3,591 matches
-
freacă la ochi, se îndreaptă de spate, încearcând să-și revină, când vede cu bucurie ceva ce vine spre el: este ceva ce cunoaște. Trunchiul retezat al unui cedru de Himalaia navighează înspre el prin râpa inundată, cu ramurile-i vibrând șovăitor, ca începutul unei fraze. Copacul pare atât de încărcat de înțelepciune și dibăcie, că ar putea la fel de bine să cânte și imnul național, așa că Forrester lasă să-i scape un strigăt incoerent și îi face semne ca unui taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
le-a avut vreodată. Își duce mâna la piept, imaginându-și cu mintea sa din ce în ce mai bolnavă, că-și poate smulge boala din trup, ca pe o căpușă. Asudă, și pereții casei sale parcă lucesc, iar febra îi face trupul să vibreze ca un ciocan care lovește o coardă metalică. Undeva în depărtare aude țipete, apoi zgomotul unui pat răsturnat. Aude vocea fiului său și a lui Anjali care se înjură reciproc. Întoarce capul, încercând să înțeleagă ce au să-și spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în camera gongului, o cameră de la etaj, cu o fereastră zăbrelită, aflată chiar deasupra intrării în zenana. Gongul uriaș este lovit și încăperea acționează ca o cutie de rezonanță, dislocând o serie de sunete înfundate, ca un râgâit dulceag ce vibrează în toată aripa făcându-i pe locuitorii ei să intre în priză alarmați și să-și termine mai degrabă treburile de prin closeturi. Când apare chiar nababul însoțit de câteva slugi și gărzi, se lasă o tăcere răbdătoare, prudentă. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În stânga, se distingeau zecile de culoare cu diferite viteze - pete policrome rămase în urmă pe măsură ce gravitau spre exterior. În dreapta, se întindea o faleză, sub care curgeau apele tumultoase ale lui Tombigbee River. Înaintea lui Homer și îndărăt se vedeau, parcă vibrând pe loc, vehiculele având aceeași viteză ca mașina lui. Uneori aeroglisoarele se apropiau la câțiva decimetri unul de altul. Nu se puteau atinge, deoarece exista un fel de telepatie între creierii electronici ai mașinilor de pe șosea, o interconectare grație căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
ochii tăi, Soarta nu ți-a fost deloc ușoară; Sufletul e prins în vâlvătăi, Gândul ca o piatră grea, de moară. Plângi acum, ți-e sufletul amar, Plângi, femeie dulce, ca vioara, Plângi femeie-n drumul spre altar, Corpul iți vibrează ca ghitara. IOAN GHEORGHIȚĂpseudonim Ion Caesarion Născut în com. Grindu, jud. Tulcea, la 15 septembrie 1961. în 1986 obține premiul revistei „Steaua” la concursul național de poezie”Panait Cerna” și debutează cu un grupaj de versuri în revista clujeană ”Echinox
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sufletul curat și iubitor; De tine mi-este inima flămândă, De glasul tău, poem liniștitor. Plângând cu noaptea, simt că ești cu mine. Te mbrățișez și-ți spun : „Ce groaznic vis! ...” Cu blânde mângâieri mi-alini suspine Și ne-nălțăm vibrând spre paradis. Iubite ... Te rog, iubite, prinde-mă de mână Să ne-nălțăm pe sfere de lumini; în necuprins iubirea-ți să-mi rămână Și-n irizări de soare să m-alini. Cu jarul din priviri dogorâtoare Să pârguim și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o boare, Jovial îmi scaldă trupu-n bucurii, Sufletul începe-n necuprins să zboare. Albul de zăpadă iscă-n jur scântei, Străluciri curate mă pătrund divine; Mari iubiri din ceruri nasc în ochii mei Limpezimi duioase, pure și senine. Inima-mi vibrează și fierbând de dor Se scufundă-n neaua rece făr' zăbavă; Armonii celeste-n simfonii, sonor, îmi preling în sânge râuri vii de lavă. Contopite magic, inimă și nea, Generează-n spațiu sfere de lumină Ce se-nmănunchează într-o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cețos, dar și luminos de ceva mai mult decât iubire... Este acel ceva ce trece de fire. Există așa ceva? Nu știu cum se numește, dar simt că există ceva... mai mult decât o poveste. Este ceva fără de nume, dar care face să vibreze sufletul. Privește! în inima ta, în inima mea, vei vedea o mare iubire! Suflet Rătăcitor Ești suflet rătăcitor pe poteci de rouă, Ce scrii plângând pe margini de cărări când plouă, Pe unde rătăcești ca un zănatic visător în căutarea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
spre cerul albastru al nemuririi. Te legeni în sfera iubirii desăvârșite, înotând prin zăpezi topite-n inimi vrăjite. în odiseea iubirii, strivești sub tălpi lanuri de vise Ce ard inimi înlănțuite într-un infinit de speranțe Și-o iubire turbată vibrează într-un fluviu de emoții rănite Ce țipă cu glasuri mute, căutând căi de dorințe deschise. Rătăcești printre umbrele nopții albastre și pustii Și speri să găsești căldura și dragostea visată Ce se deschide într-o rază de speranță, Când
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în purpuriu. Căpriorii și consolele au fost scoase în relief cu albastru, verde și auriu. Pe cerul luminos al nordului, acoperișul din țigle galbene din ceramică strălucește ca o uriașă coroană de aur. Exuberantele sculpturi de marmură albă ale teraselor vibrează. Ceremonia se deschide în Sala Milei Trupești, în colțul estic al palatului, unde s-a ridicat un altar desupra căruia este o foaie mare prin care se explică ritualul. În mijlocul sălii se află o masă mare, pătrată, din lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înfricoșătoarea noastră ivire, broaștele de pe mal se înecau pe rând. Tulburate de mîl, valurile se roteau groase pe sub salcîmi aplecați. Din pămînt răsăreau, ca arama nouă, frunze grase și rotunde. Între rugi uscați de mure și păiușuri galbene în care vibra metalic vîntul de pe omăt, noi ne cuibăream sub mal. Sforul apei rotea în bulboane: se vedea cum ies de la adînc, lent, frunze vechi de răchită și, ca într un ritual, se întorc îndărăt. Aveam credința că-s spinări de pești
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
grămadă formată de astă dată, din știuleți curați. Mișcările deveneau din ce În ce mai sacadate și mai rapide, iar eleva de alături se străduia să țină ritmul impus de nărăvitul mentor. Acesta Își lipea privirile de sânii fetei care se zbăteau și tremurau, vibrau Îndelung și amețitor din pricina ritmului alert. Când eleva ridica mâna să azvârle știuletele pe spate, flanela subțire se lipea de pieptul bogat, sfârcurile Împungeau țesătura roșie, moale și mângâioasă. Lui Zidaru ochii i se beleau și lăcrimau, firișoare de salivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să mă înștiințați înainte de Luna a Șaptea. Este esențial să-i transmiteți toate acestea în amănunt Seniorului Mori Terumoto. Ochii lui Kazumasa priveau freamătul vântului printre bambuși, dar urechile îi erau absolut fascinate de tot ceea ce spunea Hideyoshi. Inima sa vibra ca frunzele de bambus în vânt. Se părea că, pentru acel om, până și titanica sarcină de a construi Castelul Osaka era doar o activitate de care se ocupa în timpul liber. Și impunea, chiar față de clanul Mori, că dacă obiectau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
conacul din Anglia. Asta însemna că ea și Tudor se vor despărți. Era așa de frumos, de amuzant și de afectuos. Era fermecător și avea o conversație aleasă. Îl admira pentru felul strălucit în care interpreta orice bucată muzicală. Vioara vibra în mâna lui și transmitea emoții puternice.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
pe urmele noastre, ca un scutier în urma stăpânului... Am intrat în biserică tocmai când bătrânul deschidea ușa altarului, slobozind glas de rugă către cer... În cele din urmă, ne-a descoperit și a zâmbit... O simțeam pe Zâna lângă mine vibrând ca trunchiul unui copac în plină furtună... După terminarea slujbei, călugărul a apărut, însoțit de un ucenic, care l-a condus până în pridvor. În fața bisericii, ne-am oprit. De peste pădure, luna, ca un disc cu lumină argintie, ne privea insistent
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mereu o să mă căutați pe cărările mele întortochiate și eu am să vă ies mereu în cale. Măine, o să-i învăț să coloreze cerul în mii și mii de curcubeie. Copacii au umbra violetă Aici copacii au umbra violetă și vibrează sub atingerea mâinilor mele striate și reci. Murmurul lor straniu e încărcat de miresmele sentimentelor sfărâmate sub talpa vremilor trecute. Glasul iubirii se stinge în serenade care-și poartă mătasea papucilor prin liniștea albă a nopții și a pădurilor astrale
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și-mi șoptește stins, ca pe o taină mereu păzită: -Și tu poți fi marea !... Corăbii pribegite își înfing ancora în umerii mei. Privesc în zare. Frunzele albastre se ngrămădesc neliniștite sub mătura aspră a groparului de suflete... În inimă vibrează neobosit diapazonul.Îmi ung sufletul cu flori de lavandă. Îndemn căpriorul să mă adulmece ca să-i pot privi în oglinda ochiului scene furate din clepsidra agățată în copacul timpului de dincolo... Copacii, aici, au umbra violetă... Duna albă de nisip
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ea. Avea un ton ciudat, Îngrijorat și cu siguranță atipic. Am Întrebat-o ce era În neregulă. ― Nimic, a spus zâmbind. Doamne, de ce ar fi ceva În neregulă? M-am grăbit să Îi zic că nu o cred, dar mia vibrat mobilul fix În aceea secundă. Mi-am aruncat ochii În grabă peste mesajul de la Victor. ― Spune că trece pe aici, am informat-o pe Eliza, care Încerca să vadă peste umărul meu. ― Ok, a spus ea. Atunci eu cred că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Înghețată. Era incredibil de bună. ― Doamne, o ador! zise Maria. ― Cu siguranță vom mai veni aici. Nici măcar nu pot să-mi amintesc ultima oară când am mâncat ceva atât de bun. ― Nici eu. Peste puțin timp, telefonul Începu să mi vibreze În buzunar. Era și timpul ca Angela să dea un semn de viață. ― E Angela, i-am spus Mariei indicând În direcția telefonului. M-am ridicat și am ieșit afară din cafenea. Voiam să pot discuta În liniște. ― Angela, bună
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Nu am niciodată nimic de făcut la ora patru. Pașii mi s-au accelerat. Nu voiam decât să ajung acasă și să fac o baie. Nu Înțelegeam de ce Îmi cauzam singură atâta stres, dar nu mă puteam calma. Telefonul Îmi vibră În buzunar. Mesaj de la Maria. Nu uita să-l iei pe Alex. Te cunosc. Am Înțepenit. Deci aveam ceva de făcut la ora patru. Am Început să respir repede, panicată. Aveam să Întârzii. Mi-am calmat cu greu respirația, deși
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nu ți se potrivește. E ceva banal și anonim și din câte mi se pare, tu ești mult mai mult. ― Apreciez că spui asta. Brusc, pentru prima oară, privirea lui se mută de la mine. Se uita la telefonul meu, care vibra pe masă. Pe ecran scria mare „mama”. Îmi era Îngrozitor de frică să răspund. Și În niciun caz nu aveam de gând să răspund de față cu el. ― Scuze, am spus În timp ce-i Închideam. Chiar trebuie să ajung acasă acum. M-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
el. Mi-am ordonat cu greu să ies din cafenea. Odată ajunsă Înapoi pe alee, totul Îmi părea deja un vis. Dar nu fusese un vis. Sau, dacă fusese, nu se terminase. Tastasem cu mâna mea continuarea lui. Telefonul Îmi vibră din nou. De data asta trebuia să răspund. Era destul de posibil să aflu că viața mea tocmai se terminase. ― Bună, mamă. ― Bună. Am vrut să-ți spun că mai Întârzii, merg În oraș cu o prietenă. Ești acasă? ― Nu. Nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cu fundiță Înapoi. ― Nu-l vreau Înapoi, am icnit eu. Nu-mi pasă! Bianca oftă și nu mai spuse nimic o bună bucată de vreme. ― Îți sună mobilul, mă anunță după câteva minute. Mi-am apucat În grabă telefonul care vibra pe masă. ― Cine e? se interesă ea. ― Nu cunosc numărul. ― Ai de gând să răspunzi? Undeva În sufletul meu tocmai Încolțise o speranță. Dacă era cine credeam eu că e... ― Categoric, i-am zis Biancăi. Mi-am lăsat capul În
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
m am lăsat pradă unui sărut dulce. Mi-aș fi dorit să dureze la nesfârșit. ― La mulți ani, șopti el. ― La mulți ani, am răspuns când buzele lui mă eliberară. Am rămas multă vreme În brațele lui, scufundată În beatitudine. ― Vibrează ceva, râse el la un moment dat. Am deschis ochii și mi-am scos telefonul din buzunar. ― Mesaj de la mama. L-am văzut cu coada ochiului strâmbânduse. ― Ea știe că tu chiulești de la prima oră? ― Nu, nu știe, am zis
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
păreau să mai existe alte ieșiri. — N-ar trebui să spui așa ceva unui bărbat aflat în starea mea, a râs Chris. Eu am încercat să zâmbesc, dar n-am reușit. Chris și-a pus palmele pe mașina de spălat care vibra, după care le-a trecut prin părul lui blond. —Offf, a spus el. Acum înțelegi de ce i se spune saună. — Asta e sauna? am întrebat eu cu vocea tremurândă. — Da. M-am uitat de jur împrejur. Unde erau pereții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]