7,855 matches
-
Garabet Ibrăileanu și Mihai Sevastos. Medalionul literar s-a încheiat cu poezia “Rapsodii de toamnă “, interpretată cu acuratețe de Al.Florin Țene. După care a urmat prezentarea lucrărilor membrilor cenaclului.Astfel, Don Dorin a citit povestirea science fiction “Pedeapsă pentru uitare “, apreciată de cei prezenți.Au mai citit din creațiile lor: Titina Nica Țene și Marina Muntoi. În încheiere, în cadrul rubricii „Prin adevăr învingem o părere “, profesorul Vasile Sfârlea a vorbit despre eliberarea Clujului de sub jugul fascist horthyst la împlinirea a
LA CENACLUL RADU STANCA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368715_a_370044]
-
2016 Toate Articolele Autorului Cântecul iubirii Într-o seară târziu,de toamnă dusă-n lume, Am auzit un cântec venit din depărtări. Era un cântec singur,era un cântec trist- Era că o chemare de dor rătăcitor, Era ca o uitare de gand mângâietor. Lovindu-se de ramuri, tăcute, resemnate, Frunzele-ngălbenite se așterneau pe drumuri. Doar vântul, câteodată, se abătea-n poiene Și cuiburile goale se aninau străine. Era cândva-ntr-o seară de toamnă pe sfârșite Și-am auzit un
CÂNTECUL IUBIRII de NINA DRAGU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368737_a_370066]
-
pagină prea albă Rămân stinghere , nerostite . Să mai astet ! îmi spun Doar un cuvânt ... Să simt din nou , să știu să uit Sa stiu să zbor , să mă agat de vânt ! E prea târziu pentru visare ! E prea târziu pentru uitare ! Și știu că toate se vor risipi... Cuvinte , lacrimi , poezii Când vei veni....de vei veni .... Voi fi aici sau...nu voi fi ! Citește mai mult Să te aștept?Sau să te uit? Privesc în urmă cu tristeteSi amintirea mă
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
Și risipitePeste o pagină prea albaRaman stinghere , nerostite .Să mai astet ! îmi spunDoar un cuvânt ...Să simt din nou , să știu să uitSa știu să zbor , să mă agat de vânt !E prea târziu pentru visare !E prea târziu pentru uitare ! Și știu că toate se vor risipi...Cuvinte , lacrimi , poeziiCand vei veni....de vei veni .... Voi fi aici sau...nu voi fi !... IV. DECLARAȚIE DE DRAGOSTE, de Roznovan Amelia Lavinia , publicat în Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017. Tresar
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
e stea! Te numești mister...te-am întâlnit noaptea pe cer! În cărțile mele erai un semn de carte Nemișcat,în fiecare noapte! Te numești iubire....trecusei pe la mine Dar ușa era închisă si-ai fugit,străine! Azi te numești uitare! Și nimic în mine nu mai doare Decât că dintr-un suflet călător Ai devenit un rece muritor! Unde îți îndrepți privirea? Sunt aici...mereu am fost Mereu ți-am căutat iubirea Și am simțit că nu am nici un rost
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
inima ți-e stea!Te numești mister...te-am întâlnit noaptea pe cer! În cărțile mele erai un semn de carteNemiscat,în fiecare noapte! Te numești iubire....trecusei pe la mineDar ușa era închisă si-ai fugit,străine!Azi te numești uitare! Și nimic în mine nu mai doareDecat că dintr-un suflet calatorAi devenit un rece muritor!Unde îți îndrepți privirea? Sunt aici...mereu am fostMereu ți-am căutat iubireaSi am simțit că nu am nici un rost!Ai fost și soare
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > PRIVIREA PICTATĂ Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privirea pictată Ți-am recunoscut privirea pictată, Printre calele regasite-n uitări Și aceeași clipă tremurata De sunetele ce-au năruit tăceri ... M-am apropiat să ating cu adierea Privirea pictată a ochilor triști , Ascultând cum rasuna-n cădere tăcerea Sub pleoapele cu dorul nestins.... Ne-am regăsit străini în doi Printre
PRIVIREA PICTATA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368736_a_370065]
-
lumină și întuneric; cu pas furiș, noaptea intră în sângele amurgului. e atât de fragil hotaru între larvă și piatră, între îndoială și nebunie. viermi hulpavi tulbură epiderma eternității, ca niște amanți grăbiți construiesc un simulacru de realitate, tristeți, iubiri, uitări, aduceri aminte... atâtea nimicuri se adună în planul sferic al acestei lumi; ai fi nebun să crezi că poți să treci, morții ți-au lăsat povara și tu urci spirala. ascultă cum gem sub iarbă, sub astfalt, sunt ei rodiri
VANITAS VANITATUM de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368745_a_370074]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > NINGEA UȘOR A ÎNSERĂRI CU FLUTURI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ningea ușor a înserări cu fluturi, în mână țineam pironită uitarea, începuseși ușor, ca o toamnă să mi te scuturi, aproape de tâmple dorul tău m-atingea cu oftarea! Te îmbrăcasem în mine prin descântece-abstracte, mâna ta rătăcea desfăcând buzunare, gânduri roase de ceață scrijeleau pe sub noi artefacte, un ghimpe își croia
NINGEA UŞOR A ÎNSERĂRI CU FLUTURI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363610_a_364939]
-
uitând de ora târzie din noapte, uitând de clipele de neliniște pe care le-a experimentat în zilele ce au trecut, uitând de prezența copilului în camera alăturată... Contopire de suflet, de trup, de ființă... Febrilă căutare de clipe de uitare a sinelui... de plăcere absolută, culminând cu urletul surd al împlinirii... Primele raze de lumină o treziră pe Mira, cu surâsul întipărit pe buze. Își simțea trupul obosit, însă sufletul dansa pe acordurile unei dimineți fericite. Își căută ochelarii și
4 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363633_a_364962]
-
apărătorul unui crez Sub a soarelui arșiță Muncesc Și mă cred o mlădiță Ce din iubire rodesc Sub a stelelor sclipire Dorm, mă odihnesc, Uitând că-s o răzvrătire A lutului pământesc Bulgării pământului Cântă-un recviem Sub crucea mormântului Uitarea-i blestem. * PĂCAT DUPĂ PĂCAT În ziua-n care n-am cântat, Nici rugăciuni nu am mai spus! Deci am făcut dublu păcat. Uitând ce-i jos, hulind ce-i sus. În seara când m-am îmbătat N-am fost
ESENŢĂ DE SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363713_a_365042]
-
cu glume proaste, de paiața Nu dă vina pe mine că totul reîncepe și e atat de greu Nu dă vina pe mine că-mi ești în inima mereu Nu dă vina pe mine... numai timpul poate să-mi aducă uitarea Uitarea ta Nu dă vina pe mine fiindcă-i frumos să te iubesc Nu-ți face griji, despre asta numai cu tine vorbesc Nu dă vina pe mine când de tine-s plină Îmi face bine să-ți simt, încă
NU DA VINA PE MINE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363725_a_365054]
-
glume proaste, de paiața Nu dă vina pe mine că totul reîncepe și e atat de greu Nu dă vina pe mine că-mi ești în inima mereu Nu dă vina pe mine... numai timpul poate să-mi aducă uitarea Uitarea ta Nu dă vina pe mine fiindcă-i frumos să te iubesc Nu-ți face griji, despre asta numai cu tine vorbesc Nu dă vina pe mine când de tine-s plină Îmi face bine să-ți simt, încă, întunecată
NU DA VINA PE MINE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363725_a_365054]
-
ale gândului. În fiecare dimineață îl privesc și îi adaug vârful. Cu degetele înghețate ating candela mereu aprinsă, în memoria timpului netrăit al florilor de trandafir și iris în care unica vină a fost că s-au născut în mocirla uitării omeniei de către omul caracatiță, omul hidră, omul tunel în care fiara atrage mințile amețite de otrava dulce acrișoară a fericirii puterii într-o fracțiune de timp limitat de umbre. Privesc acel cub neîncetat. Întregi fragmente de timp devin oglindă, în
FĂRÂME DE PAŞI (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363735_a_365064]
-
iubirii și teiul adorm legănate de vis, Visul nostru ... Luceafăr nins. Albastrul ivit ca o mângâiere a soarelui Peste trăiri trecătoare Peste destin ... Magia geniului: Eminescu! Rid de stea - Mihaela Tălpău Eminescu-i disperarea poeziei și iubirii Frica morții și uitarea în săraca lege a firii E un drum spre a renaște în a inimii aripă E ființa-n care paște viața fiecare clipă Eminescu-n fiecare românește a sa ființă Poezește-ntr-o mirare sufletul de grea dorință E în alfabetul sorții
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
Toate Articolele Autorului Așteaptă-mă, iubite, în toamna violet Eu m-oi privi-n oglindă și voi clipi cochet Din genele pe care lacrima le adapă Un scâncet de iubire serafic mă dezgroapă... Să nu-mi aduci cu tine zadarnice uitări Vreau să trăiesc prezent pictată cu mirări Din frunza ruginită, să îmi așterni un pat Eu violetul toamnei sub noi l-am așezat Să nu uităm de clipe , să le-adunăm din timp Să nu te pierzi în vraja tăcerii
RAPSODIE ÎN VIOLET de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364605_a_365934]
-
e-n livadă, Aburește-n câmp ogorul, Bobul mic sub glii trudește Să-și ridice capușorul. Râul noaptea-i plin de stele Ziua, pare de mărgean Și grăbind către ocean Poartă gândurile mele. Scuturate flori de măr Sunt căzute în uitare, Mere roșii fac cărare Către fânul cel din pod. Pere-mprăștie mireasma Printre boabe aurii, Mama duce-n casă cazna, Printre gureșii copii. În cuptoare pâinea crește, Se rumenesc cozonacii, Trece-un an, urmează alții Până caierul sfârșește. Sună-n
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364631_a_365960]
-
fără cărare, Spre satul fără porți și fără fum Pășesc acum cuprins de întristare - Din tot ce-a fost, cenușă e și scrum. Pe deal stau moții fără lumânare, Biserica-i ruină, în mijloc de cătun Miroasea liliac și a uitare O roată-mi râde știrbă din margine de drum. În vechi ogrăzi fântânile-s căzute Mai stă o cumpănă în așteptare, Potcoavele pierdute sunt martori de hotare Dar moții sunt plecati spre lumi nemaivăzute. Sate pustii, crăpată-n pod covata
SATUL DIN LACRIMĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364669_a_365998]
-
în așteptare, Potcoavele pierdute sunt martori de hotare Dar moții sunt plecati spre lumi nemaivăzute. Sate pustii, crăpată-n pod covata, Doar stâlpii sunt rămași străjeri la porți, S-au dus bătrânii, pe dealuri azi stau toți, Se-nvârte a uitării neiertătoare roata. Nu-i clopot ca să bată,în clipa cea nătângâ La capul lor nu-i nimeni să tremure de dor, S-au dus bătrânii, cu ei și lumea lor, Săraci sunt Apusenii,n-au cine să îi plângă. Doar
SATUL DIN LACRIMĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364669_a_365998]
-
ce dragoste, ce lege ? Ce nevăzute doruri se-ascund între ruine Rămase-n destrămarea trecutelor iubiri ? Atâta nor se-adună sub valul ce le ține. Cum de se pot ascunde, si dor, în amintiri ? De ce ne iese-ntr-una trecutul înainte ? De ce uitarea fuge de clipe care dor ? Răspunsuri neștiute, nescrise de cuvinte. Secunde mari de timp... ascunse sub zăvor. --> EȘTI TU Referință Bibliografica: De ce... Marin Bunget : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 239, Anul I, 27 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright
DE CE... ? de MARIN BUNGET în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364682_a_366011]
-
genuni de miere,/ Nu urcă-n ochi nicio durere,/ Nu urlă niciun lup la pândă./ Pastel pe clipa-n orologiu/Împresură culori lichide/ Și liniștea prin vene doarme/Cu stele-n spații vide./ E o absență de zefire/ E o uitare inversată/ Pe viața însăși amânată/ Din noi rămâne doar iubirea” (“Elegia a patra”, pag. 383). Viorel Gongu, poet cerebrar, se desfășoară cu aceeași dezinvoltură strunită în vers clasic sau în vers alb. Posedă o vădită experiență lirică, iar tematica poemelor
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
asocierii cuvintelor. O listă lungă putem alcătui doar din temele sale consacrate: dragostea, curgerea ireversibilă a timpului, faptul divers, jubilația, reveria, nostalgia copilăriei, legătura dintre generații, familia și singurătatea, raportul cu divinitatea, criza mondială, problemele ecologice ale planetei, moartea, memoria, uitarea etc. Lumea autorului e o sumă de fragmente de realitate și irealitate, de cotidian și de viață interioară, condensând metaforic durerile unui neam și credința în temeinicia lumii. Printre rânduri, transpare crezul său de o viață în puterea regeneratoare și
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
de suflet copil și suflet de fată. Otrăvite sunt azi fântânile Din care ades' sorbeam neștiuți veșnicia, Arse de clipe câmpiile Pe care alergau tinerețile și copilăria. Nu port tristețea amintirii Când risipesc cenușa poveștilor visate, Căci mâine e vremea uitării, Vremea când ziua se închide în noapte. Referință Bibliografică: POVESTEA MEA / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1922, Anul VI, 05 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
POVESTEA MEA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364751_a_366080]
-
scrisul meu scriitoarea Gabriela Căluțiu Sonnenberg: „Ronțăie ideile anevoie, le smulge reflecții neașteptate, iar în final, le da o formă palpabilă, imbrăcându-le în cuvinte din care îți vine să muști, pofticios. Stilul e unic, inconfundabil, metoda Buni de combatere a uitării. Paginile cărților sale sunt de-a dreptul saturate cu însăși ființa ei, dornică de a îmbrățișa întreaga lume, absorbindu-i frumusețea și dăruindu-i însutit zâmbet și lumina interioară” Chiar dacă astăzi puțini sunt aceia care mai privesc literatura ca pe
CUM AŞ DORI SĂ RĂMÂN PENTRU POSTERITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364763_a_366092]
-
înțelege cu fiecare, de când lumea. De aceea, „Cotnari” e o ispită pentru buze și entuziasm pentru suflet, atât de favorabil prieteniei încât la Irina, pe drept cuvânt s-ar zice că e o anticameră în care găzduiește voia bună, pacea, uitarea de griji, de intrigi, de rele, de urât și supărare. E, așadar, un număr de ani de când sunt prieten cu vinul „Cotnari”, iar dacă ar fi să mă scufund în meditația spuselor lui Mircea Eliade, ar trebui să primesc între
LA IRINA, „COTNARIUL” E PRIETEN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364754_a_366083]