3,744 matches
-
inima răspunde prin creșterea volumului bătaie până la atingerea unui vârf dincolo de care volumul bătaie începe să scadă. Această relație este adesea desemnată cu numele de mecanismul Frank-Starling de reglare a activității inimii. La cordul uman normal vârful curbei de performanță ventriculară corespunde unei presiuni telediastolice ventriculare în jur de 12 mmHg, mai mare decât presiunea telediastolică normală de 2,5 mmHg în VD și 6 mmHg în VS. Acesta reprezintă un mecanism adaptativ important întrucât permite inimii normale să își crească
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
bătaie până la atingerea unui vârf dincolo de care volumul bătaie începe să scadă. Această relație este adesea desemnată cu numele de mecanismul Frank-Starling de reglare a activității inimii. La cordul uman normal vârful curbei de performanță ventriculară corespunde unei presiuni telediastolice ventriculare în jur de 12 mmHg, mai mare decât presiunea telediastolică normală de 2,5 mmHg în VD și 6 mmHg în VS. Acesta reprezintă un mecanism adaptativ important întrucât permite inimii normale să își crească volumul bătaie prin creșterea presiunii
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
de 12 mmHg, mai mare decât presiunea telediastolică normală de 2,5 mmHg în VD și 6 mmHg în VS. Acesta reprezintă un mecanism adaptativ important întrucât permite inimii normale să își crească volumul bătaie prin creșterea presiunii de umplere ventriculare. În realitate mecanismul Frank-Starling nu este ilustrat de o curbă unică, ci de o familie de curbe, reprezentând dependența volumului bătaie nu numai de presiunea telediastolică ventriculară dar și de contractilitate, o proprietate intrinsecă a miocardului. Creșterea contractilității deplasează curba
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
permite inimii normale să își crească volumul bătaie prin creșterea presiunii de umplere ventriculare. În realitate mecanismul Frank-Starling nu este ilustrat de o curbă unică, ci de o familie de curbe, reprezentând dependența volumului bătaie nu numai de presiunea telediastolică ventriculară dar și de contractilitate, o proprietate intrinsecă a miocardului. Creșterea contractilității deplasează curba performanței cardiace la stânga și în sus, permițând realizarea unui debit cardiac mai mare pentru aceleași valori ale presiunii telediastolice ventriculare. Dimpotrivă, scăderea contractilității deplasează curba performanței cardiace
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
volumului bătaie nu numai de presiunea telediastolică ventriculară dar și de contractilitate, o proprietate intrinsecă a miocardului. Creșterea contractilității deplasează curba performanței cardiace la stânga și în sus, permițând realizarea unui debit cardiac mai mare pentru aceleași valori ale presiunii telediastolice ventriculare. Dimpotrivă, scăderea contractilității deplasează curba performanței cardiace la dreapta și în jos; în această situație chiar creșteri minore a presiunii de umplere ventriculare se vor situa pe partea descendentă a curbei Frank-Starling, explicând ineficiența adaptativă mecanismului heterometric (fig. 5.54
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
la stânga și în sus, permițând realizarea unui debit cardiac mai mare pentru aceleași valori ale presiunii telediastolice ventriculare. Dimpotrivă, scăderea contractilității deplasează curba performanței cardiace la dreapta și în jos; în această situație chiar creșteri minore a presiunii de umplere ventriculare se vor situa pe partea descendentă a curbei Frank-Starling, explicând ineficiența adaptativă mecanismului heterometric (fig. 5.54). Importanța practică a mecanismului Frank-Starling ar putea fi legată de adaptarea debitului cardiac în bradicardie, când prin prelungirea diastolei crește umplerea ventriculară determinând
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
umplere ventriculare se vor situa pe partea descendentă a curbei Frank-Starling, explicând ineficiența adaptativă mecanismului heterometric (fig. 5.54). Importanța practică a mecanismului Frank-Starling ar putea fi legată de adaptarea debitului cardiac în bradicardie, când prin prelungirea diastolei crește umplerea ventriculară determinând creșterea volumului bătaie și de corelarea debitului cardiac al celor doi ventriculi. Datorită faptului că cei doi ventriculi funcționează ca un sistem de pompe așezate în serie într-un circuit închis, debitele lor trebuie să se mențină riguros egale
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
de reglare cunoscut și sub numele de efect Anrep. În experimentele efectuate folosind preparatul cord-plămân s-a constatat că doar mecanismul Frank-Starling nu explică în totalitate modificările adaptative observate. Astfel, creșterea acută a întoarcerii venoase determină inițial creșterea presiunii telediastolice ventriculare și pe baza mecanismului Frank-Starling o creștere a volumului bătaie. În continuare se poate constata că menținând întoarcerea venoasă crescută, volumul bătaie se menține în continuare crescut deși presiunea telediastolică revine la valoarea inițială. Această modificare a performanței cardiace independent
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
efectul Bowditch. Acest fenomen a fost descris inițial de Bowditch (1891) la ventriculul de broască, la care observă că la creșterea frecvenței de stimulare, contracțiile devin din ce în ce mai puternice (fig. 5.56). Și la om studii efectuate pe fragmente de miocard ventricular arată o creștere a forței contractile în funcție de frecvența de stimulare, cu un maxim în jurul frecvenței ventriculare de 150-180/min (fig. 5.57). Cu toate acestea frecvența optimă la inima in situ este mai dificil de apreciat, ea fiind determinată nu
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
care observă că la creșterea frecvenței de stimulare, contracțiile devin din ce în ce mai puternice (fig. 5.56). Și la om studii efectuate pe fragmente de miocard ventricular arată o creștere a forței contractile în funcție de frecvența de stimulare, cu un maxim în jurul frecvenței ventriculare de 150-180/min (fig. 5.57). Cu toate acestea frecvența optimă la inima in situ este mai dificil de apreciat, ea fiind determinată nu numai de acea frecvență care asigură performanța mecanică maximă la fibra izolată, ci și de necesitatea
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
Cu toate acestea frecvența optimă la inima in situ este mai dificil de apreciat, ea fiind determinată nu numai de acea frecvență care asigură performanța mecanică maximă la fibra izolată, ci și de necesitatea asigurării unui timp adecvat de umplere ventriculară. Mecanismul fenomenului în scară este legat în primul rând de dinamica ionului de Ca+2 la nivelul celulei miocardice. Creșterea frecvenței de stimulare prin numărul mai mare de activări ale celulei pe unitatea de timp determină mărirea influxului celular de
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
acțiune și la nivelul inimii producând creșterea frecvenței cardiace și o scădere a debitului cardiac și a tensiunii arteriale. Prin aceste efecte el intervine mai ales în reglarea pe termen scurt a hemodinamicii la creșteri bruște ale volemiei [1]. Receptorii ventriculari sunt situați subendocardic și subepicardic și sunt mai puțin numeroși. Ei descarcă impulsuri corelate cu presiunea intracavitară care produc bradicardie, vasodilatație și scăderea presiunii arteriale. Acțiunile lor inhibitoare sunt mediate pe cale vagală însă există și o acțiune excitatoare simpatică manifestată
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
Ei descarcă impulsuri corelate cu presiunea intracavitară care produc bradicardie, vasodilatație și scăderea presiunii arteriale. Acțiunile lor inhibitoare sunt mediate pe cale vagală însă există și o acțiune excitatoare simpatică manifestată în cazurile modificării presiunii coronare sau în ischemia miocardică. Receptorii ventriculari intervin probabil în producerea sincopelor neurocardiogenice, declanșate de răspunsul vasoplegic și cardioinhibitor mediat pe cale vagală. Predispoziția pentru sincopă neurocardiogenă poate fi explorată prin testul de tilting (fig. 5.59). Distensia ventriculară produce și eliberarea de brain natriuretic peptid (BNP) având
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
cazurile modificării presiunii coronare sau în ischemia miocardică. Receptorii ventriculari intervin probabil în producerea sincopelor neurocardiogenice, declanșate de răspunsul vasoplegic și cardioinhibitor mediat pe cale vagală. Predispoziția pentru sincopă neurocardiogenă poate fi explorată prin testul de tilting (fig. 5.59). Distensia ventriculară produce și eliberarea de brain natriuretic peptid (BNP) având ca principală sursă miocardul ventricular dar identificat și la nivel cerebral, cu efecte similare ANP. Centrii nervoși Sunt localizați la diferite niveluri ale SNC, cei mai importanți fiind cei din trunchiul
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
sincopelor neurocardiogenice, declanșate de răspunsul vasoplegic și cardioinhibitor mediat pe cale vagală. Predispoziția pentru sincopă neurocardiogenă poate fi explorată prin testul de tilting (fig. 5.59). Distensia ventriculară produce și eliberarea de brain natriuretic peptid (BNP) având ca principală sursă miocardul ventricular dar identificat și la nivel cerebral, cu efecte similare ANP. Centrii nervoși Sunt localizați la diferite niveluri ale SNC, cei mai importanți fiind cei din trunchiul cerebral, noțiunea actuală de „centru” referindu-se la existența unor circuite nervoase complexe interconectate
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
acetilcolină. Acțiunea ei este de scurtă durată, ea fiind rapid metabolizată de enzima colinesterază. Efectele stimulării parasimpatice se realizează la nivelul cordului prin intermediul receptorilor colinergici muscarinici. Densitatea acestora la nivel atrial este de 2-5 ori mai mare decât la nivel ventricular. Efectele stimulării parasimpatice. Stimularea parasimpatică contrabalansează efectele stimulării simpatice, interferând cu aceasta la mai multe niveluri (fig. 5.65): - la nivel presinaptic, acetilcolina reduce descărcările de noradrenalină; - la nivel de receptor membranar, fixarea acetilcolinei pe receptorii muscarici produce inhibiția adenilatciclazei
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
identificat la nivel renal, având rol în eliminarea urinară de apă și electroliți. Peptidul natriuretic cerebral (BNP) a fost identificat inițial în extractele de creier porcin. La om el este prezent și la nivel cerebral, dar mai ales la nivel ventricular, concentrația plasmatică fiind crescută la subiecți cu hipertrofie ventriculară sau insuficiență cardiacă. Peptidul natriuretic tip C (CNP) reprezintă cel de-al treilea membrul al familiei peptidelor natriuretice, existând la nivelul SNC, hipofizei anterioare, rinichiului și celulelor endoteliului vascular. Efectele peptidelor
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
de apă și electroliți. Peptidul natriuretic cerebral (BNP) a fost identificat inițial în extractele de creier porcin. La om el este prezent și la nivel cerebral, dar mai ales la nivel ventricular, concentrația plasmatică fiind crescută la subiecți cu hipertrofie ventriculară sau insuficiență cardiacă. Peptidul natriuretic tip C (CNP) reprezintă cel de-al treilea membrul al familiei peptidelor natriuretice, existând la nivelul SNC, hipofizei anterioare, rinichiului și celulelor endoteliului vascular. Efectele peptidelor natriuretice se realizează prin fixarea lor pe receptori membranari
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
Lichidul cerebro-spinal (LCS) este lichidul biologic aflat în sistemul ventricular encefalic, în canalul central medular și în spațiile subarahnoidiene cranio-spinale. Lichidul cerebro-spinal și lichidul extracelular sau fluidul interstițial din parenchimul nervos constituie un singur fluid care este mediul fiziologic din sistemul nervos central. Lichidul cerebro-spinal este produs în cea mai
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
și în spațiile subarahnoidiene cranio-spinale. Lichidul cerebro-spinal și lichidul extracelular sau fluidul interstițial din parenchimul nervos constituie un singur fluid care este mediul fiziologic din sistemul nervos central. Lichidul cerebro-spinal este produs în cea mai mare parte de plexurile coroide ventriculare iar resorbția LCS-ului se face mai ales prin vilozitățile arahnoidiene spre sinusurile venoase craniene. Volumul lichidului cerebro-spinal este de 125-150 ml la adult, din care 25-30 ml se află în sistemul ventricular, 30 ml de LCS se află în
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
cea mai mare parte de plexurile coroide ventriculare iar resorbția LCS-ului se face mai ales prin vilozitățile arahnoidiene spre sinusurile venoase craniene. Volumul lichidului cerebro-spinal este de 125-150 ml la adult, din care 25-30 ml se află în sistemul ventricular, 30 ml de LCS se află în spațiul subarahnoidian spinal, iar restul de LCS este conținut în spațiul subarahnoidian cranian și în cisternele bazale. Canalul central medular sau canalul ependimar poate prezenta la nivelul conului medular o mică dilatație numită
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
și în cisternele bazale. Canalul central medular sau canalul ependimar poate prezenta la nivelul conului medular o mică dilatație numită ventricul terminal; adesea canalul ependimar este colabat și fără LCS. Spațiile lichidiene care conțin LCS-ul cuprind două compartimente: sistemul ventricular împreună cu canalul ependimar, ce sunt spațiile derivate din tubul neural primitiv și spațiul subarahnoidian. Suprafața spațiului lichidian endo-neural, cu excepția plexurilor coroide, este mărginită de ependim. Spațiul subarahnoidian este delimitat de arahnoidă împreună cu pia mater [1,2]. LCS-ul și fluidul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
LCS-ul are rol hidrostatic (antigravitațional) asigurând flotabilitatea creierului; - rol de protecție mecanică, prin absorbția șocurilor în timpul mișcării; - menține volumul endocranian constant în conformitate cu relația Monro-Kellie; - rol în menținerea temperaturii sistemului nervos central. BARIERELE SPAȚIILOR LICHIDIENE Spațiile lichidiene extraparenchimatoase adică sistemul ventricular împreună cu spațiul subarahnoidian conținând lichidul cerebro-spinal și spațiul extracelular intraparenchimatos cu fluidul interstițial sunt separate de spațiul intravascular endocranian prin două bariere morfologice și funcționale: bariera hemato-lichidiană și bariera hemato-encefalică, care permit schimburile fluidice pentru asigurarea homeostaziei sistemului nervos central
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
foarte mare de schimb: suprafața capilarelor cerebrale este de 100 cm2/g până la 180 cm2/g de parenchim nervos. Un procent de 30-40% din cantitatea de lichid cefalo-rahidian are origine extracoroidiană: capilarele piei mater, prin schimburile transependimare de la nivelul pereților ventriculari. Lichidul cefalo-rahidian este produs într-un ritm de aproximativ 0,20-0,70 ml/min, cu o medie de 0,35 ml/min, adică circa 12-40 ml pe oră, sau circa 600-700 ml pe zi; deci în cursul unei zile cantitatea
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
biliari, majoritatea tipurilor de lipide, hormonii etc.); prezența lor în LCS poate avea o semnificație patologică [2]. În mod normal densitatea celulară este sub 5 elemente/mm3 în LCS lombar, 3/mm3 în LCS cisternal și 2/mm3 în LCS ventricular. Depășirea a 10 elemente/mm3 în LCS lombar este patologică; doar la nou-născut numărul de elemente poate depăși 10 elemente/mm3 (chiar până la 30 elemente/mm3). DINAMICA LICHIDULUI CEREBRO-SPINAL Lichidul cerebro-spinal elaborat în ventriculii laterali trece apoi în ventriculul III
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]