6,708 matches
-
bună înțelegere a vidului, ca gol primordial, de relevanță și proporții holistice, metacosmice. Dar numai ceea ce este gol poate fi plin, de aceea percepem vidul și ca plenitudine esențială. Nu e nimic straniu și nimic paradoxal aici, natura extraordinară a vidului transcende orice paradox. Acest gol plenar primordial pare să fie principiul care stă la baza lumii fenomenale, pe care o supraordonează. "Acest vacuum metafizic, încărcat cu potențialul a tot ceea ce există, pare să fie leagănul totalității ființei, sursa supremă a
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nostru: parcă Dumnezeu s-ar opri între inspir și expir și totul ar rămîne brusc suspendat în eternitate, într-o nemișcare vie din care curg toate mișcările, conștiință concentrată pre-formă și dincolo de formă. Este ceea ce orientalii au numit sunyata. Din vid a apărut o senzație splendidă de normalitate, de astfelitate sau calitate de a fi astfel, adică perceperea existenței așa-cum este. Puteți percepe acest gol, sau vacuum? Ei bine, acolo e toată știința trecutului și viitorului, toată fizica, toată astonomia
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
The Cosmic Code, New York, Bantan Books, 1990). În acceleratoarele de particule la viteze foarte mari, fizicienii au observat apariția și dispariția de noi particule subatomice dintr-o matrice pe care ei o numesc "vacuumul dinamic". Nu e nimic altceva decît "vidul plin" al orientalilor, care pentru unii reprezintă același lucru cu conștiința absolută. Să fie acesta Marele Creator? Mai mult, acesta nu reprezintă un "dincolo de", ci se găsește pretutindeni, inclusiv în interiorul nostru și aceasta ar fi marea descoperire a psihologilor, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a reușit să răspundă marilor întrebări. De pildă, teoria Big-Bangului privind nașterea universului dintr-un punct a-dimensional a ajuns să fie pusă serios la îndoială chiar de către Stephen Hawking, ipoteza creației continue căpătînd tot mai multă susținere, consacrînd relația vid energie materie, guvernată de un principiu inteligent care armonizează totul. În același timp, John Barrow și John Tipler au formulat așa-numitul "principiu antropic", exprimat foarte bine de un alt fizician celebru, Freeman Dyson, cere afirma că, cu cît studiază
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
discontinuitate: pe de o parte, între sensul comun și teoriile științifice; pe de altă parte, între teoriile știin țifice care se succed de-a lungul timpului. Acestea se cheamă rupturi epistemologice. Provoacă geoeconomia o astfel de ruptură ? Răspunde ea unui vid ontologic lăsat liber de alte discipline științifice, de alte paradigme ? E dificil de stabilit o astfel de ruptură și de a emite astfel de pretenții. Dorința de a adera la paradigma geoeconomică vine din insatisfacția oferită de modelele curente în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
1.4. CUNOAȘTERE ÎNTRU VIAȚĂ ȘI FRUMUSEȚE 20 1.5. TEOGNOZA PUTERII CA BUCURIE 23 1.6. FORȚA PURITĂȚII 25 1.7. TRANSCENDENȚĂ ȘI INFINIT 28 1.8. SUFERINȚĂ ȘI IUBIRE 34 1.9. FIINȚĂ FĂRĂ TIMP 37 1.10. VIDUL 39 1.11. LA LIMITA CUVINTELOR 42 1.12. PRADĂ LUI DUMNEZEU 45 2. LEGEA EFEMERULUI 51 2.1. CHEMAREA 51 2.3. PASTA FILOSOFALĂ 56 2.4. CELĂLALT CA MÎNGÎIERE 58 2.5. HANUL SUFLETULUI 62 2.6. "MOARTEA
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
importantă. Putem citi astfel elegii care relatează persecuțiile din 1391, scrise în stilul convențional al acestui gen de exercițiu. Criza economică și socială din anii 1380, ascensiunea polemistului Ferrant Martinez, antievreu înverșunat, care devine administrator al arhiepiscopiei Seviliei în 1390, vidul de putere cauzat de moartea lui Juan I și urcarea apoi pe tron a unui minor, Henric al III-lea, în 1390, care rup provizoriu alianța regală dintre suveran și evrei pe care se întemeia "siguranța" lor, toate aceste elemente
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
apei Julius Zimberlan a fost singurul dintre vechii săi prieteni fiecare dintre ei remarcabil în domeniul său -, singurul care n-a avut de pătimit după evenimentele de la 23 septembrie, când președintele Republicii Vandana de Nord a fost înlăturat și în vidul de putere care a urmat și după arestarea și executarea colonelului Simon R. Ruty, mai toată lumea s-a simțit datoare să ia parte la construcția noii administrații. Mai toată lumea, dar nu și Julius Zimberlan. Nu că acesta n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
toate polaritățile întru unitate. Ea este infinită și finită, extatică și terifiantă, creatoare și distrugătoare... Așa-zisa identitate devine una cu Sursa într-un non-timp durabil. Conștiința cosmică nu este neapărat personală. Am pledat mereu pentru o bună înțelegere a vidului, ca gol primordial, de relevanță și proporții holistice, metacosmice. Dar numai ceea ce este gol poate fi plin, de aceea percepem vidul și ca plenitudine esențială. Nu e nimic straniu și nimic paradoxal aici, natura extraordinară a vidului transcende orice paradox
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Sursa într-un non-timp durabil. Conștiința cosmică nu este neapărat personală. Am pledat mereu pentru o bună înțelegere a vidului, ca gol primordial, de relevanță și proporții holistice, metacosmice. Dar numai ceea ce este gol poate fi plin, de aceea percepem vidul și ca plenitudine esențială. Nu e nimic straniu și nimic paradoxal aici, natura extraordinară a vidului transcende orice paradox. Acest gol plenar primordial pare să fie principiul care stă la baza lumii fenomenale, pe care o supraordonează. "Acest vacuum metafizic
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
bună înțelegere a vidului, ca gol primordial, de relevanță și proporții holistice, metacosmice. Dar numai ceea ce este gol poate fi plin, de aceea percepem vidul și ca plenitudine esențială. Nu e nimic straniu și nimic paradoxal aici, natura extraordinară a vidului transcende orice paradox. Acest gol plenar primordial pare să fie principiul care stă la baza lumii fenomenale, pe care o supraordonează. "Acest vacuum metafizic, încărcat cu potențialul a tot ceea ce există, pare să fie leagănul totalității ființei, sursa supremă a
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nostru: parcă Dumnezeu s-ar opri între inspir și expir și totul ar rămîne brusc suspendat în eternitate, într-o nemișcare vie din care curg toate mișcările, conștiință concentrată pre-formă și dincolo de formă. Este ceea ce orientalii au numit sunyata. Din vid a apărut o senzație splendidă de normalitate, de astfelitate sau calitate de a fi astfel, adică perceperea existenței așa-cum-este. Puteți percepe acest gol, sau vacuum? Ei bine, acolo e toată știința trecutului și viitorului, toată fizica, toată astonomia, toată antropologia
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
The Cosmic Code, New York, Bantan Books, 1990). În acceleratoarele de particule, la viteze foarte mari, fizicienii au observat apariția și dispariția de noi particule subatomice dintr-o matrice pe care ei o numesc "vacuumul dinamic". Nu e nimic altceva decît "vidul plin" al orientalilor, care pentru unii reprezintă același lucru cu conștiința absolută. Să fie acesta Marele Creator? Mai mult, acesta nu reprezintă un "dincolo de", ci se găsește pretutindeni, inclusiv în interiorul nostru și aceasta ar fi marea descoperire a psihologilor, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a reușit să răspundă marilor întrebări. De pildă, teoria Big-Bangului privind nașterea universului dintr-un punct a-dimensional a ajuns să fie pusă serios la îndoială chiar de către Stephen Hawking, ipoteza creației continue căpătînd tot mai multă susținere, consacrînd relația vid energie materie, guvernată de un principiu inteligent care armonizează totul. În același timp, John Barrow și John Tipler au formulat așa-numitul "principiu antropic", exprimat foarte bine de un alt fizician celebru, Freeman Dyson, cere afirma că, cu cît studiază
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
acest scop. Pentru chinezi, nu există un început al lumii, un Demiurg. Au fost scutiți de angoase cum sunt "păcatul originar", sau " alungarea din Paradis". Ordinea se creează și se menține de la sine. Există un centru, dar matricea vieții este vidul, vidul plin, plin de potențialități, rădăcină a vieții. Omul este, cum îl arată și ideograma, un intermediar dorit virtuos între Cer și pămînt, un veșnic pelerin pe Cale, la infinit. Mult înainte de Aristotel, Lao-Zi, vorbea despre "Mișcătorul Nemișcat", care învîrte roata
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
scop. Pentru chinezi, nu există un început al lumii, un Demiurg. Au fost scutiți de angoase cum sunt "păcatul originar", sau " alungarea din Paradis". Ordinea se creează și se menține de la sine. Există un centru, dar matricea vieții este vidul, vidul plin, plin de potențialități, rădăcină a vieții. Omul este, cum îl arată și ideograma, un intermediar dorit virtuos între Cer și pămînt, un veșnic pelerin pe Cale, la infinit. Mult înainte de Aristotel, Lao-Zi, vorbea despre "Mișcătorul Nemișcat", care învîrte roata Universului
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a face, de fapt, cu o cultură ternară, o cultură a suflului (Qi), acesta intervenind în fiecare relație între opuși și realizînd unitatea. Relația este astfel un fapt fundamental. La fel între Cer și pămînt, între Tată și Fiu, între Vid și plin ș.a.m.d. Calea de mijloc, sau "calea regală" e cea care stabilește ordinea vieții. Să dăm și exemplul unui vis chinez, în care un împărat adormit a visat că era fluture (știm cît trăiește un fluture), dar
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
aceea separată și separatoare care consideră că ceilalți nu contează. Or, viața adevărată începe după renunțarea la ego-ul inflamat, o formă de alienare, și regăsirea Sinelui infinit, a unității, pentru că, în esență toți suntem Unul. Există însă și zero, există vidul, iar de-mpărțim totul la zero devine zero, vid infinit. Dar nota bene! e vorba de vidul plin al orientalilor, de energia punctului zero, de inteligența absolută a infinitului. Asta e împlinirea, de data asta conștientă, a omului, bucuria supremă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
contează. Or, viața adevărată începe după renunțarea la ego-ul inflamat, o formă de alienare, și regăsirea Sinelui infinit, a unității, pentru că, în esență toți suntem Unul. Există însă și zero, există vidul, iar de-mpărțim totul la zero devine zero, vid infinit. Dar nota bene! e vorba de vidul plin al orientalilor, de energia punctului zero, de inteligența absolută a infinitului. Asta e împlinirea, de data asta conștientă, a omului, bucuria supremă, fericirea, care depinde de conștientizarea a cine suntem sau
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ego-ul inflamat, o formă de alienare, și regăsirea Sinelui infinit, a unității, pentru că, în esență toți suntem Unul. Există însă și zero, există vidul, iar de-mpărțim totul la zero devine zero, vid infinit. Dar nota bene! e vorba de vidul plin al orientalilor, de energia punctului zero, de inteligența absolută a infinitului. Asta e împlinirea, de data asta conștientă, a omului, bucuria supremă, fericirea, care depinde de conștientizarea a cine suntem sau, cum spunea cineva, este egală cu raportul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
îți vor aduce neliniște și mai multă neliniște va aduce pierderea lor. Un înțelept e discret cînd se înalță, nu face tapaj, caută să-și ascundă lumina, care rămîne după el însă atunci cînd apune, pentru a dăinui veșnic în vidul suprem, în liniștea desăvîrșită. Ființa și neființa sunt doar niște concepte. Nu cred într-o distincție fundamentală de acest gen. Dacă Dumnezeu este Ființă, adică Cel-Care-Este, înseamnă că neființă nu există. Nu există non-existență pentru Ființă, după cum nu există existență
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
începem să trăim de la unu, în modul cel mai individualist cu putință, dar ne-am trădat originea, l-am uitat pe zero. Abia de curînd fizicienii au început să vorbească despre "energia punctului zero". Ea vine din nimic, vine din vid, unde energia e inepuizabilă, zero e doar o poartă de trecere. Energia este un bun vehicul pentru informație. Iar informația ne aduce adevărul. În felul acesta dispare ignoranța, care e rădăcina tuturor relelor. Theoria, în sensul său originar, de meditație
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Ființa se retrage și se odihnește la sînul Eternei Mame. Esența sa însă, despovărată de memoria Eului, rămîne veșnic în Tatăl, în Infinitatea ce susține totul. În căutările sale, fizica cuantică a dat taman peste aceasta, oprindu-se la marginea vidului ce a precedat creația, neputînd merge mai departe. Din vid pleacă orice creație. Știința este o mare pierdere de vreme. Einstein încă resimțea venerație și uimire în fața misterului. Dar după el cîmpul de cercetare al fizicii teoretice a devenit unul
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Esența sa însă, despovărată de memoria Eului, rămîne veșnic în Tatăl, în Infinitatea ce susține totul. În căutările sale, fizica cuantică a dat taman peste aceasta, oprindu-se la marginea vidului ce a precedat creația, neputînd merge mai departe. Din vid pleacă orice creație. Știința este o mare pierdere de vreme. Einstein încă resimțea venerație și uimire în fața misterului. Dar după el cîmpul de cercetare al fizicii teoretice a devenit unul aleatoriu, paradoxal și golit de mister. Totuși, Hawking și alții
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
vreme. Einstein încă resimțea venerație și uimire în fața misterului. Dar după el cîmpul de cercetare al fizicii teoretice a devenit unul aleatoriu, paradoxal și golit de mister. Totuși, Hawking și alții au realizat că principiile cuantice explică apariția universului din vid sau neant. Dar, refuzînd să accepte Geneza din vid, să vadă plenitudinea, au blocat totul. Cosmos înseamnă ordine și vedem aceasta pretutindeni. Există, e adevărat, o doză de aleatoriu, dar acesta nu caracterizează decît o tranziție de la un nivel de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]