2,342 matches
-
odios, devenind la rândul său un călău. Mecanismul sistemului, angrenajul explică desigur multe lucruri. Dar nu pe toate. Este și pentru că acest romancier de elită dorește să publice, să aibă succes, poziții sociale, bani etc. cu orice preț. Orgoliul și vanitatea scriitorului (situație aproape generală) sunt pe primul plan. Și desigur totul se plătește, mai ales în acest tip de sistem. Dacă ar fi acceptat ca mulți alți scriitori o poziție marginalizată, obscură, discretă, el ar fi evitat fără îndoială capitularea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
într adevăr: cum să accepte cultura oficială o astfel de sfidare intolerabilă? Toate aceste reacții se agravează considerabil, pe fondul psihologiei tipice vieții literare: resentimente și represalii contra criticilor nefavorabili, insinuări, acuzații, aluzii la dosare etc. Spiritul de concurență, invidia, vanitatea și orgoliul literar etern sunt marii aliați ai unui sistem care asigură un anumit succes literar prin afiliere și subordonare disciplinată. N-am definit, totuși, esența ultimă, resortul cel mai profund al purtătorului de cuvânt al culturii oficiale. Notele sale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
antichitate, mai ales cea romană, vocația parazitismului, mecenatului, traficului de dedicații etc. Macedonski, la noi, a avut o astfel de mentalitate. Sistemul totalitar n-a făcut, de fapt, decât să exploateze și să perfecționeze aceste vicii literare tradiționale. Plus orgoliul, vanitatea, amorul propriu literar și artistic (Premii de stat, titlul de artist al poporului, decorații etc.). Există, de altfel, în literaturile occidentale, o întreagă satiră a scriitorului famelic, a poetului cerșetor etc. Nu suntem nici clemenți, nici severi. Tipurile umane sunt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
complexe sunt omniprezente, dominante și adesea devoratoare. Le regăsim, în forme subtile, camuflate sau brutal exprimate, la toți creatorii români, fără excepție. O explicație elementară, sumară, dar profundă în felul său, rămâne, în primul rând, raportarea la eternul amor propriu (vanitate și orgoliu) universal uman. De ce el ne-ar fi interzis? Restul este, într-adevăr, literatură. Se poate propune chiar și o mică schiță morfologică a acestor complexe. Doar simple sugestii pentru aprofundări viitoare. Un mod curent de a-ți ascunde
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
consecințelor pe care le implică. Pentru atingerea scopului sunt utilizate toate mijloacele: calomnie, bârfă, denunțuri, acuzații lipsite de temei (hărțuire sexuală, viol). Multe din aceste acuzații sunt făcute din dorința de răzbunare sau gelozie. * Mitomania perversă: este o mixtură a vanității cu malignitatea mitomanică. Este izvorâtă din capacitatea și dorința de a satisface pulsiuni perverse, fie ele morale, sexuale sau în contextul toxicomanic. Confabulația este un fenomen compensator al unui deficit mnestic (sindromul Korsakov). Alteori apare sub forma unor povestiri mai
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
la rosturi noi are efecte din cele mai ilare asupra acestor indivizi turmentați de o frazeologie sforăitoare despre popor, libertate, progres. Cap de familie, negustorul Jupân Dumitrache, zis și Titircă Inimă-rea, e un stăpân aspru, impulsiv, brutal, înfoindu-se în vanitatea lui de castă - altminteri un soț iubitor în felul lui și, pe cât de zuliar, pe atât de naiv și ușor de dus cu vorba. Jupânul ține grozav la „onoarea de familist”, încredințată candid lui Chiriac, tejghetar și sergent în garda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
stângă se află în camera ei, și tot ce mai rămâne din aparența elegantă, este numai osatura grotescă, numai capcana crinolinei, care risipește iluzia rochiei magice din partea stângă a imaginii. Oglinda înlocuiește aici copacii fundalului din stânga, face legătura corespunzătoare cu vanitatea crinolinei și oferă spectatorului impresia că deșertăciunea vestimentației feminine este vizibilă chiar și la o plimbare prin parc. Master of the House este o altă ilustrație selectată de Thomas din revista Punch în care, prin reprezentarea crinolinei ca obiect vizual
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
ar fi mai instructive pentru cunoașterea și înțelegerea unei lumi și a unei epoci indiscrețiile culese de Saint-Simon din gura lacheilor de la Versailles sau cele văzute de Brantôme prin gaura cheii, sau cele adunate de Proust printre bârfelile, intrigile și vanitățile snobilor și mondenelor din saloanele cu lume obosită de trândăveli și de viții”. Amintirile lui B. vădesc o personalitate iscoditoare, ageră, dotată cu o „curiozitate avidă și malițioasă”, cu „limbă rea”, și „gură spartă”, uneori chiar „nespălată” (unii intimi i-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
pasionat de paradox și de logica terțului inclus, gînditorul nu a ezitat niciodată să facă să se încalece mai multe puncte de vedere, concepții filosofice sau judecăți morale pentru a scormoni permanent prin aceleași teme: Dumnezeu, moarte, păcat, suferință, Celălalt, vanitatea oricărui lucru, conștiința răului. Penultima frază din Amurgul gîndurilor spune : Sunt beat de ură și de mine." (Și de "ura de mine", am adăuga), iar motto-ul primului capitol din Tratat de descompunere, prima carte scrisă în franceză (1949) sună
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care subiectul ar fi perfect detașat și neutru în fața unui obiect de studiu pasiv, ci ca o relație infinit mai complexă și nuanțată de întrepătrunderi și influ ențe reciproce. În citatul de mai sus, cuplul opozitiv calamitate / neconsolat nu anulează vanitatea intrinsecă a vieții, dar introduce privirea subiectivității, singura capabilă să altereze modul în care o suportăm. În această estetică a distanței față de sine, de Dumnezeu, de lume, pe care o practică Cioran, accentul personal al ambiguității sale este tocmai incongruitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
universal, căci înseamnă a pune în mod obligatoriu forța noastră, sângele și averea cetățenilor, în serviciul oricui le va reclama pentru a servi o cauză care suscită simpatia legislatorului. Singulară fraternitate. Cu mult timp în urmă Cervantes i-a personificat vanitatea ridicolă. Dar dogma fraternității mi se pare periculoasă mai ales în chestiune muncii, când, contrar ideii care constituie esența acestui cuvânt sacru, se concepe introducerea ei în Coduri, acompaniată de dispoziția penală care sancționează orice lege pozitivă. Fraternitatea implică întotdeauna
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mari gesturi zgomotoase (Poesii, 1846) noaptea ("O! noapte! noapte! noapte! tu ești ca o femeie/ Ce am iubit odată; și mica-acea scînteie/ De vulg necunoscută prin tine-am dobîndit"), zădărnicia ("Ha! ha! ha! ha! iacă un nume!... iacă înc-o vanitate!? Omer, Dante, Byron, Hugo! un cântec deșert în toate,/ Un accent, între morminte, un sarcasm în sărbători"). ANDREI MUREȘANU Caracterul de Marsilieză română l-a putut lua însă Un răsunet (Deșteaptă-te, romîne) de ardeleanul Andrei Mureșanu (1816-1863), imn profetic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
într-o tipologie temperamentală, ale cărei două prime categorii sunt cele două sexe. În drumul spre diferențiere, ei își exercitează prin joc funcțiunile de mai târziu. Dîndu-și seama că e o existență aparte în univers, Dănuț începe să încerce sentimentul vanității, să aibă gravitatea individului care luptă, orgoliul viril. El visează că un sultan fură pe Olguța și pe Monica și el le scapă din mâinile tiranului, după care ispravă cele două fete "îngenunchează și-i sărută mîinile". La fete se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
erau foarte apreciați de domnul papă și de cardinali. Aceștia nu au deloc de-a face cu lucrurile materiale, în schimb, cuprinși de o dorință arzătoare și manifestând o angajare puternică, se ostenesc în fiecare zi să smulgă din brațele vanității acestei lumi sufletele ce se pierd și să le ia cu ei. Cu ajutorul harului dumnezeiesc, au produs deja roade îmbelșugate și i-au câștigat pe mulți. Cei care i-au ascultat spun: vino și vei vedea cu ochii tăi. 9
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acte reflexe. Bizu e un om fără însușiri și fără personalitate. Sentimentul morții învinge, în cazul său, voința de putere și de afirmare socială în imediat. Așa se explică de ce, atunci când se apucă de scris, el o face "nu din vanitatea de a publica, ci pentru sine, pentru a-și scurta lungile nopți de iarnă", asimilând "activitatea lui de înnegritor de hârtie cu activitatea bătrânului Fritz manifestată prin hărnicie fizică". Lipsit de orice altă semnificație, pentru băiatul "coanei Lina" scrisul constituie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ochilor ei, o emoție fugară... Nimic"). Crezându-se vindecat de iluzii, Bizu e hotărât să-i răspundă, și el, cu aceeași indiferență, convins că femeia nu-i mai mult decât trup. Or, trupul Rosinei părea să-i satisfacă, pe moment, vanitatea. Situația se complică o dată cu intrarea pe fir a lui Hugo Loebe, vărul Rosinei, personaj dubios, care încearcă să obțină de la Bizu avizarea unei licitații ilegale. Cu toate că refuză să dea curs oneroasei solicitări, tot firma reprezentată de Loebe va câștiga licitația
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
căruia fecioria trece la mare preț. Dar femeile, și Bizu ar fi trebuit să știe lucrul acesta, când nu sunt constrânse de vreo cenzură morală, nu pun prea mare preț pe virginitatea lor. Oricum, exagerând puritatea fecioarei sacrificate pe altarul vanității lui de bărbat, Bizu își face procese de conștiință și începe să uite amănuntele legate de întâlnirea lor, acoperită treptat "de un abur de irealitate". Nedelicat, el o evită pe femeia aceasta pură, iar când o vede din nou, se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sensibilitate, cum e, de pildă, literatura. Acesta e destinul biologic al femeii, compensativ îi rămâne sensibilitatea pură, fără pretenție de a o ridica la marea creație". 149 Mite Kremnitz, "Amintiri fugare despre Eminescu", în op. cit., p. 443. 150 Neiertător cu vanitatea feminină, Nicolae Iorga susține că "Mite Kremnitz își atribuia pe nedrept versurile din Atât de fragedă..." ("Istoria literaturii românești contemporane. Crearea formei", în volumul Eminescu, ed. cit., p. 259). 151 Observațiile lui Lovinescu vor fi confirmate, în timp, de cercetătorii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
faunei astrale / 32 3. Magie și vrăjitorie / 36 4. Magie și știință / 41 Mitologia și simbolistica divinității / 45 1. Paul Diel și critica metafizicii speculative / 45 2. Simbolistica testamentară a divinității în variantă psihologică / 46 3. Mitologia - o mască a vanității culpabile și a conflictului intrapsihic / 52 4. Trei argumente în favoarea cărții lui Paul Diel / 55 Mitologia Marii Mame / 57 Mitologii telurice camuflate în romanul Dealul. Un exercițiu de mitanaliză literară / 63 Pachamama - o nouă mitologie New Age / 73 Ipostaze sociale
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
o profundă înțelegere a condiției umane și a limitelor acesteia. Datele acestea de ordin psihologic și spiritual cântăresc foarte mult în economia cărții lui Paul Diel. Printre altele, ele au în atenție și problema mitului. 3. Mitologia - o mască a vanității culpabile și a conflictului intrapsihic În diferite secțiuni ale acestei cărți, psihologul Diel definește succint mitul. El ar fi o ,,materie intuitivă aflată la baza tuturor religiilor..."46 sau ,,o psihologie intimă care se exprimă cu ajutorul unei terminologii simbolice"47
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
lor. Interesează acum interpretarea specială pe care Paul Diel o dă făpturii ofidiene, în totală contradicție cu cea teologico-metafizică. Referindu-se la mitologia generală a șarpelui, autorul francez este convins că aceasta simbolizează ,,spaima nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului"50. Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic ,,prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decât vanitate"51. Nu întâmplător la vechii greci, șarpele îmblânzit și
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
aceasta simbolizează ,,spaima nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului"50. Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic ,,prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decât vanitate"51. Nu întâmplător la vechii greci, șarpele îmblânzit și chiar mort simboliza înfrângerea vanității. Oprindu-se apoi în exclusivitate la creștinism, Paul Diel interpretează mitul șarpelui ipostaziat în figura lui Satan. Acesta ar traduce pe plan pur psihic ,,forța subconștient
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic ,,prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decât vanitate"51. Nu întâmplător la vechii greci, șarpele îmblânzit și chiar mort simboliza înfrângerea vanității. Oprindu-se apoi în exclusivitate la creștinism, Paul Diel interpretează mitul șarpelui ipostaziat în figura lui Satan. Acesta ar traduce pe plan pur psihic ,,forța subconștient motivată care duce la ignorarea chemării "spiritului" (dorința esențială) și la exaltarea dorințelor multiple
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
vieți. După această reușită romanescă, remarcată în epocă, scrisul lui T.-B. revine în matca bine știută. Dacă în romanul Scandal (1945) schițează psihologia politicianului onest, dar și a impostorilor ori a celor intrați în politică pentru a-și satisface vanitatea, evocând medii și o tipologie bogată, Primăvara apele vin mari (1960) și Pavilionul de vânătoare (apărut postum, în 1986) reconstituie crâmpeie din fresca societății românești a anilor 1888 și 1915. Ultimele două cărți au o bună documentare, aducând în plan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
trainică și tu, cocă lovită numai de zei, tu, punte de nădejde, tu, cîrmă trufașă și tu, prova îndreptată spre Pol - corabie pîndită de o moarte glorioasă! Ți-e dat să pieri fără mine? Să fiu lipsit oare de ultima vanitate a celor mai de rînd căpitani naufragiați? O, singuratică moarte la capătul unei vieți singuratice! Acum simt că măreția mea sublimă e în durerea cea mai adîncă. Hei, valuri semețe ale vieții mele, veniți din cele mai depărtate zări și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]