Heathcliff. Dacă vom urmări, pas cu pas, conturarea psihologică a protagonistelor din Jane Eyre și La răscruce de vînturi (în condițiile în care personajul feminin este, atît pentru Charlotte, cît și pentru Emily Brontë, adevărata miză estetică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
atît prin tipologiile ei romanești, cît și prin noțiunile sale critico-filozofice, prezentate în articole independente, cu măcar un deceniu mai devreme. Încă din 1929, în celebrul eseu A Room of One's Own/Un spațiu propriu, prozatoarea făcea o observație tulburătoare pentru civilizația europeană a acelui moment. Spunea ea că, în istoria culturală a Europei, nu există "o soră a lui Shakespeare" (un echivalent feminin al geniului autorului lui Hamlet adică), deoarece femeia de pe bătrînul continent (ca și femeia mondială, de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
conceptualizăm emoția în cauză, emoție, desigur, estetizată, ar trebui probabil să vorbim despre tensiunea erosului interzis, despre presiunea ireductibilă a sexualității nepermise. Volumele care au adus o astfel de "stare" auctorială la apogeu literar sînt amintita Lolita și chiar mai tulburătoarea, din unghiul tematicii ne-canonice, Ada or Ardor: A Family Chronicle/Ada sau Ardoare: O cronică de familie (1968). Capodopera din 1955 ne oferă un protago nist descompus identitar de apăsarea propriilor instincte erotice necontrolabile. Humbert Humbert trăiește cu obse
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
obsesiv, o imagine cosmică a omului"55. Alegorismul discursiv, marcat prin metafore cu alură mistică, înlocuiește frenezia de început a participării senzoriale la lume, instaurând "un anumit calm al resorbției, într-o interioritate, lipsită de interogații, sau o sensibilitate sacralizată, tulburătoare, totuși"56. Ar putea fi înțeleasă toată această traiectorie poetică drept o cădere, fără sfârșit a zborului, care, pe parcurs, se transformă în tăcere. O interiorizare a exteriorului, sau o formă de cenzură a emoției, o interiorizare a ei sau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Păstrând această tonalitate sumbră, romantică, Dicționarul general al literaturii române caracterizează volumul Cincizeci de poeme (1970), drept un volum care "cultivă valorile stilistice ale liricii psalmice, pe linia simbolisticii romantice a nopții. Alura mistică a metaforelor sugerează o sensibilizate sacralizată, tulburătoare totuși prin intimitatea dialogului (...) Senzuală în esență, tensionată până la crispare de obsesia extazului și a lucidității, poezia Anei Blandiana se recompune potențial într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana, devine, paradoxal
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cele mai de seamă ale literaturii noastre contemporane"124. Construindu-și o nouă realitate, nu prin crearea unei imagistici suprarealiste sau de avangardă, ci prin puterea limbajului și a jocului cu acesta, poetul șaizecist se autorefugiază în sine însuși, sinceritatea tulburătoare fiind ea însăși o formă de luptă contra durerii. Confesiunea lirică devine pentru aceștia nu doar o consecință a victoriei emoției asupra rațiunii, sau a lirismului asupra dogmatismului, ci o victorie a lor înseși, a limbajului poetic, a poeziei, asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
interogației ontologice"58. Identificarea cu ceilalți, care se regăsește în majoritatea poemelor acestui prim volum (Aripi, Memoriu, Noapte de dragoste, Glumă, Regenerare, Robinson Crusoe), în scopul autocunoașterii, "se prelungește în tot ceea ce o înconjoară"59. Cu versuri de o transparență tulburătoare, poeziile cu iz ludic (Glumă și Glumă II) devin, în fapt, un joc arghezian de-a v-ați ascunselea, crud prin tragismul său, în care eul liric anticipează începutul rupturii sale de origini, fericirea fiind în descreștere, pe măsura înaintării
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o altă iubire, deconstrucție a celei originare: cea de sfârșit. Astfel încât, s-ar putea spune că acest volum este "o abordare metafizică panteistă a iubirii, în care erosul se intensifică cu sacralizarea prin moarte a unui univers ritual. Ceea ce este tulburător, acum, vine din atmosfera intens onirică, de basm vegetal, amintind vag ataraxia mioritică a ultimelor cicluri blagiene. Ținuta grațioasă și solemnă a stilului dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți mai aduci aminte plaja
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reunește și se întretaie, într-o permanentă comuniune a cuplului erotic. Regăsirea se realizează absolut, în celălalt, adică în sine, cei doi parteneri fiind una și aceeași persoană. Printr-o revoluționare a limbajului postromantic, autoarea creează un erotism cu accente tulburătoare, împrumutând elemente blagiene sau stănesciene. Intertextualitatea se constituie într-un soi de colaj, în care toposurile sunt recontextualizate. Lirismul confesiunii, specific întregii epoci moderne, este lirismul interiorizării, deși senzualitatea este ucisă prin "ținuta grațioasă și solemnă a stilului, care dă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adorm, adormi, Dacă vrei să nu te întorci, De ce nu m-aș întoarce printre pomi)"99. Totuși, purificarea prin iubire, chiar dacă este eliminată, carnalitatea "se transformă într-un joc cu accente tulburătoare"100: "Iubitul meu, ești fiul meu./ De-aici răsare totul./ Ce nu se poate distruge/ Alunecă între părinți și copii,/ Nu-ți stinge auzul/ Cu legile lumii acesteia,/ Întreg universul atârnă/ În firul de sânge care ne leagă pe noi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ultim cuvânt:/ Nici după cele ce spun,/ Nu știți cine sunt?"(Cel viu) Reconstruind, însă, elemente al liricii congenerilor săi, precum Nichita Stănescu, Ana Blandiana scrie versurile a căror apropiere de A doua elegie 140 a lui Nichita Stănescu este tulburătoare: "În fiecare hohot/ Un zeu se dezvăluie/ Umflându-și faldurile/ Hainei lui largi prin văzduh/ Sunt atâtea feluri de zei/ Pe pământ,/ Încât nu vom prididi niciodată/ Să plângem sau să râdem destul/ Pentru a-i scoate din ascunzători./ De
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
naște/ După chipul și asemănarea Ei.// Fără drept de apel/ Condamnați la naștere/ Singuri și neputincioși în fața/ Creșterii noastre-nvelite/ În trupul ei crescător/ Ca-ntr-un mormânt ce dospește/ Viața viitoare./ Noi doi/ Gemeni în uterul Spaimei". (Gemeni) De o tulburătoare transparență, volumul Stea de pradă, 1985, este aproape "epurat de metafore"143, din punct de vedere tematic "putând fi observată o continuitate în lirica acestui volum, inedită fiind proiectarea poemelor în negativ"144. Considerat, pe departe, unul dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o deschidere pentru posibile ulterioare cercetări, atât în ceea ce privește neomodernismul, cât și în ceea ce privește deconstructivismul lingvistic, curente unite prin atenția pe care o acordă limbajului creator de noi realități, printr-o reconstrucție a celor existente deja. Ambele născute într-un context ideologic tulburător, nu doar la nivel național, cât la nivelul întregii Europe, aceste curente vin ca o soluție salvatoare din partea artistului creator, printr-o evadare din realitatea exterioară sufocantă, într-o realitate intimă, interioară. În consecință, studiul nostru a urmărit două direcții
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prietenă încă din adolescență, orice scriitor trebuie, un timp, să se izoleze, să citească enorm, să-și cunoască colegii de generație, să-i citească și, finalmente, pagina scrisă e cea care decide"515. Epistolele acestea, încă necunoscute, se constituie în tulburătoare confesiuni asupra genezei operei literare, asupra inspirației și efortului chinuitor de a crea imagini și universuri insolite, mărturisirile Anei Blandiana surprinzând, "printr-o dezarmantă sinceritate, printr-o luciditate greu de acceptat la o așa de tânără scriitoare, care începuse să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de Teodor Vârgolici, București, Gramar, 1995: 223; s.n.). Următoarele citate trimit la aceeași ediție. 110 Nicolae Manolescu, Arca lui Noe București, Gramar, 2002, p. 565. 111 Nicolae Balotă, De la Ion la Ioanide, București, Eminescu, 1974, p. 157. 112 "Ce este tulburător în scrisul lui Blecher este extrema sa liciditate". Mihail Sebastian, în M. Blecher, mai puțin cunoscut, ed. îngr. Mădălina Lascu, București, Hasefer, 2000, p. 225. 113 "M. Blecher a analizat la rece tema halucinantă a cărții și a reușit să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
din PIB, dublu față de estimările oficiale. Acum este momentul care se dovedește a fi debutul celei mai mari crize ale construcției europene. Riscul contagiunii riscului și în alte state europene s-a propagat și a instaurat o neliniște și îngrijorare tulburătoare. Piețele lumii au reacționat, instaurînd dobînzi net superioare care să penalizeze Grecia la următoarele împrumuturi. Un cerc vicios s-a născut, costurile finanțării datoriei au crescut, amenințînd poziția și așa șubredă a guvernelor. Începute de la sfîrșitul lui 2009, temerile legate
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
un non-loc magic în care deja cei mai puternici își instalează imperiul. A treia revoluție este cea genetică, promovată pe suportul biotehnologiilor și guvernată mai curînd de legile pieței decît de cele ale bioeticii. Or, aici întrebările sînt și mai tulburătoare: perspectiva clonării umane nu reinventează sclavajul, măcar la nivelul categoriilor sale mantale? Genetica nu ne aduce în fața unui rasism? Biotehnologiile nu favorizează deja un nou colonialism? O teribilă cursă a genelor s-a declanșat, într-adevăr, în toată lumea, cu participarea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]