7,043 matches
-
însușit de minister, care constituia o pensie viageră pentru văduva proprietarului casei, acceptând pe Gaittany ca director al muzeului, peste un consiliu ce permitea ministrului să plaseze câțiva oameni. Pe deasupra, donația prevedea și o superbă limuzină, aproape nouă, pe care văduva n-o scosese niciodată din garaj, din lipsă de șofer. Pertractările se ținură în cel mai mare secret, totuși Bonifaciu Hagienuș, prin forța lucrurilor, fu pus în cunoștință de cauză, de vreme ce operația trecea prin birourile sale. Știind prea bine că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a da mereu din coate, încît, fără a se întreba asupra intențiilor umoristice ale lui Hagienuș, înțelese că există încă o șansă. Cu adresa în mână, găsi imobilul viitorului muzeu, îi dădu târcoale, intră îndrăzneț în curte, vorbi chiar cu văduva donatoare, sub pretext a se interesa în mod special de obiecte și mobile din trecutul țării, descusu o servitoare bătrână, puse pe nevastă-sa să facă anchete printre soțiile posibililor amatori, spre a surprinde dacă nu cumva solicitau același muzeu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru el postul de secretar general, care ar fi însemnat anularea autorității însăși a lui Gaittany. Automobilul având precădere asupra altor considerente și primindu-se sfatul din partea familiei de a nu se abandona poziția care, pe lângă alte rațiuni, asigura pensia văduvei donatorului, sugestia fu acceptată și Ion Munteanu se dedică de aici înainte problemelor de artă. Făcuse rost din ...aceste câteva cuvinte, la sfârșitul unei fraze, îl loviră ca un pumn în plex: "Arta demodată a lui Olivier Bertin..." Fusese totdeauna
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
suveranul și sunt disociați de apartenențele lor generate de medierea ancestrală, de ordinele ierarhice care se constituie în jurul acestei medieri. De aceea există interdicția pentru nobili sau rudele regelui de a ridica prețul fixat dinainte între negustor și o biată văduvă. Sau iarăși, în cadrul unei cuceriri, greutățile, măsurile, moneda sunt prezentate solemn șefului populațiilor care urmează a fi supuse: a le accepta înseamnă a accepta supunerea acestora, a le refuza înseamnă război. Această structură a relației comerciale se înscrie în mișcarea
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
cu privirile și a cărei respirație caldă emană tulburător, chiar și atunci când se află în spatele eroului principal. Personajul oscilează între cele două ispite femeiești: între Nina, al cărei magnetism se exercită puternic, dar este de scurtă durată, și între o văduvă care îi propune o plimbare în Italia, unde o va însoți; reîntorcându-se după câteva luni, își prelungește nostalgia după posibila aventură cu ,,drăcușorul’’, pe care nu-l poate uita. Elementul fantastic este atenuat, până la o simplă convenție; ființa umană
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
misiunea sa, precizează că a „botezat și casa lui Ștefana” (I Cor. 1, 16), apoi în cazul vânzătoarei de porfiră - Lidia - a fost botezată „ea și casa ei” (Fap. 16, 12-13) - și oare din cine se putea compune casa unei văduve dacă nu din copii -, iar în cartea scripturistică Faptele Apostolilor, ni se menționează despre temnicerul din Filipi care „s-a botezat el și toți ai casei lui” (Fap. 16, 30 33), apoi despre Corneliu sutașul că s-a botezat cu
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
6, 28; 9, 24; Fap. 21, 9; I Cor. 7, 27-28, 34). Lidia era numită doar „femeie”, ceea ce înseamnă că era căsătorită. Se poate însă, ca bărbatul să îi fi murit de vreme ce nu este amintit. Putem presupune deci că era văduvă în momentul când a întâlnit-o Pavel și i-a botezat „casa” și că din această casă au putut face parte copiii. Însă mai trebuie lămurită și o altă posibilă obiecție privind-o pe Lidia. E vorba de mențiunea ce
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Ioan Saucă, „Taina Sfântului Botez de-a lungul vremii (II) ...”, p. 438. footnote>, patroni sau ocrotitori spirituali și garanți în creșterea copilului întru credința creștină. De aceea, Fer. Augustin întreba pe cei din timpul său: „Ce i-a folosit fiului văduvei credința sa (Lc. 7, 1-15), din moment ce el mort fiind nici n-o mai avea? Pentru înviere i-a fost de folos credința mamei sale”<footnote De libero arbitrio, III, 23, P. L. XXXII, col. 1304. footnote>. Gestul de a se
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
acolo unde se întâlnește vechiul curs al apei cu cel actual; - un vas mare, cu capacitate de 10 l, având oase calcinate în el, a fost scos la suprafață din zona de est a grădinii locuitorului Nicușor Dascălu și a văduvei Măria Crăciun, de către o echipă de la C.A.P.-ul Umbrărești, când se săpa un canal pentru irigații. Neștiind despre ce este vorba, oamenii au îngropat vasul în apropiere; încercarea noastră de a identifica locul exact și a recupera relicva a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
înregistrat ca vătăman al satului în recensământul din 1774, ca martor în hotarnica din 1777, pentru Țigănei și Torcești, și la „bătrâni nevolnici” în tabla birnicilor din 1831; Lupul Sobieschi apare ca decedat în catagrafia din 1831, la satul Umbrăreștii-Răzeși, văduva sa, Catrina, beneficiază de scutirea plății birului deoarece „bărbatul ei au fost polcovnic cu carte din 1814”; Andronic Bulai, mult mai tânăr decât ceilalți, a fost înscris în tabla birnicilor din satul Umbrăreaștii-Răzeși în 1831, iar în catagrafia din 1845
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Conăchești, Elenco Manu se recăsătorește cu Mihalache Mavrogheni postelnic, grec de origine, ca și consoarta sa de acum. Iată ce aflăm în această privință din lucrarea pro domo a familiei Manu: „Mihai Mavrogheni (fiul lui Demetrius Mavrogheni) se căsători cu văduva lui Conachi, născută Elena Manu, de la care avu o fiică, Ecaterina, care se căsători cu prințul Grigore Suțul, fiul domnitorului Alexandru Suțu, ce a guvernat alternativ în Moldova 1801 și în Muntenia în 1802, 1806 și 1818”. Dar autorul acestei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
prezentări nu suflă o vorbă despre comportamentul mai mult decât dezagreabil al vlăstarului mavroghenesc, despre divorțul dintre prinț și consoarta sa. Din aceeași sursă aflăm că, la mai puțin de doi ani „de la căsătoria cu ea”, a lui Mavrogheni cu văduva lui Conachi, soțul moare, Elena rămânând pentru a doua oară o tânără văduvă. În evidențele Vistieriei Moldovei din anul 1816, el, Mavrogheni, figurează ca stăpân al moșiilor Conăchești moștenite. După dispariția acestuia, moșiile, inclusiv cele de la Umbrărești, au fost administrate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mavroghenesc, despre divorțul dintre prinț și consoarta sa. Din aceeași sursă aflăm că, la mai puțin de doi ani „de la căsătoria cu ea”, a lui Mavrogheni cu văduva lui Conachi, soțul moare, Elena rămânând pentru a doua oară o tânără văduvă. În evidențele Vistieriei Moldovei din anul 1816, el, Mavrogheni, figurează ca stăpân al moșiilor Conăchești moștenite. După dispariția acestuia, moșiile, inclusiv cele de la Umbrărești, au fost administrate când direct de către Elenco Manu, când prin arendașii ce se iveau și care
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
moșiile, inclusiv cele de la Umbrărești, au fost administrate când direct de către Elenco Manu, când prin arendașii ce se iveau și care au fost destul de numeroși. Unul dintre aceștia, pe nume Grigore Suțu, dar altul decât ginerele beizadea, o convinge pe văduvă să încheie căsătoria cu el, deși diferența de vârstă dintre cei doi era apreciabilă în defavoarea soțului. Se întocmește un act în limba greacă, deoarece și acest Grigore Suțu era tot grec de la Fanar, intitulat chiar așa, „Tocmală de căsătorie”. Ca
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ci dimpotrivă. După încetarea din viață a Elencăi Manu din 1875, întreaga avere rămâne fiicei sale, Ecaterina, căreia i se zicea și Catinca. Aflăm din cartea lui Const. George Manu că „Ecaterina Suțu fu unicul copil pe care îl avu văduva lui Conachi, iar Mavrogheni muri după aproape doi ani de la căsătoria cu ea”, respectiv cu Elinco Manu, mama Ecaterinei. După cum am văzut, aceasta s-a căsătorit cu Grigore Suțu, fiul fostului domnitor muntean, Alexandru Suțu, ultimul fanariot pe tronul Țării
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
se încredința stăpânirea unor moșii din Moldova, scriindu-se în act că „toate aceste moșii li-am dat cu tot hotarul și cu tot venitul nepotului nostru Toader Costache vel spătar și nepoatei noastre Mariei”. La 31 mai 1742 Maria „văduva răposatului spătar Toader Costache” primea o carte domnească, prin care era împuternicită să-și „stăpânească moșiile” așa cum se obișnuia în astfel de împrejurări. Dintr-o copie de pe actul de împărțeală a averii rămasă, purtând data de 1 martie 1752, vedem
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
o pivniță cu crâșmă și cu două dughene în Târgul de Jos și o moșie cu mori, anume Torceștii, la ținutul Tecuciului”, avere pusă în vânzare prin licitație publică și adjudecată chiar de domnitor la prețul de 19.750 lei, văduva rămânând datoare cu diferența până la 25.000 lei. Nu apare în acest context, la numele răposatului, moșia sa Țigăneii, din vecinătatea Torceștilor, moșie pe care o stăpânea, așa după cum se poate constata dintr-un act de pe 4 septembrie 1763, ce
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
că se circumscrie acelorași imperative. În ea s-a înregistrat un număr de familii mult micșorat și aceasta socotind nu numai după faptul că nu au fost cuprinse toate categoriile sociale ce beneficiau, potrivit uzanțelor epocii, de scutiri (cler, bătrâni, văduve etc.), dar și unor omisiuni din rândul birnicilor facilitate de boieri și autorități interesate. Că așa au stat lucrurile ne putem ușor convinge urmărind și comparând cifrele pe sate și pe stăpânii lor, parcurgând și alte documente contemporane care cuprind
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Costache), la Umbrărești; Toader Văscan, vornic; popa Ioniță, popa Vasîli și popa Timofti; Vasile Druțul (Druță), vătăman; Vasile Lungul ruptaș și Ion Drăgoi mazil; Radu Bosîioc, călăraș isprăvnicesc; Enache crâcimar, călăraș căpitănesc și alți slujbași scutelnici ai „dumisali vistierniceasa Nastasîia”, văduva lui Iordache Costache la satul de clăcași Torcești. Dacă în anul 1772, numărul preoților din satul Torcești este 5, observăm că, în 1774, el a fost redus la 3 (trei), la Umbrărești rămânând același număr, doi. Ei, împreună cu alte categorii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
realizându-se în atelierele specifice acestei meserii. La Torcești au fost înregistrați locuitori ca având următoarele meserii: Anton croitor, Petrea croitor, Grigori rotar, dar și un Apostol, un Iftenie și un Lupul a Rotăriței, indiciu că înaintașul lor, soțul unei văduve, avusese meseria de rotar de la care a derivat a Rotăriței sau Arotăriței. Modul acesta de formare a numelor proprii în onomastica românească este ceva obișnuit. Mai întâlnim la Torcești pe Ioniță morar, Irimia morar, Costandin ciubotar și Enachi crâcimar (crâșmar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Da' a naibii mai poți să fii. Cum poți să fii așa de afurisită cu cineva care îți iese în cale cu un zâmbet? Ce-ți închipui tu, că mi-am dus viața numai într-o plăcere? O dată divorțată, o dată văduvă. Ce-ți închipui, că căsătoria e numai o plăcere în compania altor oameni? Și Kurt, primul meu soț, și Hannelore? Și dacă ai ști, că trebuie să știi, că propriul soț își pedepsea propria fiică în propriul pat nupțial? Ce
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să poată duce mai departe viața cu dumneavoastră? HERRMANN: Ține-ți gura aia de groapă îngunoiată, mamă, ce știi tu ce ar trebui să știe un om. (Doamna Wurm se uită uimită la Herrmann) DOMNUL KOVACIC: Doamna Grollfeuer este o văduvă curățică. DOAMNA GROLLFEUER: Chiar așa. Grollfeuer al meu, cel cu viața scurtă, știți dumneavoastră, un nobil câine de vânătoare german, ginecolog, știți dumneavoastră, cu pregătire psihanalitică, Freud, trebuie să știți dumneavoastră, ca bază a structurii inimii la orizontală... HERRMANN: Și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
văduv (văduvă) sau divorțează. Deși oamenii mai tineri din această categorie în cele mai multe cazuri se recăsătoresc, oamenii văduvi sau divorțați mai târziu în viață, nu mai fac acest lucru frecvent. Deoarece femeile depășesc semnificativ numărul bărbaților de peste 60 de ani, văduvele foarte probabil nu mai găsesc alt partener. În sfârșit, sunt multe gospodării cu o singură persoană deoarece este mult mai obișnuit astăzi decât în trecut ca tinerii necăsătoriți adulți să trăiască independent de părinții lor. Concubinajul. Incidența concubinajului, un cuplu
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
îi hrăneau și le purtau de grijă, și mai presus de orice, le dădeau viață.25 Sfintele erau protectoare ale maternității, ale nașterii de prunci (de exemplu, Sf. Margareta), ele puteau fi date ca modele tuturor femeilor: fecioare, soții sau văduve.26 Fecioara Maria este frecvent invocată în opera lui Giovanni Boccaccio și a lui Geoffrey Chaucer: ABC este o laudă adusă ei, Povestirea celei de-a doua maici include o rugăciune către Maica Domnului, Povestirea notarului ne-o înfățișează pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un vot monahal: sărăcie, castitate, supunere. Biserica a jucat un rol important în impunerea unei anumite imaginii a femeii: textele destinate clericilor o portretizau ca pe o poartă spre păcat și spre o condamnare finală irevocabilă, lucrările destinate tinerilor sau văduvelor accentuau vădit greutățile căsniciei, cea care răpește timpul și aduce numai supărări, precum și durerile nașterii. Se manifesta o tendință certă împotriva căsătoriei, care mai apoi s-a răsfrânt asupra 61 Priscilla Martin, Sex, Discourse and Silence, în Chaucer's Women
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]