2,502 matches
-
restul: tăblița, mesajul video de la tatăl său, tunelele. Uri era convins că erau aproape, dar nu îndeajuns de aproape. Și crezi că tatăl meu știa unde era ascunsă tăblița asta? —Poate că da. După tatăl meu, a fost prima persoană ucisă. Cineva și-a închipuit că știa ceva. Mustafa Nour, care îl privise tot timpul pe Uri direct în ochi, se uita acum la Maggie, ca pentru a cere o confirmare. Ea încuviință din cap. Știi, spuse el în final, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nenorocirea: În timpul unui banchet, Alexandru se simte rău, acuză dureri violente de spate și, după 10-12 zile de suferință, moare. Boală misterioasă? Malarie? Otravă? Moarte naturală? Crimă politică sau pasională? Răzbunarea postumă a lui Parmenion, bătrânul general al lui Filip, ucis, ca și fiul său Philotas, din rațiuni de stat ori personale? Nici una dintre aceste ipoteze nu mi se pare satisfăcătoare. În acel studiu, căruia am Înțeles că-i datorez Împrejurarea de a mă afla aici (vrusesem să spun „plăcerea”, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ființe ale Domnului, ca și Adam - se nasc la fel ca el și mor topindu-se În neantul enigmatic din care răsar fără să lase urme și moșteniri... ha, ha... frica primordială de a pierde În favoarea altcuiva bucata de animal ucis - justificată, pentru că halca sângerândă era vitală, alternativa fiind foamea și moartea... când frica vitală de a nu avea s-a extins și asupra altor lucruri, deși nu mai era vitală, devenise un drept, dreptul la a avea ceva, chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
s-a petrecut in illo tempore. Adevăratul păcat este uitarea: fata care rămâne singură vreme de trei zile într-o colibă întunecoasă, la primul ciclu menstrual, fără să poată sta de vorbă cu cineva, se comportă astfel pentru că fata mitică ucisă și preschimbată în Lună a rămas timp de trei zile în întuneric; dacă tânăra catamenială încalcă regula tăcerii și vorbește, se face vinovată de uitarea unei întîmplări primordiale. Memoria personală nu intră în joc: unicul lucru important este rememorarea evenimentului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de neodihna veșnică dacă este îngropată de vie și se presară boabe pe pământul care o acoperă, după care se strânge recolta astfel obținută.25 Inițierea cuprinde o moarte și o înviere rituală. La numeroase popoare primitive, neofitul este așadar "ucis" în chip simbolic, băgat într-o groapă și acoperit cu crengi și frunze. Când iese din mormânt, este socotit a fi un om nou, pentru că a fost zămislit pentru a doua oară, chiar de către Mama cosmică. Femeia, Pământul și fecunditatea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dovezile clare ale nefericirii disperate ale cuiva, atât de înspăimântător și inevitabil de apropiate și de reale, erau șocant de triste. În filmele de groază și în thrillere mi se părea stupid felul în care eroina se lasă, ca proasta, ucisă/violată/speriată întorcându-se în casa bântuită sau la etaj, spre criminal, sau încuind ușa din spate, când e destul de clar că nebunul se află deja în casă. Cunoașteți genul ăsta de lucruri - complet incredibile. Dar mă înșelasem. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
întreaga noastră ființă. Aici, în asemenea știri, cei doi se întâlneau, unul venind cu știința și speranța, celălalt cu fantezia și literatura. Procopiu oftă și deschise ferestra. În ziarul de azi, pe prima pagină era articolul lui, cu tânărul aristocrat ucis, iar povestea românului sfâșiat de jaguari fusese mutată ceva mai către margine, deși ar fi meritat mijlocul, era un adevărat roman. Sub ea, ia te uită potriveală, „UN SFAT PE ZI: Obraz umflat. Se ia un pumn de floare de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
privea acum, cu orbitele goale, sfărâmate. Ochii de pe zăpadă îl căutau, parcă, să ceară pace. Fiara, la început cu ochii însângerați de cruzime, acum îl privea cu ochi sticloși, reci și supuși, parcă cerând împăcarea. Anuca, fata pădurarului „De ce mai ucis, Antoane... de ce, că nu-ți vroiam răul!“. Când se priviră, îndelung în ochi... amândoi aveau lacrimi. Anton ar fi vrut să plângă... să plângă ca după cineva drag, pe gâtul sur și lucios al lupoaicei,.. dar, izvorul lacrimilor secară amar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ochii mari de mirare. A doua zi, pădurarul i-a povestit moșierului, de ce a jurat că nu va mai împușca lupi, decât, doar dacă-i nevoit. Moșierul a înțeles, dar o întrebare îi chinuia mintea... „De unde a știut Anuca lupii uciși, pe care i-a bocit...“ CAPITOLUL IX Chemarea străbunilor Și timpul se scurgea neînduplecat... asta-i treaba lui... să se scurgă... Puiul de lup, îngrijit cu toată dăruirea de Anuca, creștea văzând cu ochii. Anuca avea grijă de el, ca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la dreapta. E o clădire cenușie cu copertine albe - zâmbi amuzat. Dar te sfătuiesc să nu te apropii de ea. Se zice că noaptea se aud țipetele deținuților torturați în beciuri. Deși unii spun că sunt vaietele sufletelor tuturor celor uciși acolo jos. în zori, scot cadavrele pe poarta din spate, într-un furgon de marfă. — De ce îi omoară? — Politica, răspunse cu un gest plictisit. în orașul ăsta blestemat totul e politică. Mai ales de când Abdul-el-Kebir e liber. O să iasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să adoarmă. Nu putu. Piuitul continua să-i bată în auz și-n suflet ca un ciocan imens. Din ziua ce urmă, păți la fel. Unde se ducea, încotro se îndrepta, indiferent pentru ce, strigătul păsării, după iubita sa pereche, ucisă mișelește, de către vânător, îl urmărea cu obstinație. Trecură ani, trecură decenii; și înnebunitorul piuit nu-l slăbi din urmărit. Îi mânca zilele, clipă de clipă, ca ceva de care nu-l ducea capul cum să scape. În câteva rânduri se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
urmărind fidel drumul improvizat. O barieră se ridică și continuăm prin umbra, deja întunecată, a codrului bîntuit de legende cu haiduci, cu braconieri, cu jivine ascunse în desișuri impenetrabile și cu politicieni fără merite, cu puști și turme de mistreți uciși. Luna noiembrie lîncezește într-o căldurică nici prea, prea, nici foarte, foarte și de asta profită frunzele care sfidează prin verdele lor crud, de ai crede că ești în primăvară. O altă barieră se ridică și noi urmărim drumeagul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pedeapsă sau pace. Îi lipseau și cărțile, David Copperfield și Magazinul de rarități; nu-și mai putea Îndrepta mila asupra suferințelor fictive ale micuței Nell; mila rătăcea acum aiurea, descoperind o sumedenie de obiective, o sumedenie de șobolani care trebuiau uciși. și el Însuși era unul dintre ei. Aplecîndu-se peste parapet, În clasica poziție a sinucigașilor, Începu să se gîndească la amănunte. Pe cît posibil, ar fi vrut să treacă neobservat. Acum, cînd mînia se stinsese În el, regreta că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
puțin, căldura Îl părăsea. Acum, era aproape rece. Sunt oameni care trăiesc șaptezeci sau chiar optzeci de ani cu gândul că există mereu ceva nou, că aventura Îi așteaptă, cum se spune, la colțul străzii; până la urmă, aproape că trebuie uciși, sau măcar schilodiți bine, ca să le vină mintea la cap. Nu era cazul lui Michel Djerzinski. Viața lui de om, și-o trăise În general singur, Într-un vid sideral. Contribuise la progresul cunoașterii; era vocația lui, felul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lepădat, deși e cam uscățivă. Hans e sportiv și, fără îndoială, el e șeful. Mama se cufundă într‑un crater negru de tăcere, pe al cărui perete neted și uniform curbat se aprinde din când în când imaginea bărbatului ei ucis; fii vitează, eu mor, dacă trebuie să mor, pentru social‑democrație, pentru cauza muncitorilor - care sunt de fapt unul și același lucru, social‑democrația și cauza muncitorilor - și cândva mă vor răsplăti. Acolo n‑o să fiu niciodată uitat și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
când trăgeau în noi ar fi fost păcat să sacrifici un cearșaf alb. Un cearșaf intact era un lucru de preț. Mai bine să piară niște chiloți decât un cearșaf bun. Și în timp ce se predau, mulți au mai fost încă uciși, e un fapt dovedit. În timp ce frumusețea lui avea mult de pătimit în pantofii prea strâmți, Hans luă o grămadă de plicuri gata scrise și le îndesă, pe la spatele harnicei sale mame, în mașina de gătit. Nu știe nici el prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
degrabă nu. Spațiul în care se află arată la fel de mic‑burghez ca întotdeauna. Abia dacă i se pare mai greu, mai dens sau mai compact. Dar a înțeles, precum Sartre, că trecutul nu există. Și că oasele celor morți sau uciși, inclusiv ale celor care au murit în patul lor, există doar în sine, într‑o stare de maximă independență, nefiind nimic altceva decât un pic de fosfat, calcar, săruri și apă. Chipurile lor sunt doar imagini pe care Rainer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unitatea și, astfel, forța, tu vrei să fărâmițezi această clasă în molecule separate, fiecare pentru sine. Mama a devenit agresivă ca o viespe, în curând o să împroaște cu griș și o să se refere pentru a cincizecea mia oară la tăticul ucis care știa mai bine ce să facă. Se vede în prezent cu ce s‑a ales din asta. Iar mai înainte a avut nespus de mult de suferit, ceea ce pe Hans oricum nu‑l interesează, el vrea să fie nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lui. Începu să toarcă. Introduse parola pentru yahoo messenger - increase your johnny - și așteptă să fie conectat. Pe monitor țâșni caseta de la yahoo insider, cu ultimele noutăți din lume: în Irak, o mașină-capcană explodase în fața sediului poliției din Bagdad - 15 uciși și 30 de răniți. In Statele Unite, un student mitraliase doi profesori și zece colegi, apoi își zburase creierii. Ucigașul, se descoperise ulterior, scria piese de teatru violente, pe care le citise în cercul literar al facultății, dar fuseseră respinse. Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Sunt ispitit s-o bag în genealogie și pe cățeaua asta tuciurie cu ochi ironici și bot uriaș, deja împânzit de fire albe. Așa trebuie să fi căscat și cățeaua Molda când Vodă Dragoș, descălecătorul, o trimitea să aducă bourul ucis: aport, Molda! aport! Sau s-a înecat în timpul braconajului voievodal? Nu mai țin minte. O altă cracă a arborelui se ramifică înspre străbunii mei austrieci. Cel mai sus este cocoțată, în mod convențional, Maria Tereza, pentru că numai așa se explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
anul 1914 această imagine adecvată contextului În care țăranul maramureșean este confruntat cu un eveniment mondial și permanent cu moartea capătă formularea: La cătană-așa i-i dată / Să moară moarte-mpușcată; La cătană-așa i-i scrisă / Să moară moarte ucisă; La cătană-așa i-i bună / Să moară fără lumină, / Fără lumină de său / Fără om din satul său. / Da popă cine i-a fi / De răsună dealurile / Și În loc de dascăl sfânt / Croncănesc doi corbi În vânt / Și-n loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mă ține în viață! Poemul eponim al volumului, Secol, este manifestul nu neapărat al artistului scârbit de o societate în care totul se exhibă prin intermediul camerelor de luat vederi, care fac până și din suferință spectacol (la întoarcerea trupurilor soldaților uciși în „teatre de operațiuni” departe de țară, camerele de luat vederi fac publice lacrimile celor de acasă, morți pentru Gloria imperiului de peste ocean), ci al tuturor celor care au sentimentul că visurile le-au fost ucise de o democratură cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și să întrerupă prin torturi nesfârșite orice licărire de lumină, să înmoaie avânturi și să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul Adevărului, demnității, înțelepciunii și a credinței în Hristos. Din cei uciși, mulți au rămas necunoscuți, pustnice altare. La Pitești ura cu nebunia s-au îmbrățișat dănțuind pe cadavre. Îmi pun o întrebare: de ce la Pitești au fost schingiuiți numai legionari și numai Biserica Lui Hristos a fost batjocorită? Lucrurile nu sunt
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin satele triste, pustiu plânge vântul Prin ziduri sfărâmate de schit năruit. Era acum țara, flămândă și goală Și holda furată și boii din jug. Flăcăii, sărmani, erau puși în lanțuri, Uciși, duși în temniți, de vii arși pe rug. Pornise furtuna, prigoane prin țară, Legenda nu spune câți morți au căzut, Ne spun doar bătrânii c-ar fi cimitire De morți fără cruce și fără de scut.” (Legenda Nicadorilor de Simion Lefter
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
rus care libertate ne-a adus. Stalin! Stalin!” A trăit neamul nostru zile grele și amare de parcă viața românului a început la 23 august 1944, giuvaer dăruit nouă de I. V. Stalin. Românul, român și creștin, era batjocorit, întemnițat și ucis. Copiii, obligatoriu nu mai aveau voie să intre în Biserică, icoanele date jos din școli și înlocuite cu Stalin și conducătorii partidului. Activiștii de partid umblau forfota peste tot pentru a depista pe așa zișii reacționari care nu băteau din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]