2,547 matches
-
nu aplicase Întotdeauna) o legislație cu care s-ar fi putut mândri orice democrație occidentală, o opinie publică sănătoasă care-i ținea În șah pe despoți În periodice foarte critice, de toate nuanțele gândirii politice liberale și, ceea ce era absolut uluitor, judecători neînfricați și independenți („Hai, zău...“ intervenea Nesbit). Când revoluționarii au fost În cele din urmă prinși, surghiunul la Tomsk sau Omsk (astăzi Bobsk) era o vacanță de odihnă În comparație cu lagărele de concentrare introduse de Lenin. Exilații politici fugeau din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lucruri peste fire. E uimitor, e paradoxal, dar e perfect adevărat. Faptele o dovedesc. E cel mai mare conducător de oști al timpului nostru. La el, nu știi ce să admiri întâi? Sabia lui victorioasă? Mintea lui strălucită? Strategia lui uluitoare? Judecata cumpănită ce știe să aleagă clipa și locul? "Ștefan Vodă, cu capul lui, cu brațul lui, cu inima lui, dacă s-ar fi născut în mijlocul unui popor mare, ar fi ajuns aidoma lui Alexandru Machedon"... sunt cuvintele cronicarilor polonezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a văzut pentru prima oară lumina tiparului în Italia, deci dincolo de „cortina de fier”, vină cumplită, de neiertat pentru un autor sovietic, din punctul de vedere al „eticii” realismului socialist), un scriitor român notoriu a pronunțat (a scris) aceste cuvinte uluitoare, demne de a figura în orice antologie a absurdului. „Pasternak? N-am auzit de Pasternak!” toată lumea auzise, numai el, scriitorul nostru, mai slab informat după câte se pare, nu auzise... O inepție pe care profesorul nostru de literatură sovietică de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în care, înduioșată, eroina filmului îi răspunde că nu, aceasta e strada Varlam Aravidze (dovadă, am zice, că răzbunarea a fost doar interioară, sufletească și mentală) și că ea nu duce la biserică - prilej pentru necunoscută de a rosti aceste uluitoare, revelatoare cuvinte pe care foarte puțini mari poeți cred că le-ar fi putut spune: „Atunci la ce folosește el? La ce e bun un drum care nu duce la o biserică?” Căința e un film care te poate îmbolnăvi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
spovedania, Cehov a răspuns: „Să fluiere încetișor!” * Spre sfârșitul nopților de insomnie, lungi și epuizante, la granița dintre veghea torturantă și somnul mult râvnit, imaginația noastră, excesiv solicitată, istovită iese uneori de sub control și începe să producă fizionomii de o uluitoare precizie a trăsăturilor, care ar putea face gelos pe orice pictor portretist: capete, fețe, măști se substituie, se succed, de parcă ar vrea să-și râdă de noi, până ce, tot modificându-și liniile, mereu de o claritate halucinantă, fizionomiile devin, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
secvență (de asemenea colorată). De aceea cocoșul nimerit la oraș devine cucoșul lui Creangă, un personaj; într-un personaj se transformase și pisicul abandonat pe lângă care în acea seară a trecut „insensibilul” băiețaș; ceea ce ar explica enigmatica lui apreciere, acel uluitor - doar pentru adulți - „foarte bine”; adresat nu aspectului etic, ci exclusiv planului estetic: foarte bine că întâmplările se succed (o pisică și-a abandonat puiul), că povestea continuă. * Scaune. „De dimineață, defecație excepțională: două mici excremente în formă de corn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
carte: Cine mă apără? * Evocând (în revista Neva, nr. 10/1989) existența de după moartea ilustrului ei soț a Annei Grigorievna Dostoievskaia, un descendent (strănepot) al marelui clasic rus relatează următoarea întâmplare, din care țâșnește o fantastică - prin încărcătura ei simbolică -, uluitoare coincidență (textul a fost tradus în românește de dl. Alexandru Calaïs și publicat în revista Caiete critice, nr. 5-6/1993): „Împreună cu nepoții și nora sa, Anna Grigorievna a plecat în primăvara anului 1918 din Petrogradul cuprins de foamete spre Adler
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
formulările adecvate și fertile. Dar, oricât ne „complexează” pe noi, „umaniștii”, extraordinarele rezultate ale științei, nu putem totuși, când ne mai liniștim, când ne revenim în fire, să nu ne amintim că există în artă, în literatură, plăsmuiri de aceeași uluitoare precizie și putere. Și dacă e să-mi spun gândul întreg, fără să jignesc pe nimeni, nu pot să nu observ că Antigona sau Hamlet sunt infinit mai necesare, mai importante, decât rachetele cosmice. Există un fel de exaltare necontrolată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
montaignieni cultura e o grădină (nu mai puțin și o școală, firește, cum nu ? dar una în bună măsură buissonnière). Tot la pagina 4 a cuvântului său înainte, Craig face, în legătură cu Montaigne și cu Shakespeare, o suită bruscă de mărturisiri uluitoare ; uluitoare printr-o neobișnuită franchețe (în toate accepțiile) și uluitoare prin ele însele. După toate cele spuse cu privire la Montaigne, ne scurtcircuitează cu această declarație în cursive : nu i-a citit toate eseurile ! I-au fost timp de o viață carte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cultura e o grădină (nu mai puțin și o școală, firește, cum nu ? dar una în bună măsură buissonnière). Tot la pagina 4 a cuvântului său înainte, Craig face, în legătură cu Montaigne și cu Shakespeare, o suită bruscă de mărturisiri uluitoare ; uluitoare printr-o neobișnuită franchețe (în toate accepțiile) și uluitoare prin ele însele. După toate cele spuse cu privire la Montaigne, ne scurtcircuitează cu această declarație în cursive : nu i-a citit toate eseurile ! I-au fost timp de o viață carte de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
școală, firește, cum nu ? dar una în bună măsură buissonnière). Tot la pagina 4 a cuvântului său înainte, Craig face, în legătură cu Montaigne și cu Shakespeare, o suită bruscă de mărturisiri uluitoare ; uluitoare printr-o neobișnuită franchețe (în toate accepțiile) și uluitoare prin ele însele. După toate cele spuse cu privire la Montaigne, ne scurtcircuitează cu această declarație în cursive : nu i-a citit toate eseurile ! I-au fost timp de o viață carte de căpătâi, pe unele le-a citit de nenumărate ori
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
morală : a nu avea o reală nevoie de prietenie presupune a nu avea afecte umane reale nici în căsnicie : soți, părinți, copii nu sunt altceva decât niște inși legați numai prin interese primare ; când aceste interese nu mai coincid, e uluitor câtă funciară indiferență sau chiar ostilitate iese la iveală între ființe care au trăit laolaltă, împărțindu-și treburile dar nu și ̀ împărtă șindu-și viața. Încetarea prieteniei fiindcă folosul imediat sau plăcerea monotonă a divertismentelor în comun au expirat arată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
plus pur aux mots de la tribu, cum sună versul lui Mallarmé, și să luăm termenul în accepția montaigneană. Eliade e în primul rând un mare eseist, iar gustul său atât de marcat pentru eseiștii englezi și spanioli este revelator. Erudiția uluitoare și riguroasă, de o rară forță demonstrativă, de care dau dovadă tratatele lui de specialitate, nu poate fi nici o clipă pusă în cumpănă de calitatea lui esențială de eseist (nu-i așa, stimate Adrian Marino?). În prefața la Cosmologie și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
arta scrisului sunt la el de esența moștenirii paterne. Din mărturiile contemporanilor, mai cu seamă din ale lui Zarifopol, se știe că autorul Scrisorii pierdute era în manifestările lui orale un soitariu de geniu, cu o vervă și o inventivitate uluitoare. Aceasta îl va fi agasat fără îndoială pe Mateiu, ofensându-i fumurile boierești și contrariindu-i grija de a-și compune un fason de dandy imperturbabil ; îl va fi făcut să și pluseze în această poză. Dar nu se poate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
albaștri căpătaseră ceva tulbure și vitros, trupul se buhăise, dar fascinația omului avea mai departe aceeași forță cuceritoare. Nichita era, cum spune în repetate rânduri Thomas Mann despre Mynheer Peeperkorn, un personagiu princiar. Curtenia, larghețea, autoritatea reverențioasă, elocința, o elocință uluitoare, izvorau din ființa lui spontan și spectaculos. Avea un histrionism în genul lui Hamlet (mi-l închipui perfect ca actor în rolul acesta). Elocința lui era uluitoare tocmai, ca și în cazul lui Mynheer Peeperkorn, fiindcă sfida un vădit handicap
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
despre Mynheer Peeperkorn, un personagiu princiar. Curtenia, larghețea, autoritatea reverențioasă, elocința, o elocință uluitoare, izvorau din ființa lui spontan și spectaculos. Avea un histrionism în genul lui Hamlet (mi-l închipui perfect ca actor în rolul acesta). Elocința lui era uluitoare tocmai, ca și în cazul lui Mynheer Peeperkorn, fiindcă sfida un vădit handicap natural. În improvizațiile lui strălucitoare și de regulă scurte, Nichita rămânea captivul câte unei silabe prelungite, din care se libera cu un efort (poate și jucat, dar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
monoton, figura ușor zâmbitoare și gravă. Zâmbetul era fals, propozițiile scurte și nimeni niciodată nu făcea nici o greșeală. Totul era perfect, corect, plicticos. 144 Se începuseră lucrările la Casa Poporului și la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Lucrările înaintau cu o viteză uluitoare. Era în anul de glorie comunistă 1988, toamna. În ușa primăriei, m-a întâmpinat în acea zi secretarul. Avea un zâmbet reținut, abia perceptibil, care ascundea ceva din îngâmfarea înnăscută ce i se citea mereu pe figura colțuroasă, blondă, roșcată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
județ unde limba rusă elimină limba română din toate departamentele de stat. Este total interzis studierea În școli a limbii și literaturii române și istoriei naționale. La Chișinău Guvernul comunist reactualizează șovinismul tradițional și reportajele de la fața locului citează fapte uluitoare. Manualele de „Istoria Republicii Moldova din cele mai vechi timpuri până În prezent” susțin ideea unei limbi moldovenești și a unui popor moldovean. Se susține că triburile tracice nu au fost romanizate, iar strămoșii moldovenilor au avut o puternică influență din partea coloniștilor
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
floare și i-a dat-o fetei. Se auzea un tren, gâfâind. M-am uitat în zare, să-l văd. Trecea leneș, pe o linie de departe. Când m-am întors, cei doi priveau unul la altul cu o fericire uluitoare, fețele le luminau de bucurie. Fata l-a rugat pe prietenul meu să-i pună în păr floarea de roza canina și fiecare se pierdea în ochii celuilalt. Mi-am spus că așa trebuie să fie în rai și fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acestea m-au înzestrat, pe mine și pe cei de un leat cu mine, cu un anume profil sufletesc. Dar o să adun cu grijă, așternându-le la loc ferit, și "altfel" de imagini. Câteva, puține, cărți, amintiri din călătorii, unele uluitoare; concerte de neuitat; marile spectacole de teatru (când încă nu era invadat de rugina vulgară a modernismului precipitat), vreo două carnete... amintiri despre pentru care merită trăită o viață; și câteva grațioase figurine încrustate în elegant filigran. Aș pune și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cea mai evoluată demonstrație a ceea ce am spus că este "bun simț modern". Comanda nefericiților soldați exerciții de pedepsire (culcați sculați!... în ritm alert și fără pauză), iar semnalul îl dădea utilizându-și orificiul anal prin care scotea niște gâlgâituri uluitoare, scârboase. Unii ostași, în conformitate cu legile victimologiei, ajungeau chiar să-l admire pe acest ofițer monstruos care îi tortura cu o plăcere înscrisă voios pe fața lui spână. Unii îl aveau chiar ca idol. Același ins, care nu era atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
am văzut ce citiți, am avut plăcerea să sper că voi găsi un interlocutor. Nu am greșit..." A trebuit să-l ascult. După câteva vorbe de introducere, văzând că îl ascult, mi-a relatat povestea lui, care, într-adevăr, părea uluitoare: "Eu, mi-a spus dânsul, sunt un ins clonat. Am o vârstă incertă... Sub aspectul meu de om relativ tânăr, am câteva mii de ani. De fapt (pentru a fi exact), nu-mi amintesc de istoria mea decât de pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în ziarul fostului „apostol” antisemit. Schimbarea aceasta de atitudine, negarea unei doctrine susținută cu atâtea argumente ani și ani de zile, și numai din invidie față de popularitatea mereu crescândă a lui A. C. Cuza în rândurile studențimii, a fost așa de uluitoare prin neașteptatul ei și prin lipsa de temeinicie a bietelor „argumente” împrumutate din tabăra (și de la taraba) evreiască, fără nicio legătură cu problema în sine, aceea a acaparării economiei românești de către [41] evrei și aceea a falsificării specificului național prin
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cîștigau tot mai mult teren: Neapole și Palermo, Campania și Sicilia erau regatul și cartierul general ale acestor organizații de răufăcători ale căror ramificații se întindeau dincolo de granițe ceva în genul gangsterilor din Tamany Hall sau Chicago, ale căror acte uluitoare de șantaj și lupte armate ni le tot prezintă cinematograful american. Chiar în incinta Camerei deputaților circula un bătrîn distins cu barbă albă ca de Moș Crăciun, adevărat duce de spiță napoletană, care trecea drept unul ce primea o rentă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
încerca arestarea lui pentru aducerea în fața instanței. (A fost condamnat la moarte în contumacie). Benedict al XV-lea, cu tristețe, îl văzu pe prelat cum pleacă, convins fiind că era vorba de o gravă eroare... Mai tîrziu, ziarele publicau știrea uluitoare că monseniorul Gerlach, aruncînd sutana, se căsătorea cu o sud-americancă și cu ajutorul ei deschidea o școală de dans la St. Moritz (Engadine). Se non e vero... În afara dificultăților ce derivau astfel din coexistența cu un stat în stat, guvernul italian
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]