2,524 matches
-
noaptea și luna plină se ridica tot mai sus, deasupra codrului. Odată cu cădearea nopții, Suru rătăcea și jelea după Anuca și ceilalți... De undeva din depărtări se auzi un urlet... Un urlet stins, dar pătrunzător, urmat de un cor de urlete asemnătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice. Suru păși în mijlocul poienii și ascultă. Era chemarea... chemarea pe mai multe note... haita de lupi trecuse hotarul ținutului acoperit de codri din valea lui Suru
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ridica tot mai sus, deasupra codrului. Odată cu cădearea nopții, Suru rătăcea și jelea după Anuca și ceilalți... De undeva din depărtări se auzi un urlet... Un urlet stins, dar pătrunzător, urmat de un cor de urlete asemnătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice. Suru păși în mijlocul poienii și ascultă. Era chemarea... chemarea pe mai multe note... haita de lupi trecuse hotarul ținutului acoperit de codri din valea lui Suru. Lupii năvăleau acum ca un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lup bătrân și costeliv păși spre Suru, care rânji, gata să mârâie, dar apoi întinse botul și se mirosiră unul pe altul. Dupa aceea, lupul cel bătrân se așeză pe labele dinapoi și, înălțându-și botul către lună, dădu glas urletului prelung al lupilor. Ceilalți se lăsară și ei pe labele dinapoi și începură să urle... Atunci, începu și Suru să urle. Haita se înghesui în jurul lui, adulmecându-l într-un fel de a-l recunoaște capul haitei. Apoi, toți urlând
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întunecimea... S-ar zice că‟ntunericul și tăcerea vuiesc... Doar bufnița pufnește neîncetat. Neîncetat pufnește bufnița, rar și monoton... ca bătaia orelor nopții în pădure. De jur-împrejur, prin prăpăstii, stăruie o întunecime adâncă, de nepătruns. De undeva se aude un urlet.... Era în ajunul Sf. Trei Ierarhi... Afară viscolul nu înceta... Un crivăț năpraznic mugește de trei zile zi și noapte... Când se oprește puțin, începe din nou cu o mai mare furie. Gerul Bobotezei și vremea grea păreau să nu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de foc jucau, se înălțau, unduiau în felurite forme, care stârneau semne de întrebare... Avea o privire fixă și ciudată. În fiecare seară sporovaiau până spre miezul nopții, la gura sobei, așa... ca pe timp de iarnă. „Hau-hauuu... hau-hauuu!“, un urlet jalnic, Gheorghe TESCU 180 prelung, porni din inima pădurii despicând liniștea nopții... Bătrânul Toma tresări... era un urlet cunoscut. - I-auz‟ Suru... iar urlă! ...murmură el. El trebuie să fie! adăugă bătrânul pădurar, înălțând privirea, uitându-se pe furiș la
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și ciudată. În fiecare seară sporovaiau până spre miezul nopții, la gura sobei, așa... ca pe timp de iarnă. „Hau-hauuu... hau-hauuu!“, un urlet jalnic, Gheorghe TESCU 180 prelung, porni din inima pădurii despicând liniștea nopții... Bătrânul Toma tresări... era un urlet cunoscut. - I-auz‟ Suru... iar urlă! ...murmură el. El trebuie să fie! adăugă bătrânul pădurar, înălțând privirea, uitându-se pe furiș la Anuca. După urlet, îi el!... În ultima vreme ne cam dă târcoale... - Poate-l aduce dorul de locul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
TESCU 180 prelung, porni din inima pădurii despicând liniștea nopții... Bătrânul Toma tresări... era un urlet cunoscut. - I-auz‟ Suru... iar urlă! ...murmură el. El trebuie să fie! adăugă bătrânul pădurar, înălțând privirea, uitându-se pe furiș la Anuca. După urlet, îi el!... În ultima vreme ne cam dă târcoale... - Poate-l aduce dorul de locul unde-o crescut! ...zise Anton, Anuca zâmbi cu palma la gură. - Oari, ari di gând sî facî vreo stracăciuni?! ...zise bătrânul. - Nuu... nu, tatai! ...vorbi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu s-a simțit atât de singur. - Sânt sângur, sângur... nici macar Pârvu nu-i acasî!. Far‟ di Pârvu, Anuca nu mergi nicăieri!.. Pârvu‟i umbra ei. Pârvu se ține de dânsa ca o umbră... o păzăști ! Afară se auzi un urlet prelung de lup, care se Anuca, fata pădurarului 187 stinse încet. - A ci Suru... parcă‟i el!.. Tot așa o urlat șî Parvu cu vreo doua nopți în urmî... amu, el‟îi cu Anuca și Anton la pândă. Când l-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
purta ca în vis... Zodiile speriate se stinseră... înconjurat de cetele genunilor, luându-l cu ele... Cu seninătate aștepta moartea, moartea ca pe un bun și îngăduidor prieten... Deodată, ca scuturat de frigurile copilăriei, tresări. De afară se auzi un urlet prelung și cutremurător de jalnic. - E Suru! murmură el cu glas tremurat și cu răsuflarea tot mai grea... pe frunte îi răsăriră broboane reci de sudoare. O frică dureroasă îi îngălbeni obrajii. I se păru că toată napasta lumii are să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
carele... carele ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată... Îi tremura duhul, stihia alcătuitoare. Vedenia mai stărui câteva clipe, apoi se prelinse, printre cetele genunilor... și, rămase cu ochii înțepeniți pe sfânta icoana. Un urlet înfricoșător sfâșie ca un trăsnet geana nopții. Suru urla... urla pentru ultima oară pentru bătrânul care îl încălzise la inima lui, care îl crescuse... Dar el nu-l mai auzi. Poate și lupul avea lacrimi în ochi... plângea... În ceardac
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zăpezii se auzea... încolo, o liniște deplină stăpânea în padurea întunecată. Niciun sunet nu se înălța deasupra pământului... nici bufnițele nu mai pufăiau, doar, din depărtare, de pe crestele lui Mârzac venea ca un zvon în surdină, pe pale de vânt, urletul lupilor. Jderul colinda prin pădure șovăind. Se strecura împotriva vântului, pe lângă desișuri și opreliști de uscături; pe coastă cercetă vizuinile printre rădăcini, dar fără speranța de a gasi ceva. ...Februarie geros veni ca o vijelie. În partea de răsărit a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Deodată, tresări. În spatele său se auzi gâfâit și fugă ...Trei lupi veneau în goană spre el. Începu o goană, de urmărire... Jderul mai sprinten la cățărat, se distanță până găsi un adăpost sigur. Șuierând, vuind tăios, vijelia se năpusti cu urlet în coamele pădurii care se ridica neagră în noapte. Lupii l-au hăituit... dar, i-au pierdut urma. De sus de pe cracă jderul îi privea urmărindu-le fiecare mișcare. Dar acum era vremea greutăților, când orice ființă devenea dușman, iar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mamei ei, ochii pe care‟i privise de atâtea ori în vis, și începu să plângă... I se părea că lucrurile lăsau dâre lungi pe pământ, ca niște umbre întunecate printre vibrațiile luminoase ale zăpezii singuratice. De îndată ce intră în casă, urletul din sufletul ei se mai potoli. Se azvârli în pat cu nasul în pernă. Nică îi stăpânea gândurile cu atâta putere, încât în noaptea aceea nu reuși să adoarmă de grija lui. El nu era ca Suru, care se putea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
închiși... Odată cu risipirea nopții, părea că și tăcerea se destrăma pe încetul... În stânga sus, în vârful unui stejar, răsuna cu sunete adânci, sălbatice, pufăitul unei bufnițe iar de sus, de pe creasta Rediu-Mârzac, cobora ca un murmur depărtat, ca de basm, urletul lupilor... Se auzea când mai sonor, când mai profund... plutind, parcă, tot mai aproape, apoi pierzându-se, și, din nou înviind. Sus, pe marginea crestei Mârzacului o lumină străbătu scurt, săgetător, amurgul zorilor. Anton mai merse o bucată, apoi coborî
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se frânse, sub copita murgului, cu zgomot surd... și din nou se așternu liniștea, o liniște dureroasă, apăsătoare.. Răsare luna... Se înalță repede sus pe cer, împrăștiind
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dispărut.. Anuca își frecă ochii, buimacă, ca după un somn lung...ca după o vedenie... În urechi stăruindu-i încă propriul glas, gros, care o înfiora. ...„Pleacă! .. Pleacă!“ CAPITOLUL XIII Moartea lui Pârvu Răsare luna... Ceva se aude afară. Parcă urlet de lupi și hămăitul gros al lui Pârvu. Anuca se trezește brusc. Simte că nu mai doarme... doar somnul îi mai încătușa simțurile; ca prin vis se întreba, ce se petrece afară... Se trezi de-abinelea într-o horhăială, învălmășită; schelălăieli
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar norii, denși peste măsură, se strângeau din toate părțile văzduhului, năpustindu-se cu o aprigă repeziciune unul asupra altuia, dând naștere unor urlete înfiorătoare și acoperind până și ultima rază de lumină a lunii. Înfricoșat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu și, întorcându-se în poziția pe care o cunoștea atât de bine, adică cu fața spre oglindă, păli. Un șuvoi de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mutră dușmănoasă, răutăcioasă și autoritară, încât stârnise teribil spaima în Șerban; niciodată n-o mai văzuse așa, cu toate că se poate spune că el „avea experiență” aici. Se uita la ea și o găsea foarte respingătoare. În cameră, totul era numai urlete din partea ei, care deja ajunsese la o stare nemaipomenită de paroxism isteric. - Haide, vorbește odată, răspunde drept, nemernicule! Ce s-a ales de mințile tale? Cum de te-ai putut gândi să te droghezi, făcând și datorii pe deasupra de pe urma patimii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
impresie mult mai negativă, decât ar fi crezut el la început, și mult prea negativă, ca să dorească ea acum a mai face eforturi să se stăpânească. Fereastra camerei era larg deschisă în așa fel, încât de bună seamă că toate urletele acelea înfiorătoare din casă se auziră și afară, în stradă. - Realist și radical cu tine însuți, zici? Ah, inconștientule, mare nătărău mai ești! Și naiv! N-ai mai multă Istorisiri nesănătoase fericirii 187 minte decât un preșcolar limitat! Efectiv, ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să mă ghemuiesc, cuprins de panică. Așa stăteam când se auzi din nou țipătul acela înspăimântător, după care urmară atâtea bocete și vaiete, că mi-am zis că e un suflet chinuit în iad, ce reușise să străbată pământul cu urletele lui. Dar deodată am auzit că cineva scormonește în nisip; la scurt timp, zgomotul acela dispăru, ca să se audă mai departe, și tot așa, în cinci sau șase locuri diferite, în vreme ce continuau acele bocete sfâșietoare, iar eu mă făcusem ghem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
opt fix, o să sosească. Și-acum, circulă! Gacel încuviință în tăcere, traversă din nou strada, urmărit de polițaiul derutat, ce-și pierduse pentru moment ritmul activității, și se opri să aștepte la marginea plajei. Exact după cinci minute se auzi urletul unei sirene, își făcură apariția doi motocicliști urmați de un automobil negru, lung și greoi, și toată circulația de pe bulevard se întrerupse pe loc, pentru ca întregul convoi să intre maiestuos în mica grădină a clădirii cenușii. De departe, Gacel putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să vedem... Cum vine asta că n-ai buletin? Toată lumea are buletin. Era un bărbat vânjos, cu mustață stufoasă și înalt de stat, cu aspectul celui ce se simte sigur pe sine, dar, brusc, se frânse în două, slobozi un urlet de durere, din cauza groaznicei lovituri pe care Gacel i-o dăduse cu patul puștii. Aproape în aceeași clipă, targuí-ul azvârli covoarele pe parbrizul mașinii și o rupse la fugă, dând colțul și pierzându-se pe străduță. După câteva secunde, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
striga și aplauda, iar de la ferestrele caselor femei și copii aruncau flori și serpentine colorate. Strânse arma cu putere și așteptă. Orologiul gării slobozi două bătăi, îndemnându-l, parcă, încă o dată să uite totul, dar ecoul lor se pierdu între urletele sirenelor, strigăte și aplauze. Targuí-ul simți că-i vine să plângă, ochii i se încețoșară, blestemă cu glas tare gri-gri-ul morții, iar polițistul care stătea cu brațele întinse în fața lui se întoarse să-l privească, surprins de o frază al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Nu pare a fi din staful cel bun, care trebuia să mă întâmpine. Îndrăznesc să privesc și în partea opusă. Gata. M-am resemnat. Când ochii ni se întâlnesc, leul care stătea tolănit, de strajă, lângă uriașa pancartă, sloboade un urlet care înspăimântă deșertul. Deja nu mai eram viu. Nici nu mai conta. Voiam însă un singur lucru: să nu mă doară, deși știam că nu-i tocmai plăcut să fii hrană pentru lei. Îmi era foarte cald și mă prinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
înfricoșat, nefiind în stare să scoată o vorbă. În gând, în sufletul său, formula un regret: era bine, dacă aș fi fost atent. Dacă nu eu, măcar unul, dintre atâția câți treceam pe acolo, măcar unul, să i fi auzit urletul. Poate, cine știe, o salvam, în vreul fel.În următoarele clipe lângă ei opri o mașină. A unei instituții din județul Dezordinea Publică. Coborâră câteva persoane în uniformă. Una i se adresă tatălui: dumneata ești Bichinez Dumitru? Da. ți-ai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]