4,112 matches
-
Daniel. Așa e. Nu dădu nici un semn că încearcă măcar să înțeleagă despre ce vorbește. Dar chiar și asta era, într-un fel pe care nu-l putea numi, o ușurare. Se așezară amândoi pe hainele ei împachetate până când primele picături umflate de ploaie rară de toamnă începură să cadă în jurul lor. Apoi, el o ajută să-și care bagajul înapoi, în casă. A doua zi, Karin îl văzu pe Karsh. Se plimba pe Central în fața biroului lui, o zonă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a prins în sfârșit de ce râdeai? Amândoi stau acolo, lângă ciotul de platan, chicotind ca niște adolescenți drogați. Se stârnește vântul și se face frig, repede. El vrea să urce în casă, dar cuvintele ei sunt acum ca un râu umflat de zăpezi. Chestii de la sfârșit, când mama lor devenise o sfântă înainte de vreme. Să n-o mai recunoști, zice ea, de parcă Mark nici n-ar fi de față. Să nu-ți vină să crezi cum era, așa de blândă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în jos, pe alei limbice dosnice, cotloane care au supraviețuit când uriașul neocortex și-a croit loc printre ele ca o superautostradă. Își simte pielea lipită de mâinile ei, pielea prea albă, ca de hârtie, brațele goale ca niște gheme umflate de vene, șoldurile ca niște cocoașe grosolane. O singură bătaie de inimă și s-a înstrăinat de propriul lui corp, de toate nălucile alea clocite invizibile pentru femeia asta, care nu l-a văzut niciodată altfel decât e acum. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ani și jumătate. Puteam să ajung pe un post important, unde să-mi duc traiul liniștită până când mă trimiteau la plimbare. El se holbează la semnele de îmbătrânire de pe gâtul ei, pe care nu le remarcase până acum. Tendoanele se umflă sub falca ei strânsă. O să i se crape fața și din ea va ieși ceva ce crescuse înăuntru. —Aveam probleme. O pană, așa i-au zis ei. N-ar fi trebuit să se întâmple niciodată. Eram superfemeia. Adică, Doamne, fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gura lui, dar tot nimic. Mâna lui dreaptă se întinde în aer, cerând pix și hârtie. Ea caută în poșetă după ele și i le dă. Pe jumătate paralizat deja de presiunea care crește în țeasta lui, cu lobii vătămați umflându-se și împingând în oasele fixe, cu un scris tulbure care nu-i al lui, așterne cuvintele: Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești și să aduci și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
universitar și țineam seminarii de literatură comparată și de istoria literaturii române la Facultatea de Litere din Cluj. Eram atât de gravidă, încât Doru mă amenința că la un moment dat, în mijlocul seminarului din sala Zaciu, burta mea se va umfla atât de mult, încât mă voi ridica de la pământ ca un zepelin și mă voi lipi pe tavanul înalt, de unde mă vor râcâi îngrijorați oamenii de serviciu, după care mă vor scoate pe geam și de acolo dusă voi fi
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
cu mult timp În urmă și Într-o țară necunoscută... ce știau ei, măi băiete, de ce-a fost: de felul cum mirosea fumul din curte, și cum cînta mama, și cum opărea fulgii, și de felul cum s-a umflat rîul de ploile din primăvara aia? De felul cum arătau oamenii care treceau În ziua aceea pe drumul de lîngă rîu, venind de la război, și de toate cîte le vorbeam, și de sunetul glasurilor celor morți, și de felul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Trei avu timp să remarce cum cei prezenți, aflați în uniformă sau curtenii înțepenesc și devin - da - speriați. - Pun pariu că nu poți, spuse băiatul-âmpărat. După care, fără a mai aștepta, trase puternic aer în piept. Își lărgi plămânii. Își umflă obrajii. Și Gosseyn, reacționând imediat, făcu la fel. Și iată-i așa pe amândoi. La început bărbatul gândi: "Ei, bine, acesta este aproximativ un minut câștigat înainte - înainte de ce? Probabil că pentru aproximativ șaizeci de secunde amânase o întrecere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
dmineața devreme, în hainele cele mai groase, în vreme ce apa ar fi bolborosit la picioarele sale și i-ar fi pătruns în pantofi, cu carnea încă îndurerată din ziua precedentă, iar pe mîini, pe mîinile sale înguste, bășicile s-ar fi umflat sub stratul insuficient de bătătorit și s-ar fi deschis așa încît lichidul lipicios să pornească a alerga pe degetele sale în jurul cărora ar fi înfășurat o mănușă sau o cîrpă în vreme ce și-ar fi îndoit din nou spatele și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
publică și în conștiința oamenilor, viitorul cetățean Băsescu va fi greu de înfrânt. Ah, era să uit! Adăugați la toate astea imaginea unei Românii în care primul om din stat va fi Nicolae Văcărăoiu. Simpla lui prezență la Cotroceni va umfla procentele lui Băsescu. Eu îmi fac datoria și atrag atenția din acest colț de pagină liberalilor că s-ar putea să aibe probleme în sondaje împreună cu social-democrații. Cu tot cu Tăriceanu, cu Norica Nicolai, cu Paul Păcurariu și, desigur și inevitabil, cu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
figura pe acel al unui lup cu gura căscată, în care se vedeau dinții și limba. Corpul balaurului era încovoiată, luând aspectul unui șarpe în mișcare. Unii autori susțin că acest trup al balaurului era de stofă colorată, ce se umfla la suflarea vântului, dând din el un sunet șuierător, încât ar fi semănat cu semnul militar al Sciților, descris de Ammianus. Alții bazându-se pe faptul că un balaur dac pus într-un car, ar păstra totuși forma încovoiată, sprijin
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de impalpabilă. Masa de umbră rămânea informă. Gosseyn văzu, acum când se uita mai atent, că se clătina puțin. Sub ochii lui vrăjiți, ea se modifică și se estompă pe margini, pentru a se întinde iar ca și cum materia noroasă se umfla sub o presiune interioară. Gosseyn sondă cu prudență în adâncul gazos. Era gata să anuleze energiile potențiale. Dar nu era nimic acolo. După scurtul răgaz obișnuit, necesar fotografierii unui obiectiv, tot nimic. Nici o imagine. Nici o imagine normală, adică. Creierul secund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
inchizitor: - Sunteți amândoi țicniți? Gosseyn spuse: - Câți oameni la bord? Celălalt se uită la el și izbucni în râs. - Dar zău că nu sunteți normali. Pe moment părea să se distreze grozav. - Câți oameni? făcu el amuzat. (Vocea i se umflă.) Cinci sute, continuă el. Ia gândiți-vă la chestia asta și plecați cât mai repede. Era cam ce prevăzuse Gosseyn. Niciodată nu se înghesuiau oamenii pe nave spațiale ca în vehiculele terestre. Chestiune de aer și de aprovizionare. Cinci sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
îl domină de la o distanță de kilometri întregi, o galaxie cu formă umană. Apoi figura deveni o pată aurie care se extinse într-un glob orbitor. Se auzi un tunet și o clipă aerul din încăpere deveni dogoritor. Podeaua se umflă și luminile se aprinseră. A luat ceva timp să vadă deslușit lucrurile. Tunetul se sfîrșise, dar în întregul apartament, instrumentele rezonau dogit și spart. Lanark observă că Munro stătea tot lîngă el. Fruntea îi era transpirată și-și ștergea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
oprești să mă apropii de ea. Dacă nu vrei să mă vezi, ar trebui să îți contactezi inginerii. Spune-le să-mi repare ușa din salon ca să pot trece prin ea, și nu va mai trebui să ne întîlnim. Fața umflată de furie a lui Ozenfant se relaxă într-o atitudine de perplexitate. — Vrei ca întregul curent din insitut să fie inversat pentru asta? întrebă el pe un ton stins. își șterse fața cu batista și îi întoarse spatele, spunîndu-i vlăguit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Domnul Macrae era un bărbat îndesat cu o față de culoare porcului. — Bun, zise el. Care e pricina? Thaw începu să vorbească repede, iar explicația îi era întreruptă de înghițituri și bîlbîieli; se opri doar cînd își dădu seama că îl umflă plînsul. Coulter nu spuse nimic. Domnul Macrae luă un bici cu mai multe fîșii din piele și le zise: — întindeți palmele. Fiecare își întinse palma și încasă o scatoalcă al naibii de dureroasă. — încă o dată! încă o dată! încă o dată! zise domnul Macrae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
crăpătură din el. Simți că mușchiul brațului îi este șters cu ceva rece, și apoi cum intră un ac. Vîrful metalic care pătrundea printre straturile de țesut îl făcu să-și încleșteze dinții. Simți o duerere ușoară în timp ce mușchiul se umflă din cauza lichidului pompat, apoi acul fu retras și ceva uluitor se întîmplă. I se răspîndi prin tot trupul, începînd din braț, dar de data asta nesusținut de nici un fel de gînd, de fluxul eliberator care-l furnica și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
începînd din braț, dar de data asta nesusținut de nici un fel de gînd, de fluxul eliberator care-l furnica și pe care nu-l putea obține decît prin erotism. Fiecare nerv, mușchi, încheietură și membru se relaxară, plămînii i se umflară primind aer suficient, strănută de două ori și nu mai avu senzația că astmul se va întoarce. Nu-i venea să creadă că se va mai simți rău vreodată. Se uită afară, în grădina încălzită de soare. într-o tufă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o parte, la tatăl lui, și-i șopti: — A fost foarte bine. Slujba continuă. La cuvintele „Țărînă din țărînă“, se auziră un trosnet și un scrîșnet, iar materialul roșu se lăsase în timp ce sicriul era tras în jos. O secundă se umflă din cauza unui curent de aer venit de desubt, apoi fîlfîi și un gol dreptughiular apăru în locul în care fusese sicriul. Thaw fu izbit de un sentiment ascuțit de pierdere, neutralizat pe dată de amintirea unui prestidigitator care făcuse să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar mișcările le deveneau mecanice și frenetice, iar cuvintele, repetitive și vulgare. Apoi, păduchele, ale cărui mișcări fuseseră lente și graduale, ataca brusc principalele organe, luînd proporții gigantice. Oamenii infectați se făceau albi ca varul, se prăbușeau pe stradă, se umflau și crăpau ca niște saci putrezi de orz, și fiecare grăunte era un păduche mișunător. Apoi păduchii crăpau și scoteau din mădulare insecte înaripate atît de minuscule, că îți puteau intra prin pori în piele. în mai puțin de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înaripate atît de minuscule, că îți puteau intra prin pori în piele. în mai puțin de un secol, Puripăduchele a infectat și a mîncat orice altă formă de viață de pe glob. Pămîntul a devenit o simplă stîncă sub o crustă umflată de păduchi de toate dimensiunile, de la cîțiva centimetri la un metru și jumătate. Apoi au început să se devoreze unii pe alții. La sfîrșit a rămas unul singur, un titan încolăcit în jurul ecuatorului ca o rîmă în jurul unei pietricele. Corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu pleci, nu-i așa? Aveam de gînd să vă pregătesc cina. Am niște batog aici. Arătă spre un pachet învelit în hîrtie de sub brațul lui. Nu, mulțumesc, domnule Drummond. — Ei bine, e un cadou de la bucătar. Nu l-am umflat și nici nu am plătit pentru el. Ești sigur că nu vrei un pic? Nu, mulțumesc. Dac-o să mă întorc la dumneavoastră, mi-e teamă că n-o să mai pot pleca. Domnul Drummond rîse și începu să umple o pipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Duncan? îl întrebă Marjory părînd interesată. — O să-ți spun eu odată. E o poveste sordidă, adăugă Thaw cu jovialitate. îi plăcea să se vadă în postura de om de lume care putea glumi pe seama faptului că fusese lăsat cu buza umflată de o chelneriță. în vreme ce mîncau, Marjory își ridică privirea îl văzu cum se uită la ea concentrat, și schiță un zîmbet forțat. El își aminti cînd zîmbetul acela i se păruse hidos. Acum i se părea frumos, și era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mare depărtare, trecu peste ei și se stinse. Rima se mișcă, se ridică în capul oaselor, scuturîndu-și nisip de pe umeri, apoi își întinse brațele și căscă. — Uuuh, ce grasă, lipicioasă și puturoasă mă simt. — Grasă? — Da, stomacul mi s-a umflat. — Poate din cauza vîntului. Ar trebui să mănînci. Nu mi-e foame. Poți să bei o cafea fierbinte? Ai un termos în rucsac. — O, asta aș bea. își desfăcu rucsacul, vîrî mîna înăuntru și scoase, cu o privire dezgustată, termosul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
orizontului, la capătul îndepărtat al drumului. Puțin mai tîrziu, un pic ciobit într-o margine, se înălță din nou din spatele muntelui, la stînga. Rima rămase nemișcată și zise cu disperare: — Nu mai pot merge. Mă doare spatele, mi s-a umflat stomacul, iar haina e prea strîmtă. își desfăcu nasturii înnebunită și Lanark o privi surprins. Rochia îi stătuse înainte lejeră pe corp, dar acum stomacul îi era umflat, ajungîndu-i aproape de sîni, iar catifeaua de culoarea chihlimbarului era întinsă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]