9,695 matches
-
șăi de Domidzău” (Nicolae Iorga, Anciens documents..., p. 267). 294. Violeta Barbu, De bono coniugali, p. 82. 295. Violeta Barbu, op. cit., p. 39. 296. „Numitul Constantin postelnicul, de o parte cu clironomia de la socrul său și de la cumnatul său, Basarab voievod, s-a îmbogățit, de altă parte, s-a mărit a lui ipolipsis, nu numai căci era Cantacuzino și ginere de Basarab, ci mai mult cu îngrădirea ce se încuscrise cu douăsprezece familii din cele mai în stare ale Valahiei, prin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care se afla testatoarea, grupa: „faptul de a nu avea forța, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acționa; incapacitate, imposibilitate”. 533. DEX, loc. cit. 534. în Cronicari munteni, ed. cit., p. 155; vezi și Dan Horia Mazilu, Voievodul dincolo de sala tronului, pp. 312-314. 535. în Cronicari munteni, ed cit., p. 221. 536. în Mort et pouvoir, Payot, Paris, 1999, pp. 16-20. 537. în Cronicari munteni, ed. cit., p. 269. 538. în antologia citată supra, p. 768. 539. Antologia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
540. Grigore Ureche, Letopisețul țării Moldovei până la Aron Vodă, (1359-1595), ediție de Const. Giurescu, București, Socec, 1916, p. 215. 541. Vezi Ștefan Ionescu, Epoca brâncovenească. Dimensiuni politice. Finalitate culturală, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981, pp. 129 și urm.; Dan Horia Mazilu, Voievodul dincolo de sala tronului, pp. 166-170. 542. în Călători străini..., vol. III, pp. 127-128. 543. Deși Anton Maria del Chiaro găsea de cuviință să-i laude: „Românii (și mai ales femeile) se mândresc cu cunoașterea buruienilor și a virtuților lor, astfel încât
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Inscripții..., vol. II, p. 209). 584. Poate și din rațiuni „dinastice”, Pârvu Craiovescu, mort în 1512 (când Neagoe se urca pe tron), își are mormântul la Mănăstirea Snagov. Neaga își va afla locul de veci la Mănăstirea Curtea de Argeș. Probabil că Voievodul Alexandru al II-lea Mircea a avut grijă ca Irina, fiica fratelui său Miloș, să fie înmormântată alături de bărbatul ei, „marele viteaz Albul, marele clucer”, care murise în 1574. Peste trei ani l-a urmat și Irina și gropnița de la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nr. 386. 589. Ibidem, vol. I, p. 381, nr. 387. 590. Nicolae Iorga, Inscripții..., fasc. I, p. 63 591. Nicolae Iorga, op. cit., fasc. I, p. 38. 592. Nicolae Stoicescu, Dicționar..., p. 21. 593. Asemănătoare cu aceea petrecută de Smaranda, fiica Voievodului Nicolae Mavrogheni, măritată cu Domnul Scarlat Callimachi. I-a fost soție acestuia din 1812 până în 1819, iar apoi a trăit greu (unde? s-au întrebat istoricii), dar „apucând totuși adânci bătrânețe”. Inscripția - un veritabil epitaf (în grecește) de pe mormântul ei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zace și urmașul ei Scarlat, fiul lui Alecu Callimachi” (Nicolae Iorga, Inscripții..., vol. II, p. 164; Iorga trimite și la Blanchard, Les Mavroyéni, pentru a i se vedea chipul). 594. Ed. cit., pp. 240-242. 595. Pe marginea pietrei funerare a Voievodului Scarlat Matei Ghica, de la Mănăstirea Pantelimon, se află scris: „† 1759, Mart 14, pristăvindu-se întru fericire și Măriia Sa Doamna Zoița, s-au pus oasele tot într-aceastǔ mormânt al răposatului întru fericire Domnu Grigore Ghica Voevod, iubitu soțu Mării Sale, întru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bisericești, Orăștie, 1907; Mateiu Voileanu, Cuvântări ocasionale, Sibiu, 1902. 611. Ioan Zoba din Vinț, op. cit., p. 137. 612. Vezi Gabriel Ștrempel, în Antim Ivireanul, Opere, Editura Minerva, București, 1972, p. XLIX. 613. Titlul întreg al compunerii este: Cartea lui Neagoe Voievod cătră chir Vlădica Macarie și cătră alți egumeni și ieromonahi și preoți și cătră tot clirosul, când au îngropat a doua oară, în mănăstire la Argeș, oasele mume-sei, Doamnei Neagăi, și ale coconilor lui, Petru voievod, și Ioan voievod, și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
este: Cartea lui Neagoe Voievod cătră chir Vlădica Macarie și cătră alți egumeni și ieromonahi și preoți și cătră tot clirosul, când au îngropat a doua oară, în mănăstire la Argeș, oasele mume-sei, Doamnei Neagăi, și ale coconilor lui, Petru voievod, și Ioan voievod, și a Doamnei Anghelinii. Cu cuvinte și învățături de umilință. Aici și în continuare mă folosesc de ediția învățăturilor realizată de Florica Moisil și Dan Zamfirescu, cu studii introductive de Dan Zamfirescu și G. Mihăilă, Editura Minerva
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Neagoe Voievod cătră chir Vlădica Macarie și cătră alți egumeni și ieromonahi și preoți și cătră tot clirosul, când au îngropat a doua oară, în mănăstire la Argeș, oasele mume-sei, Doamnei Neagăi, și ale coconilor lui, Petru voievod, și Ioan voievod, și a Doamnei Anghelinii. Cu cuvinte și învățături de umilință. Aici și în continuare mă folosesc de ediția învățăturilor realizată de Florica Moisil și Dan Zamfirescu, cu studii introductive de Dan Zamfirescu și G. Mihăilă, Editura Minerva, București, 1970, pp.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Gala Galaction, Ion Agârbiceanu, Al. Vlahuță, Jean Bart, Mihail Sadoveanu, Al. Cazaban, I. Al. Brătescu-Voinești, Corneliu Moldovanu, Calistrat Hogaș, D. Anghel, Gh. Brăescu, Ion Gorun, Ion Popovici-Bănățeanul, Liviu Marian. Teatrul e ilustrat de poemul istoric într-un act Darul voievozilor de Ștefan Bălcești. Apar traduceri din Tolstoi, Turgheniev, Giovanni Papini ș.a., sunt republicate comentariile lui D. Anghel la volumul Povești din vremea de demult de Charles Perrault. Un interviu cu Ion Minulescu e realizat de Al. Popescu-Negură. Mai sunt incluse
SOLIDARITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289786_a_291115]
-
elevilor liceelor militare din Târgu Mureș, Craiova, Chișinău și Iași. În numărul 5/1926 debutează cu o schiță elevul Al. Mănăstireanu (viitorul prozator Al. Sahia), iar în 1927, cu versuri, N. Ladmiss-Andreescu, semnând N. Andreescu. Se publică poezia Învia-vor voievozii, inedită atribuită lui Mihai Eminescu (7-8/1927) și două variante ale Mioriței, culese de Nicolae Sulică. În sumar intră versuri de Victor Eftimiu, Mihail Dragoș, B. B. Cedan, Mihnea Dorin ș.a. Proză semnează Tudor Pamfile, Vasile Nădejde, Marcel Brăescu. Lui
SOIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289776_a_291105]
-
SÂRBULESCU, Marin (15.I.1921, București - 18.IV.1971, București), traducător, prozator și poet. Elev al Liceului „Marele Voievod Mihai”, va fi și unul din redactorii revistei școlare „Licăriri”, în ale cărei pagini și debutează, în 1937, cu epigrame, versuri și proză. Este licențiat al Facultății de Litere și Filosofie din București (1943). Colaborează cu poezie și însemnări literare
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
Conflictul din Despot Vodă este cel care va deveni clasic în dramaturgia istorică românească: ciocnirea dintre domnitorul străin și boierii susținători ai tradiției, considerată factorul de rezistență al neamului. Poziția scriitorului este exprimată de țăranii comentatori ai evenimentelor: neîncredere în voievodul venetic, fără aderență la obiceiurile țării, pe care urmărește, cu dibăcie, să o treacă la luteranism. Figura lui Despot Vodă nu apare convingător motivată prin temperament și caracter, Moțoc în schimb, concentrat pe o singură trăsătură, versatilitatea, devine personajul central
SCURTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289584_a_290913]
-
și prin domnitorul Constantin Cantemir se schițează atitudini diferite ale așteptării și supunerii în istorie, de la amânarea filosofică, modalitate de a așeza destinul sub vremi (Miron) la curajul scurtcircuitării riscante (Velișco) și la acceptarea benevolă, dar șireată, a tutelei turcești (voievodul). Prins între forțe contrare și în mecanismul neînțelept al istoriei, care nu se lasă decodat prin nuanțe, Miron este decapitat, iar tragedia sa rămâne să vorbească despre „fascinația unei posibilități”. Producția dramatică a lui S. este completată în anii ’80
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
ferată de la Fetești-Cernavodă; construirea, (pe banii săi) a Ateneului Român; a Bibliotecii Naționale din Iași; a Școalii Superioară de Război; a Teartului Național din Iași; a Fundație Universitară „Carol I” (avea ca scop ajutorarea studenților)<footnote Cristache Gheorghe, Florian Tucă, Voievozi, domnitori, principi, regi,președinți și alți șefi de stat din spațiul românesc, Editura DC Promotion, București, 2006, p. 289 footnote>. Nici activitatea Reginei Elisabeta nu a fost mai puțin spectaculoasă. Elisabeta a știut să îmbine armonios viața și activitatea publică
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
să se sfințească cu pogorârea Domnului” (Antim Ivireanul). În jurul acelorași corespondențe între cele patru elemente primordiale ce au configurat universul și substanțele din care s-a constituit corpul omenesc brodează și alcătuitorul unei predoslovii din 1683 (textul este semnat de voievodul Șerban Cantacuzino). În aceste compuneri tipărite sunt distribuite în circulație informații de bun nivel, ce aparțin evident altui registru. Ele se află într-o strânsă relație cu prețul tot mai mare pus, începând din deceniile brâncovenești, pe cărțile de înțelepciune
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
dar nu numai ei) pricep temeinic rosturile unei monarhii ce revendică un prestigiu asigurat de istorie. Zidirile înfăptuite de ei, demersurile literaților, programele celorlalți artiști, pentru care Curtea (Regnum) constituia un nucleu organizator stabil, mărturisesc aceste convingeri. Bisericile ridicate de voievozi, plănuite a fi necropole de familie (Trei Ierarhi de la Iași ori Hurez), lăcașuri menite să impresioneze prin fast și podoabă arhitectonică („răscumpărări”, compensații artistice în cel mai autentic duh baroc ale unor vremuri de frământare politică și socială), repetă „planuri
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
compensații artistice în cel mai autentic duh baroc ale unor vremuri de frământare politică și socială), repetă „planuri” consacrate (mănăstirea Cotroceni a lui Șerban Cantacuzino refăcea „desenul” impus de Neagoe Basarab și preluat de catedrala mitropolitană din București, ctitorie a voievodului Constantin Șerban) tocmai pentru a stabili legătura cu înaintașii, năzuind însă, în aceeași vreme, să devină embleme ale unor noi dinastii, cu nimic mai puțin ambițioase decât cele ale întemeietorilor. Atitudinea istoristă pronunțat umanitară, cu corespondențe semnificative în spațiile vecine
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
a limbii române ținut de Ion Alboteanu la Seminarul de la Socola în 1805; a descoperit o scriere necunoscută a lui Paul Iorgovici și un scriitor român din secolul al XVIII-lea ignorat, autorul controversatului Cuvânt de îngropare a vechiului Ștefan Voievod; i-a atribuit lui Daniil Panoneanul (traducătorul lucrării Îndreptarea legii de la 1652) cea de-a doua traducere integrală a Vechiului Testament efectuată în secolul al XVII-lea și alte traduceri românești de pe la 1650; a argumentat că Istoria Țării Rumânești, atribuită
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
s-a desprins grupul condus de Dragoș Vodă, întemeietorul legendar al Moldovei. Urmează enumerarea succintă a domniilor până la Ștefan cel Mare, a cărui personalitate ocupă un spațiu mai extins, dar numai prin relatarea principalelor bătălii, puse pe seama temperamentului războinic al voievodului. Însă în cazurile în care este evidentă necesitatea apărării țării de tendințele expansioniste ale turcilor și ale unor state vecine, U. relatează cu nereținută satisfacție luptele, mereu atent la modul cum au fost obținute victoriile, subliniind „meșterșugul” și eroismul marelui
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
Însă în cazurile în care este evidentă necesitatea apărării țării de tendințele expansioniste ale turcilor și ale unor state vecine, U. relatează cu nereținută satisfacție luptele, mereu atent la modul cum au fost obținute victoriile, subliniind „meșterșugul” și eroismul marelui voievod, abnegația cu care se băteau moldovenii. Cronicarul insistă cu mândrie asupra constatării că în vremea lui Ștefan țara a atins punctul culminant al dezvoltării și puterii, fiind nu numai independentă, ci și capabilă să impună altora voința sa. Poate pentru
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
lui Constantin Vasiliu, preot. Urmează cursurile primare și secundare la Huși, apoi Facultatea de Litere din Iași. Își va construi o solidă carieră pedagogică prin ocuparea unor catedre de limba și literatura română la Liceul „Aron Pumnul”, Liceul Militar „Marele Voievod Mihai” și Liceul nr. 4 din Cernăuți, unde va fi și director. Între 1945 și 1949 predă la Liceul „Gh. Lazăr” din Sibiu și i se încredințează, din nou, funcția de director, iar între 1953 și 1958 își continuă activitatea
VASILIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
Petru Homoceanul, pref. Al. Piru, București, 1978, 396-410; Negrici, Imanența, 160-164; Eugen Marinescu, George Vâlsan - resursele nebănuite ale unui mare cărturar, REF, 1995, 3; Datcu, Dicț. etnolog., II, 273-274; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, 2000, 332; Nicolae Andrei, Voievozi ai spiritului românesc, Craiova, 2000, 405-409. D.Mc.
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
Uscătescu în dialog cu Viorel Vizureanu, „Revista de filosofie”, 1996, 1-2; Eugen Budau, Corespondență Mihai Dragan - George Uscătescu, ATN, 1998, 11; Popa, Reîntoarcerea, 178-186; De vorbă cu George Uscătescu, îngr. Constantin Mustață, București, 1998; Rusu, Membrii Academiei, 544; Nicolae Andrei, Voievozi ai spiritului românesc, Craiova, 2000, 383-388; Behring, Scriit. rom. exil, 28-29, 56-58, 88-90; Popa, Ist. lit., I, 1107; Mihai Pelin, Opisul emigrației politice, București, 2002, 339-340; Manolescu, Enciclopedia, 694-698; Firan, Profiluri, ÎI, 315-320. M.P-C.
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
românească stil mai ornamentat. În articolele și cronicile poetului abundă formulări ca acestea: „Victor Brauner scormonește cu penelul lui toate penele gândului, agită în mâini toți clopoțeii extazului”; „La sărbătoarea poemului său, Stephan Roll a invitat toate cosânzenele izvoarelor, toți voievozii vântului”; „Cuvintele cu intestinele despletite aleargă prin foburg, înlănțuindu-se în jazzul frazelor vertiginoase” ș.a. Pe de altă parte, în „Adevărul” abordează teme diverse, inclusiv sociale și politice. După E. Lovinescu, poemele care exprimă plenar „substanța adevărată a psihologiei” lui
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]