3,889 matches
-
bine la afaceri. Totuși, când cântăreața acoperită cu văl a fost adusă în cameră, s-a lăsat o tăcere plină de emoție și mulțimea amețită s-a ridicat în picioare. Era îmbrăcată în alb și și-a scos mâinile din veșminte ca să ia instrumentul, iar lumea și-a ținut respirația, pentru că mâinile ei erau la fel de albe ca hainele, palide într-un fel nepământesc, de parcă ar fi fost arse de un foc teribil. A scuturat sistra de patru ori și a produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
traista și coșul, le-au rupt și apoi s-au întors spre mine. Werenro a început să se miște înainte și înapoi și vocea i-a scăzut. - Primul m-a pus jos chiar în mijlocul drumului. Al doilea mi-a rupt veșmintele. Al treilea și-a ridicat haina și s-a aruncat asupra mea. S-a golit în mine, în mine care nu mai cunoscusem bărbat. Apoi m-a scuipat în față. Al doilea, i-a luat locul, dar n-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
hol, lăsînd să apară În prag silueta lui Lucas Fersen. Șiroia de apă și părea extenuat, nemaidîndu-și nici măcar osteneala să adopte o atitudine cît de cît demnă. TÎnăra femeie nu se putu Împiedica să nu zîmbească, cercetîndu-i ostentativ din priviri veșmintele ude, pantofii plini de noroi, valiza mînjită de clisă. Evitîndu-i privirea batjocoritoare, polițistul Înaintă cu greu pînă la recepție ca să ceară o cameră. - Hotelul e În Întregime ocupat, i-o trînti Loïc. Privirea posacă a lui Lucas se opri asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să deschidă portiera, dar spaima și scîrba o Împiedicau. O siluetă nedeslușită se apropie și portiera se deschise dintr-o mișcare. Marie țîșni din vehicul ca o nebună, scuturîndu-se frenetic ca să scape de micile animale care Încă se agățau de veșmintele și de părul ei; avu nevoie de cîteva clipe ca să-l descopere pe Ryan, care se uita la ea cu un aer nedumerit. - Ce te-a apucat să trambalezi crabi la ora asta? Marie, care Încă nu-și revenise cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îndreptă și zări coșul mare de gunoi deschis, lucru neobișnuit. Se pregătea să-l Închidă cu un gest mașinal cînd aruncă o privire Înăuntru. Zări o bucată dintr-un pantalon de blugi. Intrigat, se aplecă și scoase la lumină niște veșminte făcute sul. Primi parcă o lovitură drept În inimă, erau cele pe care le purta Nicolas. De ce le aruncase? Desfăcu pachetul de haine. - Nu... Neliniștea Îl copleși, mîinile Începură să-i tremure, lăsă să-i cadă pantalonul și cămașa: erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
salvare. Tocmai atunci năvăli Stéphane, gata-gata să se Întindă cît era de lung pe pontonul pe care burnița Îl transformase În patinoar. Îi Întinse mobilul lui Lucas. - Laboratorul din Paris, domnule comandant. Au primit rezultatele de la analiza sîngelui găsit pe veșmintele tînărului Kermeur. N-o să vă vină să credeți. De altfel, prefer să v-o spună chiar ei! Treizeci de secunde mai tîrziu, Lucas Închidea telefonul năuc, sensibil la privirea imploratoare a Mariei care se agăța de el. - SÎngele... este cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
umezeală care se părea că fuseseră aruncate acolo Împreună cu cele două victime. Deși cerneala era decolorată, iar scrisul aproape ilizibil, recunoscu pe dată marginile rupte, care dovedeau că era vorba de paginile lipsă din registrul personal al bătrînului Pérec. Cu veșmintele și părul turtite de suflul palelor, numeroși localnici veniseră să asiste la decolarea elicopterului care o lua pe Marie, tot inconștientă, ca s-o ducă la Brest. Lucas, din reflex profesional și ca să uite că Își simțea inima profund tulburată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deja la bărbie. Lucas o ajută pe Marie să se cațăre În pasaj și se strecură la rîndul lui, părăsind grota de acum complet Înecată de mare. Tunelul urca În pantă lină. Se tîrÎră cam vreo douăzeci de metri, cu veșmintele agățîndu-se de asperitățile pietrei, cînd galeria se lărgi, Îngăduindu-le să se ridice. Exclamația tinerei femei răsună Îndelung ca un ecou. Mai Înainte chiar ca lanterna să lumineze locurile, știa deja despre ce era vorba. Se aflau Într-o vastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În fața rîsetelor lor tot mai puternice. - De ore Întregi Încerc să vă găsesc pentru a vă da vestea, iar voi, voi... TÎnărul jandarm stacojiu la față Începu să se bîlbîie. Apoi se Întrerupse, dîndu-și seama că erau uzi și că veșmintele lor erau pe alocuri sfîșiate. - De unde ați ieșit? - Din grotă, zise Lucas strecurîndu-i un zîmbet Mariei, pe drumul Jefuitorilor de corăbii. Se Întoarse spre Stéphane care se uita la ei stupefiat. - Ei, care e vestea, Morineau? Bună sau rea? - Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
afli ce știu despre familia dumitale, da sau nu? Tăcerea Mariei fu un răspuns suficient de limpede pentru el. Se Întoarse ca să ia o jachetă de piele pe care o puse, nu fără delicatețe, pe umerii tinerei femei ale cărei veșminte erau ude, apoi o pofti să-l urmeze pînă la cîrmă. Dădu iarăși drumul motorului cu viteză redusă. Vorbi atunci cu voce gravă și lipsită de culoare, cu privirea ațintită pe linia orizontului. Loïc, Gildas, Yves și Gwenaëlle erau răspunzători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
al șaselea menhir. 22 Pierre-Marie de Kersaint arborase o Înfățișare mîndră cînd intrase vioi În biroul În care Lucas și Marie aveau să-l interogheze, dar, cîteva ceasuri mai tîrziu, pleoștit pe scaun, cu umerii căzuți, cu privirea posacă și veșmintele boțite, cu un vocabular tot mai puțin Îngrijit, părea pur și simplu un amărît. - Puțin Îmi pasă mie de tîmpeniile pe care le-a putut face strămoșul meu! Și nu m-am jucat niciodată cu copiii din sat, tata Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Christian lungit pe jos, Încercînd să se ridice urlînd. - Dacă părăsești vasul ăsta s-a terminat, mă auzi? Între noi doi s-a terminat totul! Lucas o duse cu el, tremurînd, În stare de șoc, o culcă, Îi scoase veșmintele sfîșiate, o mîngîie ușor pînă ce lacrimile Îi secară și adormi lipită de el. 27 Christian, sunat de pe telefonul direct al lui Lucas, Încercase să se scoale, dar, sub efectul amestecului de alcool, adrenalină și impulsuri contradictorii care se agitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trebuie să urmărească majoritatea oamenilor. Nu m‑aș fi așteptat ca Vela să apară la tribunal când formalitățile de divorț au fost definitivate, dar și‑a făcut apariția, Într‑un costum butonat de sus până jos, aducând mai curând a veșmânt heraldic decât a rochie femeiască, Închis cu nasturi de alamă de la gât și până la genunchi; era fardată și coafată cu părul strâns, ca o dansatoare. Ar fi, probabil, cu neputință să comunici mesajul pe care‑l emitea: mi se dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dar orașul e cuprins de mâzgă și iubirea se face varză pe picioarele ei încălțate în balerini. O cățea cu țâțele roase până la sânge merge alături, amușinând prin rigolă. Înnebunită de foame, peste ochi i-a căzut pâcla divinei neînțelegeri, veșmânt de mizericordie care în clipele grele coboară peste suflet pentru a-l apăra de gravitatea consecințelor. Iulia, care iubește animalele și le pricepe, privește lung câinele răzleț, ros până la urzeală. Sandu i-a urmărit privirea. O îndrăgește pe această fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de-acuma de când o primesc. Mi-o trimite în țiplă, cu numele meu scris pe ea. Îl scrie pe o etichetă galbenă. Ilarion dădu să-i povestească despre incașii aceia care, într-adevăr, fuseseră văzuți undeva prin Chile, mumificați, cu veșmintele putrede, parcă atunci ieșiseră din gropi, și umblau pe crestele munților cu câțiva saci cu aur, căutând-l încă pe Pizaro, să-i dea ultimele lor comori, tezaurul lor sacru, fără de care rămași știau că nenorociri grozave ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
într-alta. Mă amuză să dau peste o șopârliță în așternutul meu, dar în același timp mă întristează. Sunt prea multe vietăți, prea răzlețite. A venit și maestrul într-o bună zi. Ningea apos, fulgii se preschimbau în apă pe veșmintele noastre. I-am ieșit în întâmpinare cu o inocență apoape copilărească. El era abătut. S-a așezat la foc, obosit după călătoria pe care o făcuse pe jos. Tăcea. Gongku s-a cam tras la față și i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
voise să-i ascundă Înălțimea, dar care acum devenise un obicei. Se mișca cu acea ușurință șleampătă atât de comună americanilor, ușurința care-i făcea să arată atât de bine În haine de stradă și atât de nelalocul lor În veșminte formale. Veni către ei, cu o mină deschisă și Întrebătoare, fără să zâmbească, Însă cu siguranță nebănuitor. — Da? Întrebă el În engleză. Pe mine mă căutați? — Sergent Edward Kayman? Întrebă Ambrogiani. — Mda. Cu ce vă pot fi de folos? E-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
viziune de ansamblu asupra istoriei, Miron Costin a abordat problema originii române a românilor și latinității limbii române și a scris în limba română, adresându-se tuturor românilor. Prin opera sa, Miron Costin a contribuit la emanciparea culturii românești “din veșmântul slavon” și la desprinderea ei “din tiparele bizantino-ortodoxe”; a contribuit la formarea limbii române literare și unitare; la formarea conștiinței de neam a românilor. Profesor Argentina Pânzariu
MIRON COSTIN PATRONUL SPIRITUAL AL LICEULUI. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Argentina Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_576]
-
șifon roșu, aproape transparent, ale cărui poale erau garnisite cu pene de struț. Hugo s-a străduit din toate puterile să se relaxeze, în loc să intre în panică. Laura se îmbrăca în mod normal ca un transsexual din Bangkok, așa că probabil veșmintele ei de acum nu reprezentau nimic ieșit din comun. N-am știut că asta e casa ta, a remarcat Hugo cât de firesc a putut. Deși era de presupus că, dacă exista o persoană în tot Bath-ul pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o voce îl chema. lorgu, prin somn, se simți înfricoșat. S-a întors să vadă de unde venea glasul care vorbea cu el. Si, întorcându-se a văzut-o pe Vasilica într-un nor de lumină... în mijlocul lui, îmbrăcată într-un veșmânt alb, ajungând până la picioare, alb ca lâna albă, și ca zăpada. Când a văzut-o, a căzut înfricoșat la pământ, să se închine la picioarele ei. ”Iartă-mă, Fata... iartă-mă! ” Ea, pe un ton blând, îi spuse: Nu te
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și foarte lungă, plină de-o parte și de alta cu flori și verdeață. Fără voia lui, picioarele îl duse într-un suflet spre poartă. In acelaș timp, clopotele bătură de sfârșit de slujbă. In fața porții, Vasilica într-un veșmânt negru, din cap și până în tălpi, cu brațele încrucișate pe piept îl aștepta... ”- Gogu, gogu... i se adresă ea pe un ton grav, mergi acasă, ia bani din cutie și să-i dai Părintelui pentru ridicarea Sf. Biserici. Mâine de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
își zise Iorgu. ”-”eul” ca ființă propriuzisă a omului, rămâne invizibil. În ”eu” omul vede ființa sa adevărată, îi explică gândul. ”Eul” este parte din spiritul divin, este veșnic. Corpurile; fizic, eteric, astral, solar, universal și cosmic, sunt doar niște veșminte pe care le îmbracă ”Eul”. Fenomenul de desprindere a corpului astral de corpul fizic și corpul eteric are loc în hipnoză, în telepatie, în meditație transcendentală, în yoga, în moarte clinică. Toți cei ce se întorc din moarte clinică, descriu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
doar patru morminte de înhumație, situate în gropi rectangulare, adânci de 0,60-0,80m. Defuncții erau orientați V-E și întinși pe spate, cu brațele pe lângă corp ori pe piept. Cu excepția M4, care conținea câțiva butoni din bronz, provenind de la veșminte, restul erau lipsite de inventar. Puținele fragmente ceramice, din umplutura mormintelor, au datat necropola în secolele XI-XII. Unele aspecte, considerate creștine (orientarea, poziția scheletelor, lipsa inventarului din majoritatea mormintelor), indică înmormântarea unor autohtoni și nicidecum a unor nomazi (pecenegi), conform
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
în a sa Sartor Resartus (cartea a II-a, cap. I, Geneza) îi spune lui Diogenes Teufelsdrockh următoarele: Apoi, într-adevăr, cum ar fi insistat puțin în ea Gualterio Shandy, era scris mult, aproape tot, în nume. Numele este primul veșmânt în care se învelea eul care vizita Terra, haină care de atunci se înfășoară mai rezistent (pentru că sunt nume care durează aproape treizeci de secole) decât însăși pielea. Și acum, dinafară, ce mistice influențe ne trimit spre înăuntru, chiar până în
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
acele plastice prime timpuri, în care sufletul, mereu în totalitate infantil, blând, făcând să crească invizibila sămânță până la a se transforma într-un arbor frunzos! Numele? Dacă aș putea explica eu influența numelor, care sunt cele mai importante dintre toate veșmintele, aș fi un al doilea și mare Trismegistus 8. Nu doar limbajul comun în totalitate, ci și înseși știința și poezia nu sunt altceva, dacă le examinezi, decât o exactă numire... Într-un sens foarte larg spune proverbul: "numește pe
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]