3,613 matches
-
udați la picioare, sau dacă vă e frig, să veniți repejor acasă. Da, mămico! Ieșiră grăbite și porniră la drum. Satul era îmbrăcat într-o mantie de omăt, era liniște, doar glasuri de copii și clinchete de zurgălăi pluteau în văzduh. Umblând din casă în casă, cu trăistuța de gât și cu clopoțelul în mână, grupuri-grupuri de copii făceau gazdelor urare de an nou mai bun, cu sănătate și belșug în casă, primindu-și răsplata cu un colăcel, un măr, câteva
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
dădu, la răndul său una, care, dacă pielea adversarului n-ar fi fost dintre cele mai groase, ar fi pus capăt luptei. Dar uriașul, deși rănit, a scăpat și a dat drumul grifonului. Această pasăre monstru s-a ridicat în văzduh și de acolo se abătu asupra lui Rinaldo care, prinzând un moment prielnic,i-a făcut o rană mortală. Creatura ciudată a mai avut, totuși, puterea de a se ridica din nou în văzduh, reînoindu-i atacurile pe care Rinalsdo le
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pasăre monstru s-a ridicat în văzduh și de acolo se abătu asupra lui Rinaldo care, prinzând un moment prielnic,i-a făcut o rană mortală. Creatura ciudată a mai avut, totuși, puterea de a se ridica din nou în văzduh, reînoindu-i atacurile pe care Rinalsdo le para cum putea, în vreme ce tânăra fată urmărea lupta. Bătălia continua devenind din ce în ce mai Crâncenă, când Rinaldo, în culmea deznădejdii, s-a hotărât să folosească un șiretlic.El s-a trântit la pământ , ca și cum și-ar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
el și l-a întrebat care era pricina supărării sale. Vai! Domnul meu,zise el, plâng o tânără și fermecătoare prietenă, logodnica mea, care mi-a fost răpită de un nemernic - un demon, mai bine zis, care,a coborât din văzduh, călare pe un cal înaripat, a înșfăcat-o și a dus-o țipând în vizuina sa. L-am urmărit peste stânci și râpe până ce calul nu m-a mai putut purta, iar acum nu-mi mai rămâne altceva de făcut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
slugi, toți cu ochii pe cer, ca și cum ar fi văzut o comewtă sau o mare eclipsă, priveau o minune ce părea să întreacă marginile posibilului. A văzut atunci și ea deslușit un cal înaripat cu un cavaler bogat înveșmâtat, spintecând văzduhul într-un zbor de săgeată. Aripile acestui ciudat armăsar erau larg desfăcute și acoperite cu pene de diferite culori, iar armura strălucitoare a călărețului le răsfrângeau ca pe un curcubeu. In scurt timp ei au dispărut pe după piscurile munților. E
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
desfăcute și acoperite cu pene de diferite culori, iar armura strălucitoare a călărețului le răsfrângeau ca pe un curcubeu. In scurt timp ei au dispărut pe după piscurile munților. E un vrăjitor, zise hangiul, pe care adesea îl văd străbătând astfel văzduhul.Uneori zboară sus de tot, de parcă s-ar plimba printre stelele, iar alteori plutește foarte aproape de pământ. Are un castel minunat în vârful Pirineilor. Numeroși cavaleri și-au arătat curajul pornind să-l atace, dar niciunul nu s-a mai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Neînfricatul Rogero i-a sărit în crupă fără a mai sta la gânduri, și l-a făcut să simtă pintenii, ceea ce l-a ațâțat într-atât, încât după un scurt galop, și-a desfăcut aripile și s-a ridicat în văzduh. Bradamanta a trăit durerea să-și vadă iubitul smuls de lângă ea, în chiar clipa când îl regăsise. Rogero, care nu știa cum să stăpânească acest cal, s-a pomenit purtat peste piscurile munților, la o înălțime atât de mare încât
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fără de știința mea am făptuit. Dacă mi-aș fi închipuit că această scoarță tare acoperă o făptură simțitoare, aș ami fi expus eu un suflet atât de frumos insultelor acestui animal ! Facă zeii ca dulcea înrâurire a cerului și a văzduhului să tămăduiască repede răul ce ți-am pricinuit. Iar din parte-mi îți jur, pe doamna stăpâna a inimii mele, că voi face tot ce vei voi pentru a-ți merita iertarea. La aceste cuvunte, mirtul păru că tremură din
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
În acest timp, curiozitatea cavalerilor englezi a fost în parte satisfăcută privindu-l pe Hipogrif în repaus, iar Rogero, pentru a le reînoi surpriza și încântarea, încălecă din nou animalul și , dâmdu-I pinteni, l-a făcut să se ridice în văzduh cu rapiditatea unui motor, îndreptându-I zborul mai spre apus, până când a început a se ivi coastele Irlandei. Aici el zări curând ceea ce părea a fi o prea frumoasă fată, singură și legată strâns de o stâncă ce înaonta adânc
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
iute din lanțurile în care era. Rogero, mișcat de rugămințile ei, s-a grăbit să-i facă pe voie și după ce a dezlegat-o, a ajutat-o să se urce îndărătul său pe hipograf. Animalul s-a ridicat numaidecât în văzduh, străbătându-l într-un zbor de bolid. Nu a trecut însă mult și pentru a da timp prințesei să se odihnească după atâta zbucium, Rogero a căutat din nou pământul coborând pe țărmul Bretaniei. Lângă țărm începea o pădure desă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fără luptă. Dacă e adevărat că armele pe care le porți sunt ale lui Hector atunci se vede că le-ai dobândit prin furt.” Cât ai clipi din ochi cei doi se atacau cu furie. Spadele lor se încrucișau umplând văzduhul de larmă. Zebrino dibaci și sprinten, a reușit o vreme să scape de loviturile Durindanei, dar în cele din urmă s-a ales cu o rană adâncă la gât. S-a prăbușit de pe cal, iar regele tătar a plecat cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
CĂRAREA GÂNDURILOR Ca raza, spații ce străbate Prin haosul de depărtare, Pe drumuri de eternitate Caut gândirilor cărare... Îmi fuge gândul ca o rază De lună, altfel concepută, Cătând printre pustiuri oază Într-un văzduh de vis, pierdută; Devin ostatecul credinței În depărtări necunoscute, Prin măsurarea suferinței Traduc visarea-n cele vrute; Ca în lumini e-n întuneric, Ca-n întuneric e-n lumină, Din una-n alta mă desferic Spre-o înțelegere deplină...
C?RAREA G?NDURILOR by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83756_a_85081]
-
unui râu. Le-a frânt grumazul, pângărit-a trupul, De groaza pusă lespede zadar Căci nu putu acoperi mormântul Mireasma lor și Duhul lor altar. (autorul, vol. Cine) Groapa comună de la Jilava nu s-a stins. Ea arde pururea luminând văzduhul cerului românesc cu jarul oaselor Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, ștrangulate după ritul talmudic, apoi un glonte în tâmple și coborâte în adânc, peste care se toarnă multe damingene de vitriol - funestă ceremonie și acoperite cu vagoane de beton din ordinul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
doar bătrânii c-ar fi cimitire De morți fără cruce și fără de scut.” (Legenda Nicadorilor de Simion Lefter) Suntem dezrădăcinați. Omul, zidire dumnezeiască, izvor continuu de apă lină, nu mai curge în matca sa. Ochiul său limpede, cu care scruta văzduhul și sfredelea zări, s-a ofilit. Departe, tot mai departe, frumuseți divine se afundă, înstrăinându-l pe om de rostul său și de Creatorul său, Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, Făcătorul Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului nostru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
o acoperim cu ochelari fumurii. Dar mulțimea nu realizează cunoașterea acestei stări deplorabile în care ne zbatem, stare care pentru legionari nu-i o taină. Crimele împotriva legionarilor s-au ridicat la cifre apocaliptice. Când valurile morții vor zgudui iarăși văzduhul și pământul, pe legionari îi va găsi îngenunchiați la icoană la picioarele lui Hristos, iar pe cei slujitori materiei copleșiți de povara cărnii, slăvindu-se pe sine, lupi hulitori, îi va găsi pierduți în colbul sumbru al trecătoarelor bucurii, slavă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
di minti? Ai! Așă cî nu ti privești pi tini ci-o zâs el. Mai ghini sî ascultăm difuzoru’ ceala, cî ni tot făgăduiești nu știu ci anunț foarti însamnat... Difuzorul, anume instalat pe un stâlp de pe peron, împrăștia în văzduh cântece patriotice și din când în când vocea crainicului anunța că în curând va urma un moment foarte important pentru țară... Artileriștii - fiecare cu gândurile lui - au fost treziți la realitate de vocea din difuzor... Era glasul Conducătorului statului: „V-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
răniții sub maldăre de morți. - Care ești viu, măi, acilea? se auziră voci mereu mai depărtate, dispărând În ceața care acoperea iarăși totul. Vasluiul devenea din nou un tărâm iluzoriu, fără puncte de reper, un spațiu noroios apăsat de un văzduh moale și jilav, străpuns doar de licărirea speriată a unor făclii În mișcare. - Care ești, măi... se duceau vocile rămase singure În ceață, rătăcind În căutarea vieții, ca niște valuri clipocind Încet pe un țărm al morții. Spre miazăzi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
De partea cealaltă a versantului, Apărătorii așteptau. Mihaloglu ar fi preferat orice altceva În locul acestei așteptări. O șarjă la sabie, o confruntare de infanterie, o lansare de săgeți. Orice. Dar Apărătorii așteptau. Iar această așteptare ascundea o strategie total necunoscută. Văzduhul greu al iernii nu era străbătut decât de sunetul ritmic al tobelor regimentelor de ieniceri, care avansau. Avansau prea ușor. Avansau doar prin albul pufos al zăpezii. Și, deodată, avansarea lor fu oprită de un zgomot uluitor. Artileria. Mihaloglu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai grele de cinci litri fiecare, aruncându-le spre liniile de mijloc ale ienicerilor. - Sper că mongolii au Înțeles... murmură Angelo, privind neliniștit spre est. În mai puțin de trei secunde, o linie perfectă de săgeți aprinse se ridică În văzduh, traversă valea și coborî exact În locul În care Apărătorii aruncaseră petrolul. O succesiune de vâlvătăi se ridică pe o lungime de trei sute de pași, În interiorul liniilor turce. - Se pare că au Înțeles... murmură Giuliano, admirând precizia execuției. În următoarele secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În copitele cailor. - Vântul... spuse, deodată, Oană. S-a pornit vântul. Vine furtună... Erina ridică privirile. Era adevărat. Un vânt puternic pornise din senin. Iarba era culcată la pământ. Vântul creștea repede În intensitate. Nu se vedea nici un nor, dar văzduhul Întreg era cuprins de tremur. Prin păduri se auzea un șuier ca al crivățului de iarnă. Stejarii care nu puteau fi Încovoiați nici de cele mai puternice furtuni de vară Începură să se Îndoaie din trunchiuri. Șuierul se preschimbă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de salvare a lui Alexandru. În urma lor porniră și călăreții din centrul armatei moldovene, cu poruncă să oprească grupul masiv de spahii care se ivise În față. Pe culmea dealului, Ștefan privi uimit cerul. Era senin. Nu venea furtuna. Dar văzduhul parcă Înnebunise. Ștefănel se ridică. Forța magică pe care o deprinsese la nivelul de Ninja jonin Își făcea efectul. Mișcase straturile de aer, așa cum făcuse cu multă vreme Yamabushi. Deasupra pădurii era un cerc invizibil care se rotea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și Amir... Îți sunt dator cu o viață pentru asta... Pietro nu spuse nimic, dar se vedea că e uimit. Nimeni nu mai avea demult vești despre căpitanul Oană. Făcu un semn și Apărătorii săriră În șei. În clipa următoare văzduhul se umplu de sunetul lung al cornului de zimbru. Era unul din semnalele Apărătorilor. Un semnal care nu mai fusese auzit de multă vreme. Un sunet lung și două scurte. Mesajul se repetă. Pietro Își privi luptătorii. Tot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apucase să lanseze săgeata ucigașă. Oană Îi privi traiectoria, ca pe un blestem. Vârful ei luci umed În lumina roșiatică a soarelui care cobora peste păduri. Săgeată otrăvită... gândi căpitanul, paralizat. Secundele deveniră largi, ca niște catedrale. Săgeata traversă Încet văzduhul, coborând spre pieptul lui Ștefan. Oană văzu saltul lui Ștefănel și coborârea precisă a săgeții. Văzu cum fiul său și voievodul se prăbușesc În iarbă. Văzu cum ienicerii se opresc, așteptând. Dacă voievodul cădea, erau Învingători. Dacă nu, atunci Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și cu trîmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, și întîi vor învia cei morți în Hristos. 17. Apoi, noi cei vii care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh, și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. 18. Mîngîiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte. $5 1. Cît despre vremuri și soroace, n-aveți trebuință să vi se scrie, fraților. 2. Pentru că voi înșivă știți foarte bine că ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
eter După ce mi-am oglindit chipul în lacrimile nopții și mi-am limpezit ochii în primele raze ale astrului zilei, am încălecat pe un nor călător, i-am pus căpăstru cu zăbală și am pornit, fericit, într-o plimbare prin văzduh. Sprinten și zburdalnic ca un mânz, ducipalul meu s-a avântat îndată, într-un trap alert. I-am domolit alergarea strunindu-l din frâu, ca să pot admira colinele gătite cu holde, bogate și măiestrit colorate, munții tiviți cu codri voinici
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]