2,433 matches
-
angoasa necunoscutului. Aceasta pare să fie noima învolburării spasmodice a celor douăzeci de corpuri tinere, judecând după „mizanscenele” construite cu multă migală. Podiumul dansatorilor este învăluit în rotocoale de fum, vântul își întețește bătaia, cerul se lasă tot mai jos, urletul mării răsună precum al unei fiare încolțite. Spectacolul încununează apoteotic, aș putea spune, o seară bogată în impresii, o aventură sub cerul nordului, începută pe un vas de vacanță. Să fi fost doar agrementul miza prezenței noastre în acel loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
observație în treacăt. Pe străzile orașului, numeroase mașini ale poliției în alertă. Cred că am văzut vreo cinci într-o oră. Dacă la New York, în Manhattan, ești răscolit clipă de clipă de sirenele mașinilor de Salvare, la Sankt-Petersburg te siderează urletul continuu al echipajelor de poliție. Poate că exagerez... Se pare însă că, în „orașul-erou”, criminalitatea nu e doar o vorbă de speriat străinii, ci o realitate tristă. Citesc în Literaturnîi curier (Curierul literar), nr. 3, aprilie 2000, publicație editată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
i se ordonă, nu face exact ceea ce trebuie. Are gesturi de marionetă, în contratimp. Își pune mâinile pe cap când vocea nu-i cere nimic sau înaintează cu brațele legănându-se pe lângă corp în loc să se oprească. Atunci vocea metalică devine urlet, vinovatul înmărmurește pietrificat, iar zăvozii de la picioarele stăpânilor lor, aflați de o parte și de alta a gheretei, se ridică în picioare și latră smucindu-se în lesă. Percheziția corporală era minuțiosă, dar parcă nu așa de high-tech ultima dată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Humueucă. 18 Iulie. La 14 Iulie plecăm peste munte, la Zlatița. Trecerea Balcanului prin defileuri la o înălțime de 1700 m e cea mai puternică impresie pe care o am de când am plecat. Suișul se face prin poziții sălbatice, printre urlete de torente și cascade. Păduri în care lipsește bradul, prăpăstii, izvoare la fiecare pas. Urcăm pe o vreme umedă și sumbră și cătră vârf intrăm în nouri. Coborâșul, de la o stână în vârf unde poposim, are alt caracter. Defileul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o turtî-n vatră i-ajungea sî mânânci cât călătoreau ii...(...) Nu sî termina niciodatî”. Protagonistul este consubstanțial cu principiul focului civilizator, are sprijinul zeilor lari protectori ai casei, al strămoșilor și simte plânsul materiei consumate, precum voinicul din colinde aude urletul flăcăului înghițit pe jumătate ori fala cerbului distructiv. Feciorul cenușii este doar părelnic lipsit de valoare, aceasta fiind aparența înșelătoare a eroului, după cum vom vedea în imaginea mezinului imediat. Drăgan Cenușă este drag focului creator și va fi iubit, după
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de foame, Jalnice bătrâne timpurii Abia născute, abia înțărcate curând Lovise ar fi încercat să meargă culcate într-o ladă Bătută-n cuie, au fost acoperite cu pământ Amanda a bocit tare Cu glas prelung, în prag de geamăt: Un urlet tremurat, Cu multe aii, miaii, vaii, niaii, Care printre euhh și uhhh prelungi Mai lăsa și loc de fraze (ce spune omul la durere): Da' aiasta nu-i de îndurat. Da' aiasta și pe diavol l-ar fi muiat. Da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Rimele sunt de mai multe feluri: încrucișate, împerecheate și banale. Unele manechine seamănă cu momâile. * Multe vipuri nu au nimic de ascuns, dar nici ce arăta. * În filmele americane, declarațiile de dragoste de fac cu focuri de revolver și cu urlete isterice. * Prin unele uși se intră ușor, dar se iese greu. * Nu moartea în sine ne sperie cel mai tare, ci ideea că ea ar putea veni. * Cel mai ușor drum e cel cunoscut. * Vorbim despre poluare, dar nu facem
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
vârful ciomegelor coifurile cucerite de la soldați ca trofee de război. Atunci un regiment de infanterie se prezintă în fața răzvrătitorilor cu arma la braț. Am auzit trei sunete de trompete, trei somațiuni de retragere care au fost urmate de mii de urlete sălbatice și de o ploaie de pietre din partea răsculaților. Apoi, din mijlocul vigeliei asurzitoare ce clocotea ca valurile mărei, se înalță un glas ascuțit, înfiorător, fatal, strigând: Arma la ochi!... Foc!... Și imediat de-a lungul frontului infanteriei au fulgerat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ilustrată, ziarul de duminică al partidului socia list, la care era abonat tata, tainele fecundității și ale evoluției spermatozoidului, ovulului și foetusului uman În matricea nim bată de mistere În imaginația unui puber ca mine. Spre seară, maidanul răsuna de urlete Înfiorătoare: Începea reprezentația la menajeria lui Braun, celebru antreprenor de panorămi, panopticumuri și menajerii, toate luminate electric de la uzina proprie, instalată afară ca o altă senzație pentru public. Reprezentația se anunța cu mare alai demons trativ, scoțându-se mai Întâi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
înainte și am tras cu disperare de manșă la doi pași de ea. Gestul reflex inutil dacă nu se întîmpla ca vaca să fie mai deșteaptă decât mine. Văzînd venind spre ea o dihanie cu aripi mari și cu un urlet neobișnuit pentru alte zburătoare, vaca a căzut în genunchi, iar avionul tocmai se hotărîse în clipa aceea să decoleze peste ea. Cu un oftat de ușurare mă aflam în aer deasupra satului. 7. Avionul trebuie păzit de șoareci cărora le
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
sale. Comeback, micul cățel cu „impulsuri de aviator“ pe care Che ni-l prezintă atît de comic, țopăind În jurul motocicletei de la Villa Gesell pînă la Miramar, reapare, după ani, În munții din Sierra Maestra, drept cățelul care trebuie strangulat, din cauza „urletelor isterice“ din timpul unei ambuscade lipsite de succes făcute În speranța prinderii lui Sánchez Mosquera [celebrul colonel de armată al lui Batista]. „Cu o ultimă zvîcnire nervoasă, cățelul Încetă să se mai miște. Zăcea acolo, cu burta-n sus, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ușă. A intervenit instinctul pur; frîiele minții cedaseră. Impulsul meu de autoconservare a apăsat trăgaciul. Vreme de o secundă interminabilă, tunetul s-a izbit de toți pereții, oprindu-se numai cînd În ușă a apărut o torță dinspre care curgeau urlete disperate. Dar pricepuserăm deja, sau măcar bănuiam, În tăcerea noastră rușinată, motivul răcnetelor asurzitoare ale Îngrijitorului și al plînsetului isteric al nevesti-sii, care se aruncase peste cadavrul lui Bobby - cîinele ei rău și neastîmpărat. Alberto s-a dus pînă În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a voinței individuale, proclamînd un mea culpa final. Îmi simt nările dilatîndu-se, savurînd mirosul caustic de praf de pușcă și sînge, moartea inamicului; Îmi Împietresc trupul, sînt gata de luptă și mă pregătesc să devin un spațiu sacru În care urletul bestial al proletariatului triumfător să răsune cu energie și speranță nouă. ANEXĂ: DISCURS PENTRU STUDENȚII LA MEDICINĂ Copil al mediului meu 20 august 1960 La opt ani după ce a scris Jurnalul de călătorie, Ernesto Che Guevara devenise o personalitate centrală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
său, asistând la o scenă revoltătoare. Mama în imposibilitatea de a opune rezistență în fața acestui mamut, pierdută și aproape leșinată era împinsă cu o forță demențială și târâtă pe mozaicul spălat de ea cu puțin timp în urmă, în niște urlete asurzitoare. Ce se întâmplă aici? Ce faci domnule? Tovarășe director, am prins-o furând. Uitați-vă aici! Măi nenorocitule, femeia aceasta este angajata spitalului nostru. Are dreptul, ca noi toți, să-și ducă porția de mâncare acasă, la copii. Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Foarte activi și harnici ca trântorii în stupi Având drept ajutoare o haită de câini-lupi. Îndurerat, voi spune doar atât: Copilăria noastră a fost un vis urât, Supravegheată zilnic de bunul Dumnezeu Dar care din păcate era plecat mereu. Cu urlete sinistre și-njurături de mamă Am dat copilăriei cea mai cumplită vamă Cu ochii ațintiți spre cerul infinit L-am așteptat mereu, dar n-a venit. Avea alte probleme Marele Creator Și rătăcea prin Cosmos călare pe un nor Așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
constituia o reală performanță sportivă, neputând urca decât cei care dispuneau de resursele fizice necesare: forța de împingere și dislocare a aisbergurilor umane solide, impenetrabile, țepene și înțepenite neputând fi mișcate și fisurate decât prin dinamitare. Umărul, pieptul, brațele, picioarele, urletele, toate aceste accesorii erau folosite cu dibăcie, cu șiretenie și violență după caz pentru a realiza o crăpătură în monumentul inerției umane. Era cel mai degradant aspect al luptei pentru existență, pentru supraviețuire, al coborârii ființei umane pe scara socială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
odată cu trenul în Banat, adică acolo unde poți câștiga o bucată de mămăligă pentru tine și ai tăi. Nu poți urca pe acoperișul vagonului? Adio porumb, adio mămăligă! Te paște moartea și pe tine, și familia ta. Asta era. Îmbrânceală, urlete, înjurături, ura față de fratele tău țâșnind ca două lasere otrăvite din ochii tulburi de animal înfometat. Tata era încă destul de puternic. Cu toate acestea, cu greu a reușit în această bătălie disperată să urce pe acoperișul unui vagon și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zbârlit ca țepii unui arici manifestând simptomele unui animal turbat. M-am apropiat de gemuleț cuprinzând-o cu ambele mâini. S-a zvârcolit năprasnic zgâriindu-mă cu ghearele ei ascuțite și înfigându-și adânc dinții în mână. Am scos un urlet de durere scăpând pisica din mâini și inspirând puternic și adânc mi-am umplut până la saturație plămânii cu aerul ăla otrăvitor destinat uciderii ploșnițelor și căpușelor și am căzut fără suflare pe dușumea. Tata , când m-a văzut precipitându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ce deține o parte din monopolul violenței în stat, imediat ce voi părăsi curtea unității. "Fasole, cazarmă..." iată două dintre ele, care se scriu singure. Imaginea ultimului "apel de seară" din armată, la unitate. După ce se dă "pe loc repaus", un urlet generalizat, URLET, se aude din marea masă de soldați adunată în curtea unității. Se aruncă bonete, cizme, curele în aer, se dansează, se pupă, se înjură. Furia maselor este distrugătoare, dar recunosc că are un "ceva" fascinant. Ea trebuie trăită
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o parte din monopolul violenței în stat, imediat ce voi părăsi curtea unității. "Fasole, cazarmă..." iată două dintre ele, care se scriu singure. Imaginea ultimului "apel de seară" din armată, la unitate. După ce se dă "pe loc repaus", un urlet generalizat, URLET, se aude din marea masă de soldați adunată în curtea unității. Se aruncă bonete, cizme, curele în aer, se dansează, se pupă, se înjură. Furia maselor este distrugătoare, dar recunosc că are un "ceva" fascinant. Ea trebuie trăită pentru a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
România ar juca finala campionatului mondial de fotbal. Pentru un ochi european normal, fotbalul american este un sport de neînțeles. Coloși de 120-125 de kilograme, pachete de mușchi ambulante, se ciocnesc cap în cap cu vigoare. Totul este acompaniat de urletele de pe margine ale unui antrenor purtând cvasii-obligatoriu o cascheta Nike și sisteme sofisticate de comunicare în urechi. Vorbește în timp real cu jucătorii. Transmisiunea în direct este întreruptă din cinci în cinci minute de spoturi publicitare. O întrebare pe care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un fel de casă de creație patronată de scriitorul Andrzej Stasiuk, dacă am înțeles eu bine, pierdută în codrii seculari din Byalistok, lângă granița cu Belarus, asemănător cu "conacul" lui Mircea Dinescu de la Cetate. Era vorba de un fel de urlete orchestrate de coioți în călduri amestecate cu bătăi ritmice în tingiri de aramă, foarte simpatice, de altfel o spun fără ironie. Carlos Haitianul, care se distinge prin plecări prelungite la Paris (este consultant pentru noul muzeu antropologic de pe Quai Branly
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
adesea prin bucătărie și mă întrebam ce căuta acolo. Trebuie să recunosc că am rămas și fără glas, și fără soluție. Tot despre vecini și vecinătăți interculturale. Sunt obligat de aproape patru luni să suport zilnic (mai degrabă noptic) chicotelile, urletele, râsul, discuțiile polemice nesfârșite, sunetul de telefon la miez de noapte ale vecinului meu din Coasta de Fildeș. Mă întreb, total incorect politic, dacă africanii nu au cumva o sociabilitate total diferită de a noastră. Se pare că acest lucru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fost loc pentru amîndoi în cutia cra niană - și pentru creier, și pentru respectiva tumoare -, așa că unul dintre ei a trebuit să cedeze. Acela a fost desigur creierul, care, prins ca într-o menghină, a început să urle după ajutor. Urletele lui se traduceau în dureri groaznice. Bunica, din păcate, nu putea să strige, fiindcă tumoarea îi atinsese cen trele comunicării. Nu mai era în stare să scoată nici un sunet și nu mai auzea nimic (oare chiar nu mai auzea nimic
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în curînd, zăgazurile aveau să fie spulberate și șuvoaiele vor mătura totul în cale. Curînd, foarte curînd. Simți o arsură puternică, de parcă barosul se trans for mase într-un fier înroșit și i se îndesa în pîntece. Îl trezi un urlet neomenesc. Era al lui. Deasupra, încă lecată pe el, nevastă-sa plină de sînge și cu un brici în mînă. Îi flutură, triumfătoare, o bucată de carne prin fața ochilor și apoi o aruncă peste umăr, pe geamul deschis. Penisul lui
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]