3,061 matches
-
puternică viziune globală nouă pentru sustenabilitate. GE este menționată în caseta de mai sus, dar trebuie făcută o precizare specială în legătură cu noua sa strategie concepută în spriritul respectului echilibrului ecologic. Jeff Immelt, CEO al acestei companii a concentrat compania sub umbrela produselor și serviciilor prietenoase față de mediul înconjurător. În calitate de consultant al GE, am lucrat cu această companie la planificarea și elaborarea strategiei unei teme sustenabile din punct de vedere ecologic pentru identificarea tendințelor-cheie cu impact asupra energiei, sănătății, deșeurilor, produselor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
acasă, ba că-i luase vizitiu de la tramvai chipiul. Mai era și alte tramvaie care trecea pe la biserica Ienei, pe Regală, pe Câmpineanu, oprea și-n stații, da oprea și dacă le făceai semn cu mâna, cu bastonu sau cu umbrela. Era și tramcare p atunci care mergea fără șine, da mai bine să nu te fi suit, că da tot în gropi, de-ți ieșea sufletu din tine. Știe ea cum e cu tramvaiu, știe, e bucureșteancă get-beget, da ăștia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de la spate prin ușa întredeschisă. — ...Hai, mon petit, hai, îndrăznește... Micuța face câțiva pași și apoi, speriată de așa multă lume, se repede, cu un țipăt scurt, înapoi între fustele Nelei. Cu mâinile lăsându-i-se încet-încet, ca spițele unei umbrele ce se închide, Profesorul Mironescu privește derutat spre jețul soției sale. Da, Sophie cea înțeleaptă pare să aibă și de astă dată dreptate : programul fetiței ar trebui, într-adevăr, păstrat, chiar dacă în seara aceasta, mademoiselle Lisette, speriată de ultimele zvonuri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scriseseră : Unde-s tigrii din Carpați ? România Mare - și alte asemenea. Dispoziția moralistă se vede că nu este doar apanajul meu, pentru că, apropiindu-ne de centru, văzând câtă lume ieșise să se plimbe, cum de la mesele așezate pe trotuar, sub umbrelele obișnuite, doamnele și domnii își aruncau unii altora semne de recunoaștere discretă, bezele, ridicau pălării etțetera, iar cele mai frecvente comentarii erau provocate de nemulțumirea generală că, odată cu starea de asediu, guvernul a interzis consumul băuturilor spirtoase, văzând deci acest
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îmi sare în ochi agitația din jurul vânzătorului de ziare, aflat vis-à-vis. Ce strigase el n-auzisem, cufundat fiind, ca de obicei, foarte adânc în gândurile mele. Ajunsesem chiar în față la Café de Paris. O secundă am șovăit, tremurând sub umbrelă, temându-mă de umezeala ce numai bine nu-mi face, de pantofii uzi, de rigolele debordând de apă : apoi m-am decis și am traversat. îmbulzeala se făcea tot mai mare, lumea aproape smulgând ziarul din mâna vânzătorului, râsete, strigăte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
descurc, mulțumesc. — Emma. Nu te prosti. — La revedere. Și mulțumesc foarte mult, adaug către chelner. Ați fost extrem de atenți și de drăguți cu mine. Ies În grabă din restaurant și descopăr că afară a Început să plouă. Și n-am umbrelă. Ei, asta e, nu contează. Plec oricum. Pornesc cu pași mari pe stradă, alunecînd ușor pe trotuarul ud, cu lacrimile amestecîndu-mi-se cu picăturile de ploaie. Habar n-am unde mă aflu. Nu știu nici unde e cea mai apropiată stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
atunci?!... Dar cînd a fost pe aici cu Ana, în vremea festivalului de teatru contemporan?... La Poiană! face Liliana un semn șoferului. Chiar nici un bagaj? întoarce spre el privirea plină de zîmbet. Cît încape în buzunare. Și dacă plouă? Că umbrela, cred, n-a încăput în buzunar. O, de-ar ploua ! face Mihai un gest spre geamul portierei, parcă să arate pămîntul crăpat de seceta lungă. În fața hotelului Carpați, circulația e îngreuiată. Mașinile au oprit. Un murmur ciudat, cu rezonanțe profunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că vrei să mă dai afară, spuse Ashling. Fața lui era complet surprinsă. —Să te dau afară...? Dar, micuță domnișoară Repară-Tot, spuse el cu o voce dintr-odată dulce și cu ochii jucăuși, cine ne-ar mai da plasturi, medicamente, umbrele, ace de siguranță, cum e chestia aia pentru șoc - leac de nu-știu-care...? —Leac salvator. Avea și ea nevoie de așa ceva acum. Avea nevoie să iasă de acolo. Doar pentru a putea respira din nou. De ce îți este atât de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să cerșesc, e atât de umilitor. — S-a întâmplat ceva? întrebă Ashling. Ceva ce să provoace toate astea? Nu, spuse el apăsat. Am pur și simplu o zi proastă. În timp ce Ashling se întreba ce să facă, ploaia se lovea de umbrela ei și aluneca apoi pe spatele jachetei, cu picuri mari și reci. A simțit cum se umple de frustrare. Boo nu ar trebui să fie responsabilitatea ei. Ea își plătea impozitele și guvernul ar trebui să aibă grijă de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
luasem un autobuz pe linia 22. CÎnd am Înconjurat piața Molina și am urcat pe Balmes, orașul Își pierdea deja contururile sub perdele de catifea lichidă, amintindu-mi că nu-mi luasem minima precauție de a lua cu mine o umbrelă. — Trebuie să fiți tare curajos, murmură șoferul cînd i-am cerut să oprească. Era deja ora patru și zece cînd autobuzul m-a lăsat Într-un loc al nimănui, la capătul străzii Balmes, la bunul plac al furtunii. În fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și mi se uscă gura. — Îmi pare rău, domnișorule, zise Cecilia. Am dat din cap, neștiind ce să spun. Fata deschise ușa a ceea ce, nu cu mult timp În urmă, considerasem a fi a doua mea casă. — Domnișorul dorește o umbrelă? — Nu, mulțumesc, Cecilia. — Îmi pare, rău, domișorule Daniel, repetă fata. I-am zîmbit fără vlagă. — N-ai nici o grijă, Cecilia. Ușa se Închise, pecetluindu-mă În Întuneric. Am rămas acolo cîteva clipe și apoi m-am tîrÎt pe scări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În urma trecerii pe la chestură. Era Îmbrăcat Într-un costum impecabil din lînă cenușie și ținea În mînă o țigară pe care nu se deranjase s-o aprindă. L-am salutat cu mîna și mi-a zîmbit. — Ce ai tu Împotriva umbrelei, Daniel? — Ce-i mai frumos pe lume decît ploaia, don Federico? — Pneumonia. Hai, intră, că ți-am reparat ce era de reparat. M-am uitat la el fără să pricep. Don Federico mă privea țintă, cu zîmbetul intact. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
în țările din regiune, pentru a ne da seama de aceste diferențe. Calitatea diferită a democrației ar putea avea ca explicație nu doar factori structurali, economici și sociali, ci și factori culturali. Aceștia au fost grupați în ultimul deceniu sub umbrela largă a unui concept mult disputat, capitalul social. Normele de reciprocitate, încrederea socială, densitatea rețelelor sociale ar fi responsabile într-o mai mare măsură de răspândirea valorilor democratice și consolidarea democrației în regiune decât alți factori. Diverse cercetări au urmărit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
a timpului, precum neantul sublimarea ultimă a eternității. Curios cum, atunci când îți dai seama că ființele sânt umbre, că totul e zadarnic - te îndepărtezi de lume pentru a găsi unicul rost în contemplația nimicului, când puteai rămâne prea bine în umbrele și în nimicul de fiecare zi. De unde să derive nevoia de a superpune neantului efectiv un neant suprem? Eventualitatea paradisului mă face să sorb toate amărăciunile de sub soare... Și chiar fără șansa acelei perfecțiuni, nu e îngrozitor să mori pe la mijlocul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
resturi de viețuire mă rețin în El ca eu? Dac-aș putea lipsi în mijlocul Lui! Norii albi și nemișcați ce împînzesc cerul nebuniei... Privind adesea lipsa de nuanțe sumbre, cenușiul deschis al înălțimilor, îți pare că ai proiectat pe bolte umbrele stătute ale creierului și decolorările mute ale minții. Prăpăstiile omului n-au fund, fiindcă răzbat în Dumnezeu. Prin orice lacrimă ne privește Dumnezeu. Doamne! prin ce-am meritat fericirea supranaturală a acestei clipe de topire în ceruri? Aruncă pe capul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Seara poposim la Arkansas City. Trecem a doua zi prin Florence și Marion. Ne oprim la capătul unui lan de porumb pe care un fermier îl prășește cu doi cai. E instalat pe scaunul prășitoarei. E foarte cald. A deschis umbrela mare de doc, pe care a instalat-o pe prășitoare. Caii merg în pas mare și liniștit. Fermierul, cu ochii atenți asupra rândurilor de porumb reglează cu piciorul cuțitele prășitoarei, evitând astfel vătămarea firelor. A ajuns în capătul locului. Intrăm
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
din nucă de cocos pusă pe podea. — N-am a mă plînge, răspunse domnul Mundy. Holul era strîmt și Întotdeauna se simțeau stînjeniți cînd domnul Mundy Îi făcea loc să treacă. Ajunse la baza scărilor, se opri lîngă standul de umbrele și-și descheie pardesiul. Mereu avea nevoie de cîteva minute pentru a se obișnui cu Întunericul de-acolo. Privi În jur clipind. — Frate-meu e pe-aici? Domnul Mundy Închise ușa. — E-n salon. Intră, dragă. Dar Duncan Îi auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acestea erau acoperite cu pînză, aproape distrusă din cauza tocurilor Înalte. Pereții erau vopsiți În nuanțe melancolice de verde, crem și gri, și arătau mai rău ca niciodată În lumina albăstruie slabă. În hol era un vălmășag de paltoane, pălării și umbrele de damă. Pe o masă erau risipite hîrtii și corespondență neridicată. Bineînțeles, oberlichtul fusese acoperit cu scînduri, dar sticla anti-bombă de la ușa care ducea spre subsol strălucea cu pompă. Din spatele lui se auzea vocea unei fete, apoi altele: Primulă... Pansea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că eu nu sînt spion? Sau, nu spion, ci tipul căutat de spioni. Nu apare niciodată unul ca ăsta? Un biet tont care are un mesaj secret la el, pentru că a Încălțat din greșeală cizmele altui tip sau a luat umbrela altcuiva? Și el și fata ajung să fie legați de scaun cu un gen de nod ce pare-a fi făcut de un cercetaș prost. RÎse de unul singur, plăcîndu-i ideea, plăcîndu-i cum sună propria voce, se gîndi ea, convențional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
animal de vânzare. Opt perechi de ochi curioși, negri și netulburați. Involuntar, Forrester își duce mâna la gât. De undeva, din spate, se ivește un bărbat între două vârste, îmbrăcat într-un sarong și o cămașă cândva albă, cu o umbrelă neagră sub braț. Arată ca un funcționar la căile ferate sau ca un profesor particular, o apariție ciudată, discordantă pe fondul pustiului. Este evident că răspunde de acest transport, tot așa cum e la fel de evident că servitorii nu i-au cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să spun prin circumstanțe extenuante. Forrester nu înțelege, dar în momentul acela e mult mai preocupat să-și ridice cortul, înainte ca ploaia să se întețească. Și așa este, plouă din ce în ce mai tare cu fiecare clipă care trece. Moti Lal ține umbrela deasupra englezului care își fixează cortul în piroane, destul de aproape de el încât să-i stea în drum, fără însă a reuși să-l ferească în totalitate de ploaie. Lui Forrester îi scapă o înjurătură, gâfâind, și prin minte îi trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dintotdeauna. Cămilele încep să zbiere, să se ridice pe copitele din spate, răsucindu-se în apă, încercând disperate să se elibereze. Oamenii și lucrurile sunt absorbite, luate pe sus de puhoi. Pentru câteva clipe, Moti Lal reușește să-și țină umbrela, proptindu-se țeapăn pe picioare în spuma învolburată, cu o expresie gen „iată că plouă“ întipărită pe față. Apoi, este măturat de puhoi și umbrela o ia la vale de nebună, plutind pe apele umflate. Apa îi pătrunde în plămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
absorbite, luate pe sus de puhoi. Pentru câteva clipe, Moti Lal reușește să-și țină umbrela, proptindu-se țeapăn pe picioare în spuma învolburată, cu o expresie gen „iată că plouă“ întipărită pe față. Apoi, este măturat de puhoi și umbrela o ia la vale de nebună, plutind pe apele umflate. Apa îi pătrunde în plămâni, iar el se gândește iritat că va trebui să-și cumpere altă umbrelă. Apoi, cu viteza cu care se învârt bilele pe un abac sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iată că plouă“ întipărită pe față. Apoi, este măturat de puhoi și umbrela o ia la vale de nebună, plutind pe apele umflate. Apa îi pătrunde în plămâni, iar el se gândește iritat că va trebui să-și cumpere altă umbrelă. Apoi, cu viteza cu care se învârt bilele pe un abac sau se completează din condei o coloană de cifre, se îneacă. Toată lumea lui ține de-acum de domeniul trecutului. Asta ar trebui să fie totul. Dar micile miracole se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înspăimântat de sfârcurile-i negre, de rotunjimea pântecelui ei, de petecul de păr pubian. E mult mai reală decât femeile care-i populează nopțile de veghe la munte. Decât fetele de pe cărțile poștale, delicate ca dantela, care te privesc peste umbrelele de soare, au pielea albă ca laptele, sunt îmbujorate și parcă te întreabă: o, dar de ce nu vii în grădină, dragul meu? Forrester simte prezența unui spirit. A murit în potop și acum probabil că trăiește un fenomen anume, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]