3,608 matches
-
cotlet și cartofi prăjiți, imaginează-ți, spuse Emma deschizând portiera. Mașina lui Sasha mirosea a mentă. Scaunele erau acoperite cu pânză albă. În aparat, iubitul fantomatic lăsase Eternal Caballé. Carcasa CD-ului Înșiruia titlurile: Trăiește nefericit alături de ea. Eu sunt umila ta umbră. Mereu liberă. Mon cœur s’ouvre à ta voix. Sasha se așeză la volan, Își Înfipse degetele În ochi și Își scoase lentilele. Cu un gest eliberator, care Îi provocă o mare plăcere, le aruncă pe fereastră. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zecile de polițiști care așteaptă În stradă, locuitorii ieșiți la ferestrele Întregului cartier, ospătarii, bucătarii și oamenii de serviciu de la restaurante, bețivii, turiștii care se Întorc la hoteluri. Targa rămâne pe trotuar, În lumina lampionului, În Întunericul nopții. Lucrul acela umil - precar, fragil, gol, acolo jos - În fața tuturor. Ceva profanat pentru totdeauna. Și-a văzut tatăl cu pistolul Îndreptat spre ea. Cum poți să vezi așa ceva și să rămâi viu? Și totuși. O pun cu grijă În mașină, de parc-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fata avea dreptate: Pampu nu era decât omul în sângele căruia se bălăcea cu bucurie de câteva zile. Era legat de Pampu, îl simțea ca pe un frate și ar fi vrut să-i îndeplinească toate dorințele lui de ființă umilă. Dar el nu era Pampu. Atunci simțise prima oară dorința clară de-a avea o identitate și realizase instantaneu că putea să fie oricine, putea să-și ia orice nume. - Zogru. - Poftim? - Zogru. Ăsta e numele meu. Cuvintele îi ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o ușă spre alte dorințe decât ce crezuse până atunci că ar face-o fericită. În general, când omul află că lumea este mai mare decât și-o imaginase, este cuprins de mâhnire mai întâi, gândindu-se la condiția lui umilă și mărginită de până atunci. Abia după aceea pornește la drum, încearcă să iasă din locșorul lui strâmt și să cucerească ținutul necunoscut. Cam așa fusese și cu fata spătarului, care de la Sfântul Dumitru încoace se tot gândise la haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și porți din lemn curat. Nu ieșea nimeni, nu venea nimeni. Până la urmă, a bătut în poartă și, pentru că ușierul n-avea de gând să deschidă, și-l tot întreba de pe zid ce vrea, Zogru, cu fața lui de țigan umil, a cerut să-l vadă pe părintele Teodosie. Călugărul a ieșit, în fine, pe poarta nouă, iar Zogru a și sărit la gâtul lui, întorcându-se vesel și cu altă față spre chilie. Cum a căzut seara, s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de poet - pulbere de stele în suflet de înger închis în josnica piele de om. Sacrificat pentru a fi neînțeles, el este armonia din natură, căci există armonie în natură, precum sufletul poetului se leagănă după vântul molcom care apleacă umilul fir de iarbă, în timp ce toți ceilalți ar vrea să-l izbească până ce stă cu capul plecat; precum omul inspirat din natură este și el retezat odată cu căderea ultimului trunchi de copac iar mintea sa debitează din nou durere în bazinul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
văii și am încercat să mă gândesc cu blândețe la cea care fusese Ruti. Dar tot ce mi-am putut aminti a fost frica care i se citea mereu în ochi, mizeria din păr, mirosul acru al corpului ei, felul umil în care stătea încovoiată. Fusese o femeie, exact așa cum mama era femeie, dar fusese în același timp tot ce putea fi mai diferit de mama. Nu înțelesesem niciodată de ce Lea era așa de bună cu ea. Eu, în sufletul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Apoi a venit un negustor care voia noroc pentru caravana lui. - A fost un sezon foarte prost pentru mine, a început el. Aproape am pierdut tot, dar am auzit de puterile tale, a mai spus, cu un soi de neîncredere umilă în glas. Am venit să văd cu ochii mei. Bunica s-a apropiat de el și s-a uitat drept în ochii lui până când el a trebuit să-și întoarcă privirea. - Trebuie să dai înapoi ce-ai luat, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să dau înapoi și n-am nici bunuri de dăruit, Bunică, a spus el. - E singura cale, a spus ea, cu o voce ridicată, oficială. L-a îndepărtat apoi cu un semn al mâinii, iar el s-a dat înapoi umil și a luat-o la fugă pe deal în jos de parcă îl urmărea o armată. Rebeca a văzut că mă uitam cu gura căscată și m-a lămurit ridicând din umeri: - Doar hoții vin să ceară miracole în afaceri. Ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și salvatorul lor, cel care îi adusese pe acel pământ în pace și le dăduse să mănânce. Doar când a început să vorbească în limba lui, am recunoscut vorbitorul. - În numele tatălui nostru, Iacob, bine ai venit, frate, la corturile noastre umile, a zis Iuda, cel care fusese așa de frumos în tinerețe. Tata e aproape de sfârșit, a zis. Nu e întotdeauna în toate mințile, se zvârcolește în pat și strigă după Rahela și după Lea. Se trezește dintr-un vis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
În mîini cascheta veche și roasă, apoi păru că vorbește despre altceva. - Marea, trebuie s-o iubești, dar mai trebuie și să păstrezi distanța, nu trebuie să te crezi mai puternic decît ea. Pasiunea prea puternică te Împiedică să fii umil, or păcatul trufiei, marea nu știe să-l ierte. Așa e ea... Se ridică brusc, Îi dădu liniștit o sărutare sonoră și două pălmuțe pe spate. - Dacă n-a avut loc căsătoria voastră, e poate semnul că omul ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
înțeles. Trish a închis ochii și își duce două degete la frunte de parcă stresul de a avea ajutoare idioate e prea mult pentru ea. Nu contează, spune într-un final. Mai încercăm mâine. — Am să iau tava de cafea, sugerez umilă. În clipa în care o ridic, îmi arunc privirea la ceas. Zece și doișpe minute. Mă întreb dacă or fi început ședința. Dimineața asta o să fie infernal de greu de îndurat. Pe la unșpe jumate sunt cu nervii la pământ. Mobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rău, doamnă, spun cu privirea în pământ. — Știu că nu ai cum să înțelegi aceste lucruri, Samantha. Mă fixează. Dar e în joc o sumă foarte mare de bani ! Sume la care nici n-ai visat vreodată. Fii calmă. Fii umilă. — O groază de bani, repetă ca să mă impresioneze. Moare de nerăbdare să-mi spună. Văd cum pe fața ei se dă o luptă între dorința impetuoasă de a se da mare la mine și dorința de a păstra discreția. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și scanez rapid textul. Sunt stăpânii universului; colegii lor îi invidiază. Firma de avocatură de vârf Carter Spink este cea mai prestigioasă din țară. Însă ieri o tânără femeie a refuzat postul foarte râvnit de partener pentru a lucra ca umilă menajeră. FĂ-ȚI O VIAȚĂ A TA Partenerii au rămas cu buza umflată când renumita avocată Samantha Sweeting, care încasează 500 de lire pe oră, le-a refuzat oferta, ce includea un salariu cu șase cifre. Se pare că, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
luați... BRUNO: Uite ce mi-a făcut. (Îi arată picioarele.) VIZITATORUL (Încă speriat.) Do-do-domnilor... (Jalnic.) Apă... GRUBI (Îi aduce apă în pumni.): Na! (VIZITATORUL se aplecă să bea iar GRUBI desface pumnii.) Hi-hi! Vino și ia! VIZITATORUL (Cu prestanța pierdută, umil și transparent.): B-b-boule! (Ceilalți pufnesc în râs.) MAJORDOMUL: N-are nimic, domnule. Puteți veni liniștit. VIZITATORUL (Încercând să-și refacă demnitatea.): Eu... Ridică un deget în sus și brusc îi revine glasul.) plec! MAJORDOMUL (Speriat.): Unde să plecați? BRUNO: Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ăla... pe cap... PARASCHIV (Se ridică, îi întinde găleata.): Ai să crapi. O să-ți crape capul. MACABEUS: Și? PARASCHIV: Nimic. MACABEUS: Te temi să nu rămâi singur? PARASCHIV: Da. MACABEUS (Efuziv.): Zău? Puiuțule... (Îl ciupește de bărbie; PARASCHIV se retrage umilii și furios.) De ce nu mi-ai tăiat gâtul astă-noapte? PARASCHIV: De greață. MACABEUS: Zău? Lasă c-am să te fac să mai mănânci greață din aia... (Începe să urce treptele.) Mai bine curăță niște cartofi. PARASCHIV (Începe să dea semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
prindă? Vrei să te spânzure careva? Aici e bine, e așa de bine, vezi și tu că e bine, aici nu ne găsește nimeni o sută de ani. PARASCHIV (Pune trompeta în cui.): M-am hotărât. Deseară plec. MACABEUS (Tremurător, umil.): Cum o să pleci? Unde să pleci? PARASCHIV: M-am săturat. Mă duc. MACABEUS: Nu te cred. PARASCHIV: Ai să vezi. (Pauză; PARASCHIV începe să curețe cartofi și să-i arunce în cazan.) MACABEUS: Ce faci acolo? PARASCHIV: Îți fac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Treilea, a repetat Arnold. Asirianul, a completat el, dând ghes memoriei mele. — O! am exclamat eu. Care va să zică al Treilea! — Vorbești de parcă în viața dumitale n-ai fi auzit de el, a zis Arnold. — N-am auzit, am răspuns eu ridicând umil din umeri. Cam urât din partea mea. — Păi..., a spus Arnold, adresându-mi o încruntătură de profesor, mie mi se pare că e într-adevăr cineva de care ar trebui să știe toată lumea. A fost probabil cel mai de seamă om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nu s-a deranjat să ne spună și nouă. Tragedia noastră era veșnică. Nicăieri nu se ținea evidența noastră. Ne-am târât picioarele printre ruinele satelor fără vreo țintă anume. Oricine avea de făcut vreo treabă cât de neînsemnată și umilă n-avea decât să ne facă un semn cu mâna și i-o făceam noi. Helga s-a desprins de lângă mine ca să-și depene povestea cu gesturi mai largi. M-am dus agale spre fereastra de la stradă să ascult de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și ale cuvintelor lîmbii eterne! Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara. Pată de culoare pe albul de pretutindeni, cioara e mândră de existența ei. Tablou real, tablou stenic. Călătorului dezolat în pustietatea albă i se ivește brusc mândria existenței umile. Și reciproca e valabilă. Se lasă ceața - doar turla bisericii găsește cerul Într-o lume prealumită există totuși o chemare spre divinitatea ascunsă deasupra, turla bisericii chemare. Croncănit de ciori - în colivia din geam tăcut canarul Poem ce ascunde-n
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
încolăcesc de trunchiuri și le sufocă până putrezesc... Împotriva unui Taré al lianelor „ucide-lemn“, un epakué al orhideei care crește pe ele... Împotriva unui Intié al orhideei, un epakué al viespii... Și tot așa, la nesfârșit, pentru că, de la cea mai umilă insectă până la imensitatea bolții cerești, totul apărea clasificat de către yubani de partea binelui sau a răului... Focul era dintotdeauna de partea binelui, și de aceea, de îndată ce se întuneca, strălucea în toate ungherele. Kano se îndreptă spre cea mai mare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zise el, aprinzând țigara și trăgând câteva fumuri precaute, de Încercare, căutând probabil să guste efectul aurului, am primit un apel telefonic foarte neliniștitor. — Sper că nu de la soția dumneavoastră, domnule, zise Brunetti pe ceea ce spera că era o voce umilă. Patta așeză țigara pe marginea scrumierei din malahit, apoi o prinse iute când greutatea portțigaretului o făcu să cadă Înapoi pe masă. O așeză la loc, de data asta poziționând-o În echilibru, cu capătul aprins și muștiucul balansate Înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
îngrijoreze personalul creșei. Hugo i-a făcut cu mâna Barbarei când aceasta a trecut în goană pe lângă el îndreptându-se spre ieșire. —Pot să-ți dau un sfat? a gâfâit ea oprindu-se brusc. — Da, te rog, a răspuns Hugo umil. Câte vrei. După cum vezi, n-am habar de nimic. — Eu aș veni fie cu o jumătate de oră mai devreme, fie cu o jumătate de oră mai târziu. Asta dacă vii cu mașina. Altfel n-ai nici o șansă. Nu când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Taci! Se așeză în fața laptopului... 6 „Omul cu Tatuaj stătea pe bancheta din dreapta a Land Roverului și fuma un Camel fără filtru pe care tocmai îl aprinsese cu o brichetă Zippo de aur”... Privi cuvintele. - Pot să îmi exprim o umilă părere? Firesc, pot, ești conștient de asta. Comercial. Hollywoodian. De doi bani, adică, în cea mai mare parte dintre cazuri, iar acesta este unul dintre exemplele sugestive, nicidecum acea excepție care ar întări, în teorie și numai în teorie, regula
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ar fi oprit în loc... Tăcerea aceea purta în ea ceva neobișnuit, cu un rost adânc, și întunecos, pe care sufletul lui nu-l putea pătrunde. Aplecat peste fereastră, ascultând misterioasele zvonuri ale nopții, cu gândul la suferințele tăinuite ale sufletelor umile care luptă, fără să se plângă, pe toată întinderea pământului, uită de sine și de suferințele proprii. De jos, dintr-un tufar, un greier rupse tăcerea scâncind subțire și tremurat, ca un răspuns, parcă, la tremurul stelelor de pe cer. Iorgu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]