2,353 matches
-
un pachet de structuri alternative, este vital să se răspundă la întrebarea: care structură este cea mai bună, cea mai eficientă? Analiza eficienței devine aici o componentă importantă a analizei de sistem. Ceea ce caracterizează știința este diferențierea netă dintre soluțiile utopice și soluțiile posibile. Este ruptura pe care Friedrich Engels o întrevedea cu claritate, prin saltul de la utopie la știință (Engels, 1967). În anumitecondiții, organizarea ierarhic-autoritară sau cea democratică este mai bună?Organizarea sistemului productiv pe baza planificării centrale sau pe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
autorii, se caracterizează printr-o abordare incrementalistă. Mecanismele politice nu își pun ca obiectiv schimbări de structură, ci perfecționări treptate, marginale ale activității sociale. Din acest motiv, oamenii sunt tentați să considere soluțiile oferite de sociologi ca fiind dacă nu utopice, în orice caz nepractice. Concluzia specialiștilor americani este că rezolvarea acestei incompatibilități constă în asimilarea de către sociologi a perspectivei politice: renunțarea la soluțiile „radicale”, sprijinirea practicienilor în formularea și soluționarea problemelor practice care apar neîncetat, sprijinul în perfecționarea pas cu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care depășesc granițele cunoștințelor sale efective. El are dreptul să greșească și să fie pasional în greșeala sa. El nu încetează să fie om de știință nici atunci când se angajează în idealuri ce depășesc limitele cunoștințelor efective, în acest sens utopice. Ceea ce îl menține însă în limitele profesiei sale esteconștiința critică a limitării cunoștințelor de care dispune la un moment dat, atitudinea deschisă față de opțiunile pe care le face, disponibilitatea la corectare. Idealurile la care aderă sau pe care și le
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
face, disponibilitatea la corectare. Idealurile la care aderă sau pe care și le formulează singur sunt, prin natura lor, revizuibile în perspectiva acumulării de cunoștințe. Mai mult, el se dedică dezvoltării de cunoștințe și tehnici de tip științific în jurul opțiunilor „utopice”. Spiritul științific critic îl împiedică să transforme idealul într-o schemă rigidă, dogmatică, imună la infirmare. Știința aduce activității practice nu numai cunoștințe și instrumente, ci și spirit critic, oferindu-i prin aceasta mobilitate, flexibilitate, deschidere spre dezvoltare. Tipuri și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
menite să dezvolte semnificativ aceste capacități. Exemplificarea dezvoltării. Informațiile despre încorporarea cu succes a științelor sociale în alte sfere ale vieții sociale sau de către alte părți ale lumii reprezintă o motivație de solicitare, de asemenea, importantă. Soluțiile sale nu sunt utopice, ci realizabile. Integrarea mai eficace a subsistemelor în sistemul social global. Societatea contemporană în general resimte o nevoie tot mai acută de integrare mai fină a subsistemelor sale, de sporire a eficienței lor social-umane globale. Sociologia este chemată să contribuie
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acestea depind integral de nivelurile ierarhice superioare, fie că derivă dintr-o serie de parametri structurali dați ce nu pot fi modificați - sau sufocarea sistemului cu informații feedback negative (atitudine criticistă) sunt de natură să genereze reacții de respingere. Atitudine utopică. Adesea, sistemele sociale acuză sociologul că furnizează soluții nepractice, utopice. Uneori, așa cum am văzut mai înainte, această acuzație își are originea în faptul că sociologul este orientat spre explorarea alternativelor structurale, contrariind tendințele conservatoare ale sistemelor practice. Alteori însă, acuzația
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dintr-o serie de parametri structurali dați ce nu pot fi modificați - sau sufocarea sistemului cu informații feedback negative (atitudine criticistă) sunt de natură să genereze reacții de respingere. Atitudine utopică. Adesea, sistemele sociale acuză sociologul că furnizează soluții nepractice, utopice. Uneori, așa cum am văzut mai înainte, această acuzație își are originea în faptul că sociologul este orientat spre explorarea alternativelor structurale, contrariind tendințele conservatoare ale sistemelor practice. Alteori însă, acuzația este îndreptățită. Se întâmplă adesea ca sociologul să judece sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reprezintă, în mare măsură, o stare „normală” a sistemului, și nu o deficiență de funcționare a sa care, așa cum se sugerează, ar fi simplu de evitat. Educația nu poate decât să atenueze acest fapt, dar nu să-l elimine. Orientarea utopică rezidă și în formularea de soluții de perfecționare a activităților reale care sunt în mod real impracticabile, deși la nivelul conștiinței comune ele par realizabile. Rezistențe de structură. Cunoștințele furnizate de sociolog pot fi neasimilate sau chiar respinse în condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
funcțională pentru un sistem”. Unele tipuri de sisteme prezintă o „ignoranță structurală”, au nevoie pentru funcționarea lor eficientă de un anumit tip de „iluzii”. Sistemele sociale nu vor stimula, ba chiar vor trata ca fiind pure speculații, implicând o atitudine utopică, cunoștințele care nu se conectează sau chiar contravin mecanismelor lor de funcționare. Într-un sistem de producție orientat spre maximizarea profitului la nivelul întreprinderii, cercetarea costurilor sociale indirecte ale producției, a consecințelor produselor asupra calității vieții colectivității, dincolo și independent
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociale indirecte ale producției, a consecințelor produselor asupra calității vieții colectivității, dincolo și independent de actul cumpărării, analiza caracterului manipulativ al reclamei reprezintă tipuri de investigații științifice nepractice, incluzând mai degrabă o atitudine ideologică și politică nerealistă, dacă nu chiar utopică.Ascoate în evidență faptul că o producție orientată spre profit nu duce la maximizarea bunăstării colectivității, ci, dimpotrivă, are o serie de consecințe negative asupraacesteia reprezintă un atac la una dintre iluziile fundamentale ale sistemului fundat pe profit și, în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
proiect atât de ambițios precum cel al lui Vlad Țepeș. El s-ar putea să bănuiască că trebuie să existe și în istoria sa personală o serie de factori care să-l fi determinat să-șiformuleze obiective atât de înalte, însă utopice din punct de vedere obiectiv. Cu alte cuvinte, ar putea să-l considere pe domn a fi într-o oarecare măsură „idealist”. Ca rezultat al unei asemenea concluzii, istoricul va da o atenție deosebită culegerii unor date biografice care ar
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
realitatea sa actuală (ideea de progres este efectiv expresia unei insatisfacții acute față de realitatea prezentă) și să spere că viitorul îi va aduce îmbunătățiri fundamentale pentru a formula ideea de progres. Este nevoie totodată să existe ideea unei procesualități. Atitudinile utopice sunt foarte vechi. Utopia nu este caracterizată printr-o viziune progresivă, ci statică asupra societății. Structura sa este complet atemporală. Pe de o parte, avem realitatea trecută și cea actuală care din foarte multe puncte de vedere sunt insatisfăcătoare. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poate lua sunt, în mare, determinabile în cadrul structurii date. Prin aceasta putem stabili un aspect extrem de important din punct de vedere practic și teoretic: în ce grad un fenomen social oarecare poate fi modificat în condițiile unei structuri date? Proiectele utopice de schimbare socială care nu țin seama de aceste constrângeri structurale sunt eliminate. Idealurile imposibile sunt identificate. Un exemplu de acest gen îl reprezintă analiza marxistă a fenomenelor politice. Pornind de la modelul abstract al unei formațiuni sociale de tip capitalist
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
liberală și ideea democratică (Ilie Bădescu). Se regăsește aici paradigma formulată de H. Spencer, darwiniștii sociali, economiștii clasici a libertății ca autonomie care susține o ,,ordine naturală”, rezultat al reglării automate, spontane a raporturilor dintre indivizi. Ca reacție la caracterul utopic al acestui model a apărut tipul ideal al ,,modernității organizate” sau etatiste, construit de teoreticienii neoliberali ca Șt. Zeletin, E. Lovinescu, D. Drăghicescu, D.P. Marțian, P.S. Aurelian, M. Manoilescu. În locul mecanismelor spontane, noua imagine a modernității este centrată pe ideea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
parte, spre Centrul și Apusul Europei, spre Occident. Se imită coduri de legi, moduri de viață venite de acolo. Al doilea război mondial vede o altă unificare, de data aceasta forțată, sub dominație rusească, bazată pe un sistem de gândire utopică; singură Grecia scapă acestei dominații. O dată Îndepărtată această din urmă intervenție violentă exterioară, cu efectele ei uniformizatoare, ansamblul popoarelor regiunii se orientează din nou spre Occident. Regiunea, cu mici variații, reacționează la fel, iar Occidentul, dincolo de diferențele dintre un stat
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
capul de serie pentru toate societățile totalizante sau chiar totalitare. Dar această critică era întreprinsă în orizontul obiectivării, din perspectiva individului autosuficient, aspect obiectivat al persoanei. Pentru critici, cetatea platoniciană nu era altceva decît un proiect de societate realizabilă sau utopică, puțin contează care înregimenta individul. Statutul ei de simbol, de microscop al subiectivității, afirmat net de autor, era prea puțin luat în seamă. Or, teza inaugurală a cetății platoniciene e preemineța subiectivității asupra obiectivării. Cetatea și știința politică nu sînt
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
din numele pe care le evocă, un sociolog poate reconstitui întregul. Ideea dominantă este aceeași pe care o găsim în întreaga operă a profesorului: cunoaștere mai întâi, apoi neapărat acțiune. El se delimitează hotărât de toate curentele bazate pe idei utopice și insistă pe ceea ce avea să fie și titlul unei viitoare cărți semnate de el (scrisă în colaborare cu cei mai apropiați colaboratori), și anume realitatea socială. Trebuie reținută și insistența cu care prezintă ideea serviciului social, al obligației fiecărui
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
bucureștene reiese și din faptul că preocupările și mai ales acțiunile bazate pe cunoaștere pe care le propunea au devenit astăzi realități concrete obișnuite pentru viața tuturor statelor moderne. Iar dacă adăugăm și dispariția treptată din zilele noastre a ideilor utopice de organizare a societății (deși utopiile stăruie încă în societățile sărace), vedem că și în această privință înaintașii noștri au avut dreptate. Raportul de activitate al Institutului basarabean (citit probabil de Pan Halippa, președintele institutului, figură proeminentă basarabeană, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ei nu s-a străduit să descopere o modalitate științifică de implementare a lor. Toți ajung să depindă, invariabil, fie de forță, fie de persuasiune, fie de o combinație a celor două ca să realizeze transformarea de la prezentul corupt la viitorul utopic. Științifici în ceea ce privește modelarea statelor lor ideale, gânditorii utopici abandonează știința atunci când apare problema aducerii la viață a utopiilor. Dacă ar fi rămas coerenți cu pretențile lor științifice, ar fi trebuit să se orienteze spre sociologie, să facă o investigare a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
modalitate științifică de implementare a lor. Toți ajung să depindă, invariabil, fie de forță, fie de persuasiune, fie de o combinație a celor două ca să realizeze transformarea de la prezentul corupt la viitorul utopic. Științifici în ceea ce privește modelarea statelor lor ideale, gânditorii utopici abandonează știința atunci când apare problema aducerii la viață a utopiilor. Dacă ar fi rămas coerenți cu pretențile lor științifice, ar fi trebuit să se orienteze spre sociologie, să facă o investigare a proceselor și factorilor prezentului ce pot duce la
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
viață a utopiilor. Dacă ar fi rămas coerenți cu pretențile lor științifice, ar fi trebuit să se orienteze spre sociologie, să facă o investigare a proceselor și factorilor prezentului ce pot duce la schimbarea dorită. În cadrul acestei tendințe ușor stranii, „utopice” și aparent „necritice”, relativ centrală în sociologia sa, Hans Freyer va retrasa direcțiile sociologiei zilelor sale în continuarea tradiției inaugurate de Stein și Riehl, tradiție ce constă în mare parte într-o explicație istorică-filosofică a dezvoltării poporului (volk) german și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
polenta umplut cu piept de prepeliță“. La noi, puține restaurante de astăzi pot oferi altceva în afară de banala mămăliguță cu brânză și (sau fără) smântână... Iar ideea unor rețete „de autor“ sofisticate, pornind de la banala și pe nedrept disprețuita mămăligă, rămâne utopică. Lipsa de inventivitate în domeniul asocierilor mămăligii cu alte ingrediente este însă, uneori, compensată prin găselnițe deosebit de interesante: există în Maramureș un fel de mămăligă făcută din mălai obținut din boabe de porumb în lapte, adică nematurat. Radu Anton Roman
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de mareșalul Tito de a institui o naționalitate musulmană degajată de orice legătură teritorială cu diferitele republici ale federației iugoslave. Dacă austro-marxiștii nu au avut continuatori, aceasta s-a datorat mai puțin faptului că proiectul lor a fost de natură utopică, cît, mai ales, circumstanțelor adver-se care au suprimat condițiile de experimentare. Formula helvetică Deși fără nici o legătură cu dispozitivul imaginat de Karl Renner, conștiința elvețiană relevă un mod de identificare politică nu mai puțin refractar categoriilor obișnuite ale apartenenței naționale
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Cuvântul”, 2000, 12; Gheorghe Azap, Între vot și dezbatere, VTRA, 2001, 6-7; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 271-273; Andrei Bodiu, Un estet singuratic, OC, 2003, 157; Nicolae Oprea, Un poet al orașului, „Ziua literară”, 2003, 57; Paul Aretzu, Doi utopici, R, 2003, 3-4; Dan Perșa, „Ritualul melancoliei”, TMS, 2003, 7; Bogdan-Alexandru Stănescu, „Un sat numit România”, „Ziua literară”, 2003, 69; Dan Bogdan Hanu, Soft și hard melancolia, CL, 2003, 10; Andrei Terian, Resursele imaginarului, PSS, 2003, 10-12. A.Tr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
are inimă./ Să zicem: o femeie scriind.// Căci spune chinezoaica: În meditație sunt ca o fiară».” Romanul Cubul de zahăr (1991) îmbină formula sadoveniană tradițională cu intertextualitatea postmodernă prin prezența auctorială a naratorului. Narațiunea este axată pe contrastul dintre proiecția utopică a visurilor și aspirațiilor adolescentine ale protagonistului, Sava (cubul de zahăr este simbolul armoniei, purității, „dulceții vieții” și perfecțiunii morale), și perspectiva antiutopică pe care o impune mediul alienant al satului de codru Bahuseni, cufundat în infernul sovietizării și al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]