2,638 matches
-
Danemarcei care le-a cedat în 1658 Suediei. Sistemul de pronunție danez este unic în multe feluri printre limbiile lumii. Este o adevărată mândrie națională daneză reducerea considerabilă a sunetelor rostite și asimilarea lingvistică atât a consoanelor cât și a vocalelor, chiar și în limba foarte formală. Un aspect distinctiv al limbii daneze este așa-numitul "stød" (ocluziunea glotală), absent în unele dialecte din Danemarca de sud. "Stødul" constă din întreruperea rostirii unui sunet prin închiderea coardelor vocale. Efectul acustic este
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
din întreruperea rostirii unui sunet prin închiderea coardelor vocale. Efectul acustic este asemănător celui închiderii coardelor vocale când tușim, fără ca totuși închiderea să se producă forțat. Stød-ul se produce doar pe o silabă accentuată și doar când coardele vocale vibrează. Vocalele daneze sunt "a, e, i, o, u, y, æ, å, ø". Pronunția fiecăreia variază în funcție de cuvânt și poate fi realizată în mai multe feluri. Daneza modernă are 26 de foneme bazate pe vocale, din care marea majoritate pot fi atât
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
accentuată și doar când coardele vocale vibrează. Vocalele daneze sunt "a, e, i, o, u, y, æ, å, ø". Pronunția fiecăreia variază în funcție de cuvânt și poate fi realizată în mai multe feluri. Daneza modernă are 26 de foneme bazate pe vocale, din care marea majoritate pot fi atât lungi cât și scurte. Consoanele daneze sunt "b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, r, s, t, v, w, z, x" și "q". La fel ca și la
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
din care marea majoritate pot fi atât lungi cât și scurte. Consoanele daneze sunt "b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, r, s, t, v, w, z, x" și "q". La fel ca și la vocale pronunția fiecăreia poate diferi foarte mult de la un cuvânt la altul. Învățarea corectă a pronunției se poate face doar prin memorarea pronunției fiecărui cuvânt în parte. Forma de infinitiv a majorității verbelor daneze se termină într-o vocală, care este
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
și la vocale pronunția fiecăreia poate diferi foarte mult de la un cuvânt la altul. Învățarea corectă a pronunției se poate face doar prin memorarea pronunției fiecărui cuvânt în parte. Forma de infinitiv a majorității verbelor daneze se termină într-o vocală, care este litera "e" în general și sunt precedate de particula "at". Există câteva verbe care la infinitiv au însă alte terminații: "at bo" („a locui”), "at synes" („a gândi, a crede”), "at dø" („a muri”), "at gå" („a merge
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
număr și definitudine. Definitudinea substantivelor este marcată în primul rând prin sufixe, și de asemenea prin articole hotărâte sau nehotărâte. Din punctul de vedere al prozodiei, suedeza prezintă atât accent prozodic cât și aspecte tonale. Suedeza este foarte bogată în vocale și este de asemenea notabilă pentru existența consoanei fricative velare dorsopalatale surde, ce reprezintă un fonem forte variabil. Suedeza este o limbă indo-europeană și face parte din familia limbilor germanice de nord, cunoscute și sub denumirea de limbi scandinave. Din
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
runice), nordica veche era scrisă cu varianta așa-zis „tânără” a alfabetului futhark, care avea doar 16 litere. Deoarece numărul runelor era limitat, unele rune erau folosite pentru un număr mare de foneme, cum de exemplu este runa folosită pentru vocala "u", care a fost utilizată și pentru reprezentarea vocalelor "o", "ø" și "y", sau runa pentru vocala "i", folosită și pentru "e". Începând cu anii 1200, dialectele daneze au început să se îndepărteze treptat de cele suedeze. Inovațiile s-au
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
tânără” a alfabetului futhark, care avea doar 16 litere. Deoarece numărul runelor era limitat, unele rune erau folosite pentru un număr mare de foneme, cum de exemplu este runa folosită pentru vocala "u", care a fost utilizată și pentru reprezentarea vocalelor "o", "ø" și "y", sau runa pentru vocala "i", folosită și pentru "e". Începând cu anii 1200, dialectele daneze au început să se îndepărteze treptat de cele suedeze. Inovațiile s-au răspândit neuniform din Danemarca, ceea ce a creeat o serie
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
litere. Deoarece numărul runelor era limitat, unele rune erau folosite pentru un număr mare de foneme, cum de exemplu este runa folosită pentru vocala "u", care a fost utilizată și pentru reprezentarea vocalelor "o", "ø" și "y", sau runa pentru vocala "i", folosită și pentru "e". Începând cu anii 1200, dialectele daneze au început să se îndepărteze treptat de cele suedeze. Inovațiile s-au răspândit neuniform din Danemarca, ceea ce a creeat o serie de limite dialectale, sau izoglose, variind din Zeelanda
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
asemenea a survenit o schimbare a diftongului "au", ca de exemplu din cuvântul "dauðr", devenind "ø", ca în "døðr" „mort”. Această schimbare a fost marcată pe rune prin schimbarea de la "tauțr" la "tuțr". Mai mult, diftongul "øy" a devenit o vocală lungă închisă, "ø", după cum se reflectă în cuvântul din nordica veche pentru „insulă”. Spre sfârșitul perioadei, aceste inovații deja afectaseră și majoritatea zonelor vorbitoare de suedeză runică, exceptând unele dialecte vorbite în nordul și estul Mälardalen unde diftongii încă s-
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
vechi; deși nu s-a conformat limbajului colocvial din vremea sa, lucrarea nu este exagerat de conservativă în folosirea unor forme arhaice. Ea a reprezentat un pas major spre o ortografie mai consistentă pentru limba suedeză. Aceasta a stabilit folosirea vocalelor „å”, „ä”, și „ö”, și scrierea grupului „ck” în locul „kk”, diferențiindu-se, poate intenționat, de Biblia daneză, având în vedere rivalitatea dintre cele două state din aceea vreme. Tustrei traducătorii proveneau din Suedia centrală, ceea ce a presupus adăugarea unor aspecte
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
schimbări importante a sunetelor în timpul perioadei suedezei moderne au fost reprezentate de asimilarea graduală a câtorva grupuri diferite de consoane în fricativa iar apoi în . De asemenea, s-a produs și transformarea consoanelor velare și în consoana palatală și înainte de vocală anterioară. Fricativa velară sonoră a fost transformată în oclusiva velară sonoră . Între secolele XIII și XX, existau unele comunități vorbitoare de suedeză în Estonia, în special în insule (de exemplu pe insulele Hiiumaa, Vormsi, Ruhnu, cunoscute în suedeză ca "Dagö
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
prefera să o folosească un vânzător în timpul conversației telefonice, iar câteva răspunsuri au inclus și dialectele "gotländska" sau "skånska". Dialectele suedeze au ori 17 ori 18 foneme vocalice, dintre care 9 lungi și 9 scurte. Asemănător celorlalte limbi germanice, majoritatea vocalelor lungi sunt împerecheate din punct de vedere fonetic cu una dintre vocalele scurte, astfel încât cele două vocale au o calitate similară, dar vocala scurtă fiind puțin mai joasă și mai centralizată. În majoritatea dialectelor, vocala scurtă pronunțată sau s-a
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
au inclus și dialectele "gotländska" sau "skånska". Dialectele suedeze au ori 17 ori 18 foneme vocalice, dintre care 9 lungi și 9 scurte. Asemănător celorlalte limbi germanice, majoritatea vocalelor lungi sunt împerecheate din punct de vedere fonetic cu una dintre vocalele scurte, astfel încât cele două vocale au o calitate similară, dar vocala scurtă fiind puțin mai joasă și mai centralizată. În majoritatea dialectelor, vocala scurtă pronunțată sau s-a unit cu vocala scurtă (notată ⟨ɛ⟩ în tabel). Există 18 foneme consonantice
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
sau "skånska". Dialectele suedeze au ori 17 ori 18 foneme vocalice, dintre care 9 lungi și 9 scurte. Asemănător celorlalte limbi germanice, majoritatea vocalelor lungi sunt împerecheate din punct de vedere fonetic cu una dintre vocalele scurte, astfel încât cele două vocale au o calitate similară, dar vocala scurtă fiind puțin mai joasă și mai centralizată. În majoritatea dialectelor, vocala scurtă pronunțată sau s-a unit cu vocala scurtă (notată ⟨ɛ⟩ în tabel). Există 18 foneme consonantice, dintre care două, și , variază
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
17 ori 18 foneme vocalice, dintre care 9 lungi și 9 scurte. Asemănător celorlalte limbi germanice, majoritatea vocalelor lungi sunt împerecheate din punct de vedere fonetic cu una dintre vocalele scurte, astfel încât cele două vocale au o calitate similară, dar vocala scurtă fiind puțin mai joasă și mai centralizată. În majoritatea dialectelor, vocala scurtă pronunțată sau s-a unit cu vocala scurtă (notată ⟨ɛ⟩ în tabel). Există 18 foneme consonantice, dintre care două, și , variază considerabil în pronunție depinzând de dialect
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
Asemănător celorlalte limbi germanice, majoritatea vocalelor lungi sunt împerecheate din punct de vedere fonetic cu una dintre vocalele scurte, astfel încât cele două vocale au o calitate similară, dar vocala scurtă fiind puțin mai joasă și mai centralizată. În majoritatea dialectelor, vocala scurtă pronunțată sau s-a unit cu vocala scurtă (notată ⟨ɛ⟩ în tabel). Există 18 foneme consonantice, dintre care două, și , variază considerabil în pronunție depinzând de dialect și de statul social al vorbitorului. În multe dialecte, secvențe cu combinate
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
împerecheate din punct de vedere fonetic cu una dintre vocalele scurte, astfel încât cele două vocale au o calitate similară, dar vocala scurtă fiind puțin mai joasă și mai centralizată. În majoritatea dialectelor, vocala scurtă pronunțată sau s-a unit cu vocala scurtă (notată ⟨ɛ⟩ în tabel). Există 18 foneme consonantice, dintre care două, și , variază considerabil în pronunție depinzând de dialect și de statul social al vorbitorului. În multe dialecte, secvențe cu combinate cu o consoană dentală rezultă într-o consoană
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
en fisk" = un pește) și are următoarele forme: Forma hotărâtă sau definită este postpusă substantivului, exact ca în limba română, prin adăugarea de terminații sau sufixe ("-en", "-n", "-et" sau "-t"), depinzând de genul său și dacă se termină în vocală sau nu. Articolele hotărâte "den", "det" și "de" sunt folosite doar pentru variații ale definitivității substantivului. Acestea pot de asemenea să fie și pronume demonstrative sau determinanți demonstrativi când sunt folosite cu un adverb, cum ar fi "här" („aici”) sau
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
latină și greacă, cu o cantitate mai mică din limba franceză și, cel mai recent, din limba engleză (cunoscut sub numele de Denglisch). Germana se scrie folosind alfabetul latin. În plus, față de cele 26 de litere standard, germana are trei vocalele cu treme, și anume ä, ö, și ü, precum și esțet sau "scharfes S" (s ascuțit) care este scris „ß”. Dialectele germane se deosebesc de limba germană standard. Dialectele germane sunt limbile tradiționale locale și provin de la diferite triburi germane. Multe
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
româna), la 87% cu catalana, la 85% cu sarda, la 82% cu spaniola, la 78% cu ladina și la 77% cu româna. Printre limbile romanice mari, este și cea mai asemănătoare cu limba română. Se caracterizează prin păstrarea consoanelor și vocalelor duble și accentului cu rolul distinctiv. Influența italienei asupra altor limbi a fost moderată și este vizibilă cel mai puternic în artă, mai ales în muzică. Ideile Școlii Ardelene și latinismului au dus la mărirea numărului cuvintelor de origine italiană
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
terminate în "-ire" se conjugă normal, iar altele de conjugă în funcție de "-isco". Nu este altă posibilitate decât cea de memorare care cum se conjugă. "Exemplu:" partire, "a pleca" "Exemplu:" capire, "a înțelege". Limba italiană standard are un set de șapte vocale. Distincția între vocalele și se găsește în silabe accentuate. Exemple: grafia "pesca" reprezentă atât "pèsca" ("piersică") cât și "pésca" ("pescuit") . Nu există o distincție fonemic între vocale lungi și scurte, dar vocalele în silabe deschise accentuate sunt lungi. Exemple: "fata
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
se conjugă normal, iar altele de conjugă în funcție de "-isco". Nu este altă posibilitate decât cea de memorare care cum se conjugă. "Exemplu:" partire, "a pleca" "Exemplu:" capire, "a înțelege". Limba italiană standard are un set de șapte vocale. Distincția între vocalele și se găsește în silabe accentuate. Exemple: grafia "pesca" reprezentă atât "pèsca" ("piersică") cât și "pésca" ("pescuit") . Nu există o distincție fonemic între vocale lungi și scurte, dar vocalele în silabe deschise accentuate sunt lungi. Exemple: "fata" ("zână") vs. "fatta
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
pleca" "Exemplu:" capire, "a înțelege". Limba italiană standard are un set de șapte vocale. Distincția între vocalele și se găsește în silabe accentuate. Exemple: grafia "pesca" reprezentă atât "pèsca" ("piersică") cât și "pésca" ("pescuit") . Nu există o distincție fonemic între vocale lungi și scurte, dar vocalele în silabe deschise accentuate sunt lungi. Exemple: "fata" ("zână") vs. "fatta" ("făcută") . Silabe finale au mereu o vocala scurt. </div> Sistemul consonantic al limbii italiane este foarte asemănătoare cu sistemul românesc. Cu toate acestea, există
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
Limba italiană standard are un set de șapte vocale. Distincția între vocalele și se găsește în silabe accentuate. Exemple: grafia "pesca" reprezentă atât "pèsca" ("piersică") cât și "pésca" ("pescuit") . Nu există o distincție fonemic între vocale lungi și scurte, dar vocalele în silabe deschise accentuate sunt lungi. Exemple: "fata" ("zână") vs. "fatta" ("făcută") . Silabe finale au mereu o vocala scurt. </div> Sistemul consonantic al limbii italiane este foarte asemănătoare cu sistemul românesc. Cu toate acestea, există o distincție între consoane lungi
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]