5,157 matches
-
curtea școlii. Ne uitam, de la fereastră, ca într-un film de lung metraj, cum se schimbă anotimpurile. O mare plăcere aveam să rămân ultima în sala de clasă, seara, după orele de studiu...sau să mă întorc, după ceva intenționat uitat. Așteptam, lipită de perete, ca ultimii pași să se stingă. În tăcerea începutului de seară, deschideam larg geamul. Tot văzduhul năvălea, cuceritor...să mă împresoare. Nu pot să vă descriu în cuvinte felul acesta de voluptate...a nărilor, a pielii
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
de după cap; Dulce-i a ei strânsoare! În vecini cântă-o vioară ... Cu nostalgice chemări; Stele mici - în depărtări - Ne privesc seară de seară. Văd în viță, -i agățată, Sub fereastra larg deschisă, O lumină stă aprinsă - De un licurici uitată, Pentru-un greier singurel, Care cântă-namorat, Că nevasta l-a lăsat Să doarmă pe-un strugurel. El nu vede prin lăstari Să-mi ajungă la palat; Și tot cântă disperat - Cu-un taraf de lăutari: „Cric, cric ... a mea prințesă
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
Autorului Cu buze fierbinți cămila așteaptă din adăncul sienei, un verde aprins; pe lungile-i pleoape, un bob iar desparte gândiri de gândiri, amiezi de amiezi. Pustiul înalță un munte fugarnic și visul se zbate-ntre stelele reci; un geamăt uitat se pierde în șoapte și, iar iau întinsul, și iar rătăcesc. Cât de departe e oaza albastră, cât de stăpân este focul topit; vântul mă-mpinge spre trepte absente... Referință Bibliografică: Absentele trepte / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ABSENTELE TREPTE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345250_a_346579]
-
poezia ... Plânge iar proza ... și-n albe cuvinte Plânge albastrul negând amnezia. Pierdută din matca ei protectoare, Nu-și mai cunoaște frații, căminul Și rătăcește-n Alzheimeru-n care, Mintea în suflet își sapă veninul. Și-n plânsul tocit de talangă uitată, Abstractul apare purtând fantezia, Ducând în imagini o lume forțată, Ce-aruncă pe buze-n trecut poezia. (din volumul de poezii ”Zâmbete concave”, Editura Univers Științific, București, 2009) Referință Bibliografică: Alzheimer poetic, de Doru Ciutacu / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN
ALZHEIMER POETIC, DE DORU CIUTACU de DORU CIUTACU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345251_a_346580]
-
GRIGNAN Le Poeme de Grignan L-am citit mai alt'an, Erau florile coapte Mă pierdusem în noapte Iarbă verde foșnea Grea de visuri și ea, Ce de gînduri aveam Și ce tînăr eram Azi m-au nins ghiocei Greu uitați sînt și ei Ce de visuri visăm Cînd bătrîn nu eram Eram tînăr mai an Le Poeme de Grignan Te trăgeam de codite Tu zîmbeai cu gropite Alergai să te prind Ca o apă pe grind Și fugeam, măi visăm
ZECE POEME FANTASMAGORICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345309_a_346638]
-
crea o veșnică fereastră Să curgă lumina din ceruri către noi Înălțător, sub semul împletirii în șuvoi. Eu sunt lumina ta, sunt nebănuitul cristal Te despletesc și recompun, sunt liedul tău final. TE CĂUTAM, DOAMNE ! Te căutam departe, în galaxii uitate Ca pe un extaz, un trubadur în noapte Miracol, fulger, suflu mult chemat Te căutam nedumerită, pe înserat Te ghiceam în mirările sângelui În pâcla dimineții, zborul îngerului În pajiștea nădejdii mele, adorare A cerului, implorare-nălțată spre zare In mâinile
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
și lucruri rare, nu trece pe lângă ele din vanitate..s-ar putea, cândva, să regreți și să fie prea târziu. Timpul nu iartă, nu face compromisuri! ( Cami Stropii grei se pierd striviți sub pașii nemiloși ai unui trecător grăbit, rămășite uitate ale unui cer ce-și cerne norii grei printre fulgerele furioase ale unui timp pierdut fără motiv. (Cami) Viața-i un risc uneori, trebuie să o bați cu propriile arme iar riscul ... are prudența lui. Șansa este realizabilă, atunci, când
REFLECŢII PERSONALE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345413_a_346742]
-
Publicat în: Ediția nr. 668 din 29 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Amintirile vorbesc în șoaptă Sub pietrele roase de timp, Rămășițe ale templelor Distruse de privirile Îngerilor decăzuți. A cincea coloană încă tremură Șubrezindu-și fundația În lacrimile oamenilor uitați De dor și de pasul către Un mâine pierdut În ceața deznădejdii. Amintirile se renasc în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi
NOI, AMINTIRILE (COLOANA A CINCEA) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345515_a_346844]
-
colaboratorii săi, avându-l astfel, între noi și mai cu seamă întru noi, pentru care fapt mă rog ca Dumnezeu să-i răsplătească toată osteneala și dăruirea de care a fost în stare, fiind convins că nu va fi repede uitat, deși de multe ori suferim de această maladie - a nerecunoștinței, fiindcă efortul și aportul său au fost foarte consistente, făcându-se adeseori referire la el așa încât, după cum am aminitit și mai sus, Ierarhul mărturisitor și pilduitor Gherasim Cucoșel al Bisericii
LA ÎMPLINIREA A DOISPREZECE ANI DE LA NAŞTEREA SA IN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A ÎMPĂRĂŢIEI PREASFINTEI TREIMI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376938_a_378267]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CÂNTEC Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi cântă ploaia la fereastră, Un cântec vechi, de mult uitat, Jelește toamna-ncet o doină, Mă prind cu sufletu-n cântat... Îmi cântă focul cald în sobă, O horă veche, de demult, Tresaltă sufletu-mi de jale, Mă încălzește ce ascult... Îmi cântă vântul lin în horn, Un cânt de
CÂNTEC de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376980_a_378309]
-
Îmi cântă sufletul în ploaie, Și-mi cântă sufletul în vânt, Cânt când tristețea mă-nconvoaie, Și plâng cu frunza pe pământ. Și cânt cu toamna care vine, Și cânt cu frunzele uscate, Îmi cântă inima de dor, Când retrăiesc visuri uitate... Și cânt de dorul primăverii, De dorul soarelui apus, Și cânt cu ploaia care cade, Un cântec trist cu vers nespus... 16 octombrie 2016 Referință Bibliografică: CÂNTEC / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2116, Anul VI, 16 octombrie
CÂNTEC de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376980_a_378309]
-
și-ai să zâmbești Și va fi soare iar pe drum... Iar dorul care te apasă Și inima îți sângerează Va dispărea răpus de timp Și de iubirea ce urmează... Nu plânge...ochii Mei nu pot Să-ți vadă lacrima uitată Și nici suspinul ce străpunge Prin ea din inima-nghețată... Hai, nu vrei să zâmbești din nou Căci mâine e o nouă zi! Nu plânge...va veni o vreme Când rănile nu vor mai fi! Unde-i oare viața noastră
OMAGIU DIVIN 23 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376999_a_378328]
-
nădăjduire a vieții adevărate. Și miez al uitării de-uitare. Cât chin, cât nepotolit (de nimic și de nimeni!) chin este în Tine, Dumnezeul uimirilor mele, care, precum călăii cei mai răi, mă sfâșie, mă împart către neuimirile semenilor mei - uitați, în astă lume, dumnezei...! ... Din necumpătare de iubire mi se trage, totul - se-nțelege. Dar de-acum, în chilia și-n cărțile mele, nu mai îngădui, nicicum, vreo lucire de-oglindă. Existență, nonexistență - oglindă și oglindire. Și, mai ucigașe decât
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
seară? așa ca la copilul tău ?... - șigur că da! vrei s-o terminăm în seara asta? sau ești prea oboșită? - vreau ! - bine... să-mi trag o clipa sufletul și apoi... Doi ani fugiți în goană parcă, printre griji mai repede uitate ca întrebările... doar fulgii de zăpadă ai iernilor venite după acea vedenie, te fac să te întrebi de-a fost aievea sau ai visat, sau poate baba iarna ți-a strecurat vre-o himeră dintre ghionoaiele sale cu ace reci
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
legată cu subțire fundă bea liniștit ceai cu lămâi cât mai amare șterg geamul minutului opac cu palma mea caldă să-ți văd aura solitară în cioburi zidită te iubesc ca o Evă dezgolită firavă ca pe ultima cea mai uitată haltă cu gust de gutui sau ispită tu râzi și te doare al timpului pas care trece bei cu singurătatea la masă ovală tăcută și rece desfac aripa unui timp vulturesc ce dans este pe străzi ca la carnaval de
BRAINSTORMING de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377082_a_378411]
-
Floarea albastră se face atunci brusc nevăzută privirii omenești. “Marea artistă DARCLÉE s-a dăruit vieții și artei. S-a risipit în fără-de-grija zilei de mâine, până când vântul aspru al iernii din viață ne-a adus-o zgribulită, săracă și uitată, la limanurile natale.”, scria ]n ziarul său, la acea dată CEZAR PETRESCU. Dar suferința poate deveni, până la urmă, și cel mai bun profesor al sufletului, cu toate că îi contorsionează acestuia până la destructurare fibra, încercând să îl răpună cu orice chip, ori
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Text scris de Denis Sulintan: Într-un veșnic mister, destăinuiesc... Cum oare conștiința mea lugubra provoacă atâta vacarm în rândul minților neatent culese? Cum altfel chipuri uitate ce apar și dispar, asemenea lui Hermes, de-a lungul și de-a lațul, ca gândul și că vântul, uneltesc în castelul lor sumbru? Mistic este oceanul în care îmi sunt întrebările, purtate de la un talaz la altul, la fel
SUFLET STINS… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377855_a_379184]
-
vârste, așa după cum bine spunea Giacomo Leopardi: Copilul vede totul în nimic, adultul vede nimicul în tot. Versurile cărții sunt incitante, stârnesc interesul copilului, dar și adultului dornic să redevină copil, de a citi, de a redescoperi o lume demult uitată, departe de griji și nevoi, cu furtuni de o clipă fără consecințe negative pentru o viață. Nefiind o carte destinată exclusiv copiilor, poate fi acceptat recursul autoarei la vocabularul bogat, extins, însă, de observat că unele dintre expresii sau cuvinte
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 21 FEBRUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377840_a_379169]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ADUN ÎN SUFLET Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ADUN ÎN SUFLET Adun în suflet, Clipe trăite, Clipe uitate, Frunze căzute, De alții neștiute, Pe care le calcă, Strivite sub talpă. Orele s-au scurs, Zilele s-au dus, Totul pare ascuns, Dar nu îndeajuns, Timpul trece, Vremea e rece, Nimeni nu petrece, Toți vor să plece. Anii au
ADUN ÎN SUFLET de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377881_a_379210]
-
sărac te simți, nefericit, Timpul ți-alunecă din mână ca un pește. Incerci să-nchei cu viața un contract, Dar nimeni nu-l semnează, o hârtie, Vântul o poartă, poate-un drac O va semna-ntr-o veselie. Chipul tău uitat va fi, Poate-un vers se va citi. *** Când voi zări portretul tău, Cine să creadă că ai fost altfel? Atâtea ierni trecură, aspre ierni, Iar gerul lasă urme , nu le speli. Intrebi zadarnic, unde se ascund Trecute frumuseți și
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
revelatoare pentru fiecare etapă a vieții! Mă întreb totodată, oare eu produceam același balsam bunicilor mei, la vreme când declinam substantivul bunic la cazul vocativ? O, dar ce mult e de atunci! Vremuri imemoriale... Ei, nu chiar imemoriale, dar aproape uitate. Deși trăinicia nu a fost apanajul memoriei mele - la care se adaugă acum și inamicul care tulbură ținerea de minte la vârsta încărunțirii -, o împrejurare e mereu reînviată în copilul care supraviețuiește în mine. Toamna, pe vremea culesului nucilor. Bunicul
BUNICUL ŞI... PUTEREA UNEI NUCI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377901_a_379230]
-
Din blândă, toamna a devenit pentru om, pentru poet, “thanatică” - aducătoare de nenorociri, de absență...Și în ciuda faptului că toate curg la fel, omul nu mai e același și n-o să mai fie niciodată: “eu sunt un străvechi trubadur, / un uitat cavaler, / care-și așteaptă, / împotriva oricărei / speranțe, / stăpâna”. Autorul evocă, plin de emoție, clipa când scumpa lui doamnă a fost condusă pe ultimul drum. Și nu precum Iov (facem necontenit referire la el, pentru că el a fost cel mai încercat
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului O oră mai târziu, comfortabil așezată într-un fotoliu, priveam stelele, matematic aranjate în constelații, pe cer. Agitația, neliniștea și nesiguranța ce aproape că mă istoviseră în seara aceea, se topiseră. Uitate erau așteptarea fără rost, la Universitate, întâlnirea cu Raoul, părerea de rău că nu fusesem de acord ca el să mă însoțească până acasă, apelul despre care nu știam de la cine venise - un număr secret, un glas anonim, o întrebare
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
suflete ce-și căutau mângâierea și noaptea de alint... O singură îmbrățișare a fost de ajuns ca inima mea să-și deschidă toate ușile către dragostea nouă, neașteptată, care plutea în aer, ca o dulce mireasmă, ca un cântec demult uitat, ca un izvor care nu-și mai amintea de susurul apei. În zilele lungi de dor, am țesut covoare de vise, el fiind mereu în centru, ca o stea luminoasă, ca un dar neasemuit. Vigilentă, urmăream țesătura, verificând fiecare fir
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
plângeam, ci fericită, În joacă iarăși mă pierdeam. Balconul unde stăteai tu, mama, Parcă de dor a amuțit. Încă visează-a ta năframa, Și părul tău de griji albit. Mi-e dor de stradă Pieții, plină De copii și jocuri uitate. De gârla Cheii, cristalina, De glume vechi și expirate. Măneciul meu s-a transformat, Localitatea mea de suflet. Cu timpul multe s-au schimbat, Nostalgica, schițez un zâmbet. Referință Bibliografica: Măneciul meu (Prahova, Cheia) / Maria Cristina Pârvu : Confluente Literare, ISSN
MĂNECIUL MEU (PRAHOVA, CHEIA) de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378001_a_379330]