7,806 matches
-
Al. Kuprin, D. Merejkovski, V. Nemirovici-Dancenko, Lidia Seifulina, Mihail Zoscenko, dar și Karel Capek, Fenimore Cooper, Knut Hamsun, Branislav Nusić, Stanislav Przybyszewski, Kazimierz Tetmayer. A transpus în românește comediile Bani turbați (împreună cu Al. Kirițescu), Femei în robie, Sărăcia nu e viciu, Vinovați fără vină de A.N. Ostrovski, Tinerețe de Vl. Șkvarkin. În volum, i-au apărut tălmăciri din N.V. Gogol, Lev Tolstoi, N. S. Leskov, Vl. Korolenko, A.P. Cehov, Maxim Gorki, A.N. Tolstoi, Mihail Arțâbașev, Al. Ceakovski, Iurii Efremov
DONICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286828_a_288157]
-
Crăciun, Folcloriștii Blajului, Ion Pop-Câmpeanu, Plantele în poezia populară). Revista dă indicații cum să se culeagă folclorul și își informează cititorii despre înființarea la Cluj a Societății Etnografice, sub conducerea lui Sextil Pușcariu, sau despre activitatea Astrei. Mai colaborează Al. Viciu, G. Bichigean, Petrea Dascălul, Lucian Costin, N.I. Dumitrașcu, Ion Bianu, Șt. St. Tuțescu, A. Anderco, Em. Elefterescu, Ștefan Pop, At. Popa, D. Măgdaș, Gr. Calianu, Iosif N. Dumitrescu-Bistrița, I. Pop-Zăicani. M.Pp.
COMOARA SATELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286347_a_287676]
-
Iosif, Ion Pillat, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Otilia Cazimir ș.a. Surse: At. M. Marienescu, Poezia poporală. Colinde culese și corese, Pesta, 1859; Teodor T. Burada, O călătorie în Dobrogea, Iași, 1880; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București, 1885; Alexiu Viciu, Colinde din Ardeal. Datine de Crăciun și credințe poporane, București, 1914; Sabin V. Drăgoi, 303 colinde cu text și melodie, Craiova, [1930]; Gh. Cucu, 200 colinde populare, îngr. Constantin Brăiloiu, București, 1936; G. Breazul, Colinde, București, [1938]; Constantin A. Ionescu
COLINDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
pe care îi slujește ca ziarist și agent electoral, prilej pentru autor de a înfățișa fauna diversă a politicienilor. Curând însă, prim-planul este ocupat de viața erotică a eroului și a anturajului său, viață ce alunecă irezistibil în inenarabil viciu. Un personaj memorabil ar fi putut fi Nea Nae, monumental în vulgaritate și în lubricitatea-i primitivă. Monomania sa de a și-o face amantă pe prințesa Isolda Ghica e romanescă. Bine motivată psihologic, devine motorul unor peripeții tragicomice, însă
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
Și înrâurirea lui Eminescu, poet pentru care aici există un cult, se răsfrânge epigonic. La rândul lor, prozatorii „decupează” din realitate fapte diverse, întâmplări ieșite din comun. Nuvelele și schițele publicate sunt populate de oameni roși de mizerie, suferințe și vicii, văzuți cu milă, duioșie, exasperare, revoltă, ca victime ale unei societăți imorale. Teza, atitudinea moralizatoare, justițiară ocupă prim-planul acestor scrieri, în cele din urmă niște naive literaturizări. Primele schițe ale lui C. Mille (în C. apar, sub titlul Spovedania
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
miturile, valorile care susțin orgoliul nostru național (de la omenie la resemnare) sunt răsturnate, contestate, ridiculizate în această antropologie pesimistă. Se pleacă de la ideea că modelul existenței românești este minorul și că plaga națională este fatalismul. Omenia este o calamitate și viciul nostru fundamental ar fi resemnarea. În fișa specificului nostru mai sunt notate indiscreția, dezmățul, lipsa de mister sufletesc, disprețul muncii, credința în inutilitatea jertfei, disprețul valorilor, autodisprețul etc. Răul românesc este suma acestor păcate, la care se adaugă un „gol
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
de români, colectând texte din Moldova, Muntenia, Transilvania, Bucovina, Banat, Maramureș și Oltenia, Dobrogea, Basarabia, Macedonia. Dintre specii, a preferat baladele, legendele și doinele, a căror valoare artistică a subliniat-o îndeosebi. Balade au trimis C. N. Mateescu, doine - Al. Viciu și Elena Sevastos. Se remarcă basmele lui Miron Pompiliu, I. Slavici, P. Ispirescu. O importantă culegere de bocete îi aparține lui T. T. Burada (1878-1883). Tot în coloanele C.l. s-au rânduit câteva dintre cele dintâi studii de folclor comparat
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
poezia are virtuți consolatoare. Iubirea apare ca o experiență mai degrabă traumatizantă. Camera, patul, oglinda constituie recuzita evocatoare a unei intimități defuncte. Reflex al deziluziei, căderea în desfrâu mai păstrează urmele unui idealism corupt. Erotica lui B. e indecisă între viciu și himeră. De fapt, poetul e un bacovian, care preia din lirica marelui „pontif al poeziei de atmosferă”, deturnându-le în poncif, nu doar tenta întunecată a unei viziuni sau o anume cadență a rostirii, ci și un calapod pentru
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
poate spune că el considera „principiul populației” o lege a naturii, creată de Dumnezeu, de care omenirea nu va putea scăpa (Dupaquier, 1980: 462). În lucrarea menționată mai sus, Malthus prezintă cele trei etape care vor duce la reducerea populației: viciile, epidemiile sau bolile Și, în ultima fază, foametea: Viciile umanității reprezintă o cale sigură spre depopulare. Ele sunt precursoarele armatei distrugerii, iar în unele cazuri duc chiar ele la bun sfârșit sarcina îngrozitoare. Dacă vor da greș în acest război
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
a naturii, creată de Dumnezeu, de care omenirea nu va putea scăpa (Dupaquier, 1980: 462). În lucrarea menționată mai sus, Malthus prezintă cele trei etape care vor duce la reducerea populației: viciile, epidemiile sau bolile Și, în ultima fază, foametea: Viciile umanității reprezintă o cale sigură spre depopulare. Ele sunt precursoarele armatei distrugerii, iar în unele cazuri duc chiar ele la bun sfârșit sarcina îngrozitoare. Dacă vor da greș în acest război al exterminării, maladiile, pestilența Și epidemiile vor curăța mii
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
un bufon, dar deține, precum profeții judecători ai vechimii, secretul întocmirii noului prin distrucție și întinsul pamflet din primele cincizeci de capitole ale romanului e Apocalipsa lui. Mișcarea sarcastic panoramată se dezvoltă în dublu sens: augmentează, în portrete, monstruozitatea și viciul, reducând apoi totul - când teribilul halucinează și sparge limitele - la materia joasă, supusă distrugerii. Ipostazele proliferante ale stricăciunii, enormul lor compun carnavalescul spectacol al unei sacralități pierdute, trista ei parodie. Chemat de această infinită degradare, evenimentul salvator, Învierea, irumpe, instaurând
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
publică, în 1870, la Pesta, Recugetările politice ale unui muntean. Preocupat de ridicarea morală și culturală a țăranilor, B.-I. scrie câteva istorioare morale, tipărite la Cernăuți, în care deplânge tare sociale din lumea satelor, aducând exemple pentru îndreptarea unor vicii: Terminul Sfântului Nicolai (1886), Norocul unui satulmărean (1888) și Din cătănia mea (1892). Fără vreun merit literar deosebit, lucrările sale păstrează tonul și graiul popular bucovinean. SCRIERI: Recugetările politice ale unui muntean, Pesta, 1870; Terminul Sfântului Nicolai, Cernăuți, 1886; Norocul
BERARIU-IEREMIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285701_a_287030]
-
caracteristic) ori iubirea ca aspirație și împlinire spirituală supremă („Nici cărți, nici filosofie, nici mistere! Numai iubirea nemurește”). Este un lirism în descendența romantismului calm, îmblânzit de solara armonie și de cantabilitatea clasică, al adorării lucrurilor și trăirilor simple. „Marile vicii” ale poetului sunt muntele și marea, soarele și azurul, dar și iarba și grâul, toate acestea exaltate cu sentimentul panic al contopirii, probabil catalizat de Lucian Blaga. Despre marele poet, a scris o carte situată, ca factură, între reconstituirea biografică
BELLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
redactor la revista satirică „Chipăruș”. În volumele Lei-paralei (1985), Curcanul lăudăros (1988), Bârna din ochi (1991) și SRL (Scris cu răspundere limitată, 1993), B. cultivă o poezie satirică și umoristică, vizând, cu o bună cunoaștere a mecanismului comic, nu numai viciile general umane, ci și realitățile politice curente. SCRIERI: Lei-paralei, Chișinău, 1985; Curcanul lăudăros, Chișinău, 1988; Bârna din ochi, Chișinău, 1991; SRL (Scris cu răspundere limitată), Chișinău, 1993. Repere bibliografice: Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 221. M.C.
BIVOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285752_a_287081]
-
bocete din Maramureș, București, 1924; Gavril Bichigean și Ion Tomuța, Bocete și descântece din ținutul Năsăudului, Bistrița, 1936; C. Brăiloiu, Bocete din Oaș, București, 1938; Folclor din Oltenia și Muntenia, I, București, 1967; Folclor din Moldova, II, București, 1969; Alexiu Viciu, Flori de câmp. Doine, strigături, bocete, balade, îngr. și introd. R. Todoran și I. Taloș, Cluj-Napoca, 1976, 250-253; A.S. Hâncu și V.S. Zelenciuc, Folclorul obiceiurilor de familie, Chișinău, 1979, 238-269; Ion H. Ciubotaru, Folclorul obiceiurilor familiale din Moldova (Marea trecere
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
păcălituri și ghicitori, introd. B. P. Hasdeu, București, 1867; D. Stăncescu, Basme culese din popor, pref. M. Gaster, București, 1885; I. G. Sbiera, Povești poporale românești, Cernăuți, 1886; I. Pop-Reteganul, Povești ardelenești culese din gura poporului, I-V, pref. Alexiu Viciu, Brașov, 1888; Elena D. O. Sevastos, Povești, Iași, 1892; George Cătană, Poveștile Banatului, I-III, Gherla, 1893-1895; Sim. Fl. Marian, Răsplata. Povești din Bucovina, Suceava, 1897; Pericle Papahagi, Basme aromâne, București, 1905; Pauline Schullerus, Rumänische Volksmärchen aus dem mitteren Harbachtale
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
încă supradimensionate, păcate de care el însuși nu pare să fi fost străin. E, în causticele lui ieșiri moralizatoare și justițiare, un alibi subtil și, poate, dincolo de exercițiul retoric, un gest de expurgare a unui subconștient mereu încărcat. Estet al viciului și vicios al artelor, acest juisor cu rafinamente uneori echivoce s-a răscumpărat, într-o bună măsură, prin gesturile lui de mecena cu gusturi fine. Frecventând la început cercul lui Al. Macedonski, și-a alcătuit cu timpul un fel de
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
apocrife prezintă o altă imagine a evenimentelor, conspirațiile și înțelegerile secrete fiind baza pe care se construiește povestea. De multe ori fanteziste, prezentând puncte de vedere diferite, memoriile apocrife reamintesc, un motiv comun: capetele încoronate, monarhii europeni, erau oameni, cu viciile și pasiunile lor. Deciziile acestora nu erau rezultatul negocierilor oficiale, ci al înțelegerilor între diverse grupări politice. Din acest motiv, de multe ori soarta Europei a fost modificată peste noapte, prin ruperea bruscă a alianțelor și prin parafarea de noi
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie: „mi-am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi-am pătat-o cu vicii, încrîncenare și crime - și m-am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul (?!) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
În vremurile acestea, ale secolului XXI, un secol al vitezei, când tehnologia a avansat, când lumea trăiește într-o poluare totală, ne mai confruntăm și cu viciul cel mai periculos , care ne dă dependență: “Drogul”. Mulți oameni, și din păcate și copiii folosesc neștiind sau chiar cu bună știință cafea, tutun și alcool, otrăvuri care le distrug sănătatea, îi fac să-și piardă prietenii, familia și nu
Tu ce alegi?. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Ilieş Alexandra Georgiana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1905]
-
în comuna noastră. Oamenii sunt inconștienți că aceste obiceiuri le pot aduce chiar decesul, îmbolnăvindu-se de cancer la plămâni, gât și alte boli incurabile. Eu personal cred, că dacă ai o familie unită și cu frică de Dumnezeu aceste vicii nu au ce căuta în viața ta.
Tu ce alegi?. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Ilieş Alexandra Georgiana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1905]
-
ale săracilor și nu pentru trebuințele „luxuriante” ale bogaților. Potențialul politic al Economiei dezvoltării, arăta Deepak Lal, s-a epuizat odată cu prăbușirea sistemului socialist. Criza multor țări în dezvoltare și realitatea dezastruoasă a țărilor din „Lumea a doua” au relevat „viciile dogmei dirijiste”. Pe cale de consecință, s-a produs un reviriment al Economiei politice clasice, care a demonstrat că singurele condiții favorabile dezvoltării economice sunt ordinea liberală internă și ordinea liberală internațională. Statul trebuie să furnizeze bunuri publice esențiale - lege și
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
e schimbare în aceste inimi: Neron în leagăn e Neron pe tron. Cum se anunță ei astfel și vin Dacă e bun e bun, de-i rău e rău, Dar totdeauna nemodificabil. De-aceea nu le pasă de virtute, De viciu nu, de-nțelepciuni, mărire, Ei sau le au sau nu le au - pe veci. De-aceea-au dreptul ei de a surâde Când văd pe-un biet german că-și pune totul, Persoana chiar, pe un arșic în joc. Romanul pune globu-ntreg
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu sânt nepotul a lui Ștefan cel Mare, De nu și în mărire, cel puțin în turbare. TEXTE AFERENTE 1 2254 ACT I SCENA I BOIER INTRIG[ANT] ȘI DOMNUL Domnul se plânge că de când și-a pustiit sufletul cu vicii a căzut moralminte, că simte cum se smulge inima lui cea bună din el și că îngerul păzitor și-a retras aripele de asupra capului, încît capul lui e rece dar pustiu. Viața ce-l anima a fugit. El e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu pare a se fi schimbat deloc. Am auzit adesea zicîndu-se ca un actor tragic, pentru a fi bun, trebuie să fie ofticos, unul comic - bețiv. Înainte de toate să nu fie siguri de leafă. Această nesiguranță pe de o parte, viciul și boala pe de alta se zice c-ar fi punând inimă multă și simțământ deosebit in acțiunea lor! Ademenitoare nadă! N. p. Asta nu e decât o idee proastă, în fundamentul lor absolut. Oamenii, ținîndu-se de însă, în fine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]