8,047 matches
-
a considerat el și rolul istoriei. „Istoria - spune spune N. Bălcescu în Cuvânt înainte la „Magazin istoric pentru Dacia” (1845) - este cea dintâi carte a unei nații; întrânsa ea își vede trecutul, prezentul și viitorul”. Atunci când scrie Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, N. Bălcescu face precizarea că evocă timpuri de glorie, vremuri eroice, menite „să deștepte în noi sentimentul datorinței ce avem de-a păstra și de-a mări pentru viitorime această prețioasă moștenire”. O „bună istorie națională... îndestul răspândită” - sublinia Nicolae
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
celui dintâi, Principiile unei științe noi, sub titlul Principes de la philosophie de l'histoire. Deocamdată, cert este că N. Bălcescu a cunoscut, pe lângă scrierile lui Michelet, și opera lui Cesare Cantu, pe care îl și citează în Românii supt Mihai-Voievod Viteazul. Cum se știe, istoricul risorgimentist este autorul unei istorii universale în 72 de volume, scrisă între <anii> 1838 și 1846, într-un spirit catolic. Invocarea de către N. Bălcescu a spiritului și rațiunii universale ne duce cu gândul și la Hegel
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înălțarea plebeianizmului la putere”. N. Bălcescu a respins istoria ce-și propunea să înfățișeze numai stăpânitorii, socotind că adevărata istorie este cea a creatorilor ei, adică a poporului. Admirația față de popor respiră din fiecare pagină a lucrării Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, operă al cărei titlu ne indică, din capul locului, că autorul ei prezintă epopeea poporului condus de viteazul domnitor, și nu o biografie a acestuia din urmă. De altfel, în toate studiile lui N. Bălcescu, fie că este vorba de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
adevărata istorie este cea a creatorilor ei, adică a poporului. Admirația față de popor respiră din fiecare pagină a lucrării Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, operă al cărei titlu ne indică, din capul locului, că autorul ei prezintă epopeea poporului condus de viteazul domnitor, și nu o biografie a acestuia din urmă. De altfel, în toate studiile lui N. Bălcescu, fie că este vorba de cele consacrate armatei sau de biografii, poporul este forța motrice, el joacă rolul hotărâtor: armata românilor și-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
confidinția în puterile sale, începură a cerși ajutoriu străin... Ei nu priveau jos, prea jos, poporul, care se târa la picioarele lor și se muncea ca să le hrănească lenea; ei nu gândeau că din acest popor au ieșit toți acei viteji, că el a mântuit țeara într-atâtea rânduri și că ar mântui-o încă, dacă ei făcând un apel la dânsul l-ar fi interesat la pricina țării și i-ar fi dat drepturi și o patrie a apăra”. Revoluția
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lucrării lui Del Chiaro, a portretelor unor domnitori români ș.a. Stăruința și spiritul critic de care era animat în munca de investigare a izvoarelor se vădesc și în căutarea încheiată cu succes a portretului - „cel adevărat” spunea el - lui Mihai Viteazul și până în modul cum a alcătuit, de pildă, biografia lui Ioan Cantacuzino, pentru care a obținut de la descendenții spătarului, aflați în Rusia, acte originale, ale căror erori le-a îndreptat în note. N. Bălcescu, după cum am văzut, concepea evoluția societății
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de clacă” ne oferă cheia înțelegerii întregului sistem feudal. Descoperirea de către N. Bălcescu a Legăturii lui Mihai și a semnificației acesteia a lăsat urme adânci și îndelungate în istoriografia noastră. Firește, nu poate fi vorba că „De atunci, de la Mihai Viteazul, țeara se împărți în două tabere vrăjmașe, având interesuri împotrivite”, cum credea N. Bălcescu, fenomenul fiind legat de nașterea raporturilor feudale; totuși, marele istoric muntean a văzut în boierime pe adevăratul autor al Legăturii, surprinzând interesele acesteia și urmările actului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
abateri. Unele confuzii între autonomie (independență interioară) și suveranitate, ca și dezvăluirea inexistenței capitulațiilor invocate în secolul trecut, n-au devalorizat ideile fundamentale ale lui N. Bălcescu, întemeiate pe o bună cunoaștere a istoriei relațiilor româno-turce. Istoria Românilor sub Mihai-Voievod Viteazul, plănuită să apară în două tomuri și șase cărți, rămasă neterminată (o parte din cartea a cincea și cartea a șasea lipsesc), un adevărat monument închinat eroismului popular, luptei pentru unitate și independență națională, încheie opera de istoric a lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
moment în care corpul nu mai are contact cu solul - fig.nr.13; este o fază a alergării foarte greu sesizabilă cu ochiul liber). - „Faza de zbor” specifică alergării Apariția fazei de zbor la alergare spre deosebire de mers nu corespunde nici vitezei maxime de mers, dar nici vitezei minime de alergare (este demonstrat și cunoscut deja faptul că în mers, omul poate atinge o viteză mai mare decât viteza minimă de alergare). Fig.nr.14, 15, 16 - Faza de zbor în jogging
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
are contact cu solul - fig.nr.13; este o fază a alergării foarte greu sesizabilă cu ochiul liber). - „Faza de zbor” specifică alergării Apariția fazei de zbor la alergare spre deosebire de mers nu corespunde nici vitezei maxime de mers, dar nici vitezei minime de alergare (este demonstrat și cunoscut deja faptul că în mers, omul poate atinge o viteză mai mare decât viteza minimă de alergare). Fig.nr.14, 15, 16 - Faza de zbor în jogging / alergare (lipsă contact cu solul) Fig
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
trebuie să se formuleze un răspuns amplu sau a unui titlu concis. Pentru ușurarea și clarificarea muncii elevului se preferă enunțurile care pot fi transformate în interogații. Dacă, spre exempu, se cere realizarea unui referat cu titlul Rolul lui Mihai Viteazul în Liga creștină elevul va putea să-și contruiască răspunsul tranformâd tema în întrebare: Care a fost rolul lui Mihai Viteazul în Liga creștină? Sunt situații în care transformarea enunțului în întrebare nu este posibilă datorită vastității temei. În acest
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
care pot fi transformate în interogații. Dacă, spre exempu, se cere realizarea unui referat cu titlul Rolul lui Mihai Viteazul în Liga creștină elevul va putea să-și contruiască răspunsul tranformâd tema în întrebare: Care a fost rolul lui Mihai Viteazul în Liga creștină? Sunt situații în care transformarea enunțului în întrebare nu este posibilă datorită vastității temei. În acest caz, trebuie să se formuleze mai multe întrebări pe baza cărora să se structureze răspunsul. Pregătirea unui referat presupune: * Realizarea planului
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
acuzat de a avea un comportament ușuratic, Francisc I și-a scos de pe deget inelul sau cu diamant și a scrijelit cu el pe geamul uneia dintre ferestrele palatului cuvintele următoare: Fiecare femeie este diferită. Francisc I era un soldat viteaz, dovadă fiind faptul că a fost ridicat la rangul de Cavaler pe câmpul de bătălie de la Marignano, în primul său an de la încoronare. Cinci ani mai tarziu el avea să fie luat prizonier de către împăratul Carol al V-lea după
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
compărut în fața Tribunalului Militar, fiind acuzat de noncombat într-un moment când plutonul său era angajat în plin atac. "Inculpatul s-a ascuns după un copac" s-a arătat în textul acuzării, text întărit de declarațiile mai multor martori, combatanți viteji, care și-au riscat viața pentru binele Patriei. Același lucru l-a susținut și căpitanul Robert Dan W. Spot, comandantul batalionului, care a văzut și el (cu binoclul), din punctul său de observație, pe inculpatul care s-a tupilat în spatele
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
L. în calitate de apărător din oficiu al dublului ucigaș de copii, fruntașul Robert Richard W. Strauss, a venit chiar din cabinetul mareșalului von Purzelbaum: "Trebuie făcut orice sacrificiu ca, în momente atât de dramatice, un ticălos infiltrat în rândurile armatei noastre viteze, un ucigaș de copii chiar dacă acei copii făceau parte din (pe atunci) poporul inamic -, să fie pedepsit drept exemplu pentru omenia ce ne caracterizează! Lucrul acesta este atât de imperios necesar încât consistentul onorariu cuvenit atât de solicitatului avocat să
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
anunță maniera lui G. Coșbuc) ori de înțelepciune gravă, bătrânească, o bătălie purtată parcă în șagă (Hora de la Plevna), cu tot dramatismul unor episoade (Peneș Curcanul). În simplitatea și curățenia lor sufletească, acești luptători plecați de la coarnele plugului sunt niște viteji (Sergentul) și A. nu pregetă să le înalțe o odă (Odă ostașilor români). Printre ultimele poezii, apărute postum, trebuie menționate Plugul blăstemat, care, cu surprinzătoare vehemență, osândește inechitatea socială, și Unor critici, profesiune de credință, de o impresionantă modestie și
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
simțirea”, socotită expresie a spiritualității unui popor. Drept urmare, aprecierea unei opere era tributară unui sentimentalism de nuanță naționalistă, datorită căruia la concursurile literare anuale erau premiate, în general, lucrări minore, dar conforme acestui punct de vedere, precum Moartea lui Mihai Viteazul de Fl. I. Becescu. Membrii societății se întruneau bilunar, fie la sediul revistei „Literatură și artă română”, fie, mai frecvent, la unii dintre ei. În anul 1899, ședințele s-au ținut la redacția ziarului „L’Indépendence roumaine”. Spre deosebire de Junimea, societatea
AMICII LITERATURII SI ARTEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285319_a_286648]
-
Jocul cu moartea (1964), Pădurea nebună (1968) și fragmente din Rădăcinile sunt amare (1961) de Zaharia Stancu, Divanul persian de M. Sadoveanu (1980). De numele lui A. se leagă traducerea integrală a cărții lui N. Bălcescu, Românii supt Mihai Voievod Viteazul (1963). A mai transpus, pentru reviste, ziare și antologii, din prozatori români ai secolului al XX-lea (Mihu Dragomir, Titus Popovici, Costache Anton, Aurel Leon, Aurel Mihale, Al. Sahia). A participat ca traducător la realizarea antologiei literaturii române A román
ANDRÁS János (5.IV.1926. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285351_a_286680]
-
Román népballadák és népdalok [Balade și cântece populare românești], București, 1961; A román iródalom kis tükre [Antologia literaturii române], I-IV, București, 1962-1964 (în colaborare cu Mihai Gafița); N. Bălcescu, A románok Vitéz Mihály Vajda idejében [Românii supt Mihai Voievod Viteazul], București, 1963; M. Sadoveanu, Perzsa diván [Divanul persian], București, 1980. Repere bibliografice: Békési Ágnes, A műforditásról-néhány mű kapcsán [Despre traduceri - cu prilejul unor opere traduse], KOR, 1965, 1606-1610; Rom. magy. ir. lex., I, 59-60. O.K.
ANDRÁS János (5.IV.1926. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285351_a_286680]
-
s-a concentrat în studiul Ion ăl Mare (1963). Cercetările lui A. privind cântecul bătrânesc se divid în două etape. Celei dintâi, cuprinsă între anii 1950 și 1964, îi corespund primele cercetări de teren, studiul amintit, culegerea Vechi cântece de viteji (1956) și Balade populare românești (I-III, 1964; Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei Române). În cursul acestei etape, A. a cules în toate județele câmpiei dunărene și a înregistrat pe bandă peste 600 de balade. Descoperirea unora dintre cei mai
AMZULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
și alte studii și note de folclor românesc alese din anii 1975-2000, București, 2001; Despre obârșii... et quibusdam aliis, Craiova, 2003. Culegeri, antologii: Ion ăl Mare, București, 1963; Balade populare românești, I-III, introd. edit., București, 1964; Vechi cântece de viteji, București, 1956 (în colaborare cu Gheorghe Ciobanu); Cântece și jocuri din Muscel, București, 1964 (în colaborare cu Paula Carp); Toma Alimoș. Balade populare românești, I-II, București, 1967; Cântece bătrânești, București, 1974; Capodopere ale literaturii populare românești, îngr. și pref.
AMZULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
cu Paula Carp); Toma Alimoș. Balade populare românești, I-II, București, 1967; Cântece bătrânești, București, 1974; Capodopere ale literaturii populare românești, îngr. și pref. Florea Firan, Craiova, 2003. Repere bibliografice: Emilia Comișel, Al. Amzulescu și Gh. Ciobanu. „Vechi cântece de viteji”, REF, 1957, 1-2; Ioan Șerb, „Balade populare românești”, GL, 1965, 12; Al. Dobre, „Balade populare românești”, REF, 1967, 2; Șerban Cioculescu, „Cântece bătrânești”, RL, 1976, 23; Streinu, Pagini, V, 420-422; N. Constantinescu, Al. I. Amzulescu, „Cântecul epic eroic. Tipologie și
AMZULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
și al Anei (n. Mărgăritărescu), fiica unui preot din Vâlcea. Urmează primele cinci clase în comuna natală, apoi cursurile Seminarului Central din București (1933-1941), unde îi are profesori pe Anton Holban și Petru Caraman; își ia bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul”. Urmează între 1941 și 1948 cursuri de teologie la București, Cluj, Sibiu și cursuri de medicină și muzică instrumentală la Cluj (1945-1946). Intră în monahism cu numele Bartolomeu și viețuiește o vreme la mănăstirea Antim din București. În 1958 e
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
mai publicase versuri în „Sportul popular”). Debutul editorial îl constituie volumul de proză Șapte inși într-o căruță (1961). Debutează ca dramaturg în 1968, când i se reprezintă la Cluj drama istorică Săptămâna patimilor, publicată apoi, în 1972, împreună cu drama Viteazul, în volumul Teatru (Premiul „I. L. Caragiale” al Academiei Române). A desfășurat o vastă - și foarte remarcată, în epocă, în contextul confruntării unor poziții diferite în materie de ideologie culturală - activitate publicistică (la „Scânteia”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Steaua” și alte publicații
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
opina că „din acest «decalaj» care favorizează realismul modern al privirii ies paginile cele mai bune”. În teatru, A. a dat „drame de idei”, cu subiecte din istoria românilor, focalizate pe mari personalități politice (domnitorii Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul). Documentarea minuțioasă se îmbină cu înclinația, motivată ideologic, a scriitorului pentru raportarea trecutului la prezent (și invers), spre a degaja permanențe, cauzalități, repere valabile în contemporaneitate, pe plan moral și civic. Edifiante patriotic, piesele lui A. nu sunt vulgar schematice
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]