3,798 matches
-
tatua pe loc! Chiar În clipa aia patru lăutari țigani Îmbrăcați toți În cămăși albe de mătase și pantaloni negri au intrat În cârciumă cu instrumentele lor - un ud, un clarinet, un kanun și o darbuka. S-a iscat o veselie generală printre clienții care, după ce mâncaseră și băuseră pe săturate, erau mai mult decât pregătiți să se apuce de cântat. Când lăutarii și-au făcut apariția lângă ei, Armanoush s-a simțit brusc cuprinsă de timiditate. Însă spre ușurarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
au ghicit acest lucru, ei Îl știu“. Semne de exclamare, semne de exclamare! Ce anume Îi dăruiam noi? Elanul celor douăzeci de ani? Era Într-adevăr un cadou frumos, dar care nu era pentru el. De ce să-i fi dat veselia, vioiciunea mea? Ar mai fi trebuit să accepte ca dar elanul care mă lansa spre spectacolele de strip-tease permanent din Pigalle și strada Berri. Dacă, Împreună cu Tina, Îi dăruiam ceva tatei, era un simulacru al ortodoxiei lui. El hotăra că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
alt bărbat de la bar, care se Întâmplase să fie mai amuzant și mai arătos. Când Steve Landau Încercase să le Întrerupă conversația, Kitty Îi spusese: — Vorbește cu mine, nu cu tine, și nu dorește să-i cumperi ceva de băut. Veselia ei Îl sedusese pe celălalt tip, dar când ieșiseră Împreună și ea devenise tăcută și timidă, Își pierduse interesul și nu o mai sunase. Steve Landau Îi arunca acum priviri criminale. Și stătea exact lângă George Floyd, furnizor al Ministerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Într-o căsnicie lipsită de iubire, În care unul dintre cei doi, În acest caz femeia, părea să fi murit cu ani În urmă. Era unul dintre acei mahări din televiziune, căsătorit, care se culca cu femei tinere Într-o veselie. Cunoștea genul. Matthew se apropie de ea și Începu să-i pună Întrebări despre expoziție, Încercând s-o ignore cu delicatețe pe femeia mai În vârstă care se agăța de el. — Ce surpriză plăcută! se auzi ea vorbind cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
printre noi. — E o idee grozavă, spuse Diane. Doar că mi-ar da cam mult de furcă. — Angajează un intern să-i sorteze. Acreditări, referințe, eu așa am Început. — Ești imposibilă, m-ai terminat cu ideile tale, chicoti Diane. Dar veselia Îi pieri când veni nota de plată. Dintr-un motiv necunoscut, ospătarul așeză nota mai aproape de Kitty, iar Diane sări jignită. — Să nu care cumva să-i lași bacșiș, a fost groaznic de nepoliticos. Dar ce-a făcut? Întrebă Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai văzut aproape nimic din pricina întunericului răcoros care m-a orbit; am priceput doar că mă aflam într-o tindă și m-a izbit un miros pătrunzător de mucegai și de busuioc. Ca să-mi dau curaj, am întrebat cu o veselie care mi s-a părut pe loc prostească: „Nu se poate face puțină lumină în casa asta?” Nu m-am priceput niciodată la psihologia femeilor. Dovadă felul lamentabil în care au eșuat și alte încercări ale mele de a stabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au auzit împușcăturile, s-au întors la fel de tăcuți să bea ce mai rămăsese pe fundul ceștilor de cafea. M-am trântit lângă Dinu pe iarbă. Simțeam nevoia să mă descarc într-un fel de surescitare și am izbucnit cu o veselie forțată: — În fond, dragă Dinule, o vânătoare ca asta e o imagine destul de exactă a vieții, nu crezi? Unii, norocoși, stau pe marginea mlaștinei cu pușca la ochi sau privind. Alții, cei fără noroc, se trezesc azvârliți în mlaștină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în fața pescarilor, și mi-am dat seama că lupta cerbilor cu noroiul îl făcea fericit. Chițăia de plăcere de câte ori bănuia că mă pregăteam să trag. Mirosul de noroi și de sânge părea să-i priască. Țopăia, nu-și putea stăpâni veselia și scotea un adevărat chiot învârtindu-se într-un picior după ce auzea detunătura. Odată, ridicasem pușca și ținteam când am auzit un râs puternic în spate. M-am întors. Îndreptase mâinile spre mine, ca și cum ar fi fost vânător și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a dat însă la o parte și s-a așezat lângă mine, pe pat. — E mai comod aici, îmi explică ea. Și reluă, veselă, întrebarea: Vroiai să pleci undeva? — Da, să mă plimb, am mințit. Însă nu e nici o grabă. Veselia ei, puțin forțată, m-a făcut să bănuiesc că venise în legătură cu Laura. Și, într-adevăr, întrebarea veni: — Ce relații ai cu Laura, domnule sculptor? Mă privea în ochi. Parcă n-o interesa răspunsul, convinsă că voi minți, și urmărea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
văduva unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri ceva de băut. Mai simți încă pe obraz scuipatul lui Vecu, îți e silă de tine, ca să uiți bei, un fleac și ăsta, până ce te pomenești cuprins de o veselie nătângă. „Dacă renunți și la asta, îi zici lui Dinu, arătându-i sticla, nu mai ai decât o șansă. Să trăiești ca un călugăr până ce ajungi în pământ, cu țărână în gură. Apoi devii și tu țărână și cazi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de lumini, și acolo, pe strada aceea, Îmi amintesc cu o evidență eidetică, pe dreapta, la capătul unei mici fundături, se află Teatrul. Rămâne neclar ce anume se petrece În locul acela de desfătări, cu siguranță ceva ușuratic și de o veselie cam suspectă, un fel de strip-tease (de aceea nu Îndrăznesc să cer informații), despre care știu deja destul ca să doresc să mă Întorc acolo, plin de ațâțare. Dar degeaba, Înspre Chatham Road străzile se Încurcă. Mă deștept cu izul acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui. De data aceea Belbo Își pierduse controlul. Cel puțin, așa cum era el În stare să și-l piardă. Așteptase ca Agliè să iasă și zisese printre dinți: „Ma gavte la nata“. Lorenza, care Încă mai făcea gesturi complice de veselie, Îl Întrebase ce voia să spună. „E ceva torinez. Înseamnă «scoate-ți dopul» sau, dacă preferi, «binevoiți să vă scoateți dopul». Când ai În față o persoană Înțepată și scorțoasă, presupui că e umflată de propria-i lipsă de modestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de o petunie, Fran presupuse că era cu gândul la altceva. Era gata să alerge spre el și să-l ia prin surprindere, dar ceva din atitudinea lui o făcu să se oprească. Nu avea nimic din forța obișnuită și veselia neastâmpărată pe care Fran ajunsese să i le asocieze prin definiție. Arăta ca un bătrân ostenit așezat pe o bancă în parc. Gândul că îmbătrânea și că n-avea să fie întotdeauna alături de ea o izbi ca o pală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sau trag cu toții un pui de somn. Fran își dori s-o scuture pe femeie și să-i spună că tatăl ei avea să deteste să i se bage pe gât cu forța jocul de bingo, că urâse toată viața veselia de complezență și că se simțea bine în propria sa companie, dar știa că intendenta ar fi ascultat-o în tăcere, cu un aer dezaprobator, și că ar fi ignorat comentariul ei. Camera lui Ralph era o cutie albă, identică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rîndul (...) Numai la Bogdan-Pitești puteai să bei cafea între Luchiani și Iseri, numai la dînsul puteai vorbi între Ressu și Brâncuși, numai acolo, conversația, delicată și lubrică, rafinată și trivială, își găsea, între pereții ornați, adevăratul cadru. (...) Era din marea veselie, în trupul cel mai puroios. Ce generații de vechi boieri se strînseseră, ca un bălegar nemernic, pentru nașterea acestui singular pămînt? Și dacă sînt oameni născuți să fie fecunzi și cum fecund și urît e grîul — Bogdan-Pitești era ficusul, făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lumii noastre, ne-ar răsturna valoarea tuturor noțiunilor, brusc”. Răsturnarea valorilor dezvăluie caracterul de butaforie al lumii „de fetișuri” în criză. Apocalipsa umanului este însă una veselă, carnavalescă: „...întreaga priveliște ar fi de carnaval. Suferința rostogolită în cascade de rîs. Veselia isbucnită în suspine și întreg rostul firei întors. O lume croită pe-o muche de gîndire. Sinteza rece a acțiunilor omenești laolaltă, pe cari nu le poți confrunta cu fiecare fără să simți o revoltă dureroasă și-o teamă ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a artei teatrale („prostituate” de comercialul facil) prin încorporarea unor genuri „minore”, generatoare de emoții colective: music-hallul, circul, cinematograful mut („pantomima”). Este redescoperită commedia dell’ arte, iar „misterele” medievale sînt reinventate în spirit futurist: „În clovnerii, pantomime, în cîntece de veselie, să retrăim extazele vieții noastre. Mister, în care ritmul mașinei, sunetul sirenei, suferința cotidiană, sforțarea noastră spre libertatea colectivă și bucuria mîntuirei să devie sensul și menirea teatrului subiectiv al epocei noastre” (I.M. Daniel, „Teatrul”). Optimismul futurist se asociază, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe care am visat dintotdeauna să o asigur copilului meu, În condițiile În care casa noastră răsuna mereu de certuri și acuzații și tăceri. Ne e mult mai bine singuri. Astfel, putem umple casa asta doar cu prieteni, dragoste și veselie. De noaptea trecută Încoace, acum e prima dată cînd Încep să Întrezăresc o lumină la capătul tunelului ăstuia. Poate ce se petrece e Îngrozitor, dar nu e cel mai rău lucru care mi s-a Întîmplat vreodată și, după cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
singurul lucru care mă trezește dimineața și mă ajută să depășesc o nouă zi este Tom. N-aș suporta să știe că mă Îngrozește gîndul că asta va fi viața mea de acum Înainte, că au dispărut distracția, bucuria și veselia, că sigurul orizont care mi-a mai rămas este monotonia corvoadei zilnice. Totuși Încerc să nu mă gîndesc la asta prea des, căci nu aș mai fi În stare să continui. Și, iat-o pe Emma, șezînd la mine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
după ce îmi voi fi potolit setea... Și acum, gata. Vorbește-mi de Julia. Era frumoasă? XLV ― Nu știu dacă era frumoasă... Ceea ce știu e că am iubit-o. Asta îmi era de ajuns... Oricum, avea un farmec aparte și o veselie naturală, în momentele bune, care o prindea de minune. Era mereu proaspătă, surprinzătoare și cu o mare poftă de viață, încît nu te plictiseai niciodată în preajma ei. Îi plăcea să se îmbrace frumos și, de câte ori își cumpăra ceva nou, se
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să ne căsătorim. Nici n-a vrut să audă. "Cum să mă mărit bolnavă?" a protestat ea. Mai întîi să mă văd sănătoasă. Nu vreau ca bărbatul meu să fie infirmierul meu." Și, ca să încheie discuția, a adăugat, cu o veselie care-mi zgâria nervii: "Trebuie să mai treacă, apoi, vreo două toamne, ca să-mi pot pune la încercare fidelitatea, băiete. Ar fi o mare greșeală să mă mărit cu tine acum și, pe urmă, să-mi scoți ochii că zac
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nu. Era prea indignată de delăsarea gunoierilor romani. Va trebui să protesteze! Cartierul acesta Începe să se distrugă. Ieșiră În aleea Buozzi. Era puțin trafic, Roma se trezește târziu. Camilla, care de obicei e tăcută, astăzi e atât de gălăgioasă. Veselia contagioasă a fetiței Îi alunga gustul grețos al unei nopți amare, chinuite de gânduri negre și tulburătoare. Trecură de chioșcul de ziare - Înăuntru vânzătoarea răsfoia curioasă Chi. Atente, se opriră la trecerea de pietoni, oglindindu-se În parbrizul unei mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ochii uimiți În spatele ochelarilor rotunzi, cu o mină neliniștită și cu șosetele desperecheate, căci era foarte amețit, iar astăzi Își pusese o șosetă neagră și una verde-Închis - ceea ce, chiar din momentul În care intrase În clasă, stârnise un val de veselie, care Încă nu se stinsese. — Bostan, strigă Mataloni. Rossi se ridică și râse. Proful părea cu totul pierdut. Jocul ghiveciului - care Începea În surdină, cu intervale lungi Între un apel și celălalt, și se termina cu toți În oală! sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai fi inventat și creierele din firma asta...? Doar nu sunt o curvă. Din paravanele de plastic, care separau postul ei de celelalte operatoare aflate În aceeași Încăpere, din când În când se auzeau voci vesele și râsete. Astăzi era veselie În sală. I-ar fi plăcut să știe și ea motivul și să ia parte la veselia lor. Dar Emma era destul de distantă față de colegele ei, mult mai tinere decât ea, majoritatea studente, care intraseră să muncească la call-center pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care separau postul ei de celelalte operatoare aflate În aceeași Încăpere, din când În când se auzeau voci vesele și râsete. Astăzi era veselie În sală. I-ar fi plăcut să știe și ea motivul și să ia parte la veselia lor. Dar Emma era destul de distantă față de colegele ei, mult mai tinere decât ea, majoritatea studente, care intraseră să muncească la call-center pentru a-și plăti taxele la universitate, gândindu-se că implicarea pe care o cerea telefonul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]