2,768 matches
-
dintre petalele de trandafiri; maroul înghesuit și siropos al nucilor verzi; portocaliul cojilor de lămâie și gref. Închis în recipienții ermetici ai amintirilor, amețit de-aromele dulcețurilor și-ale jeleurilor topite după rețete străvechi și infailibile, trăiam în secret niște voluptăți imposibil de descris. Abia atunci mă apuca furia. Uram dulcegăriile și, spre deosebire de colegele mele de școală, angajate într-o perpetuă declarație de-amor față de patrie și Partid, nu mă născusem cu moleculele lirismului în vene. Detestam cuvintele meșteșugite, care se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mișcare de voal a cearșafului, mă deposeda de fetișul cel mai de preț. Decepția, în astfel de momente, nu are egal. Scriitorii, pe care, prin natura profesiei mele, îi cunosc prea bine, nu se pricep să redea pierderea tristă a voluptăților. Ne pierdem vremea cu zeci de pagini despre umerii doamnei T., tunsoarea Daniei, încheieturile Adelei; ne sunt descrise inele, mănuși, medalioane cu lănțișoare; ni se povestesc gesturi, sunt contabilizate zâmbete, ni se laudă chipuri, buze, ochi; totul, ca să reținem femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Eram gelos? Da, poate la fel de mult ca iubita mea; din jocul chinuitor al despărțirilor noastre imaginare sau reale, desfășurate pe nesfârșitele câmpuri electrice ale creierului sau în perimetrul exact al așternutului, se năștea o nouă dorință, o altă căutare, o voluptate proaspătă. Numai că, oriunde încercam să descopăr ceva curat, neatins și, găsindu-l, să mă separ definitiv de minciunile care îmi compuneau viața, ele se înlănțuiau cu și mai multă forță, atât de convingătoare încât își creau mica lor desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau Cezar) i-ar fi spus simțul realității. Mi se părea că istoriile astea tragice cu trenuri, avioane și vaporașe terciuite sunt povestite de o minte invizibilă, terifiantă, pregătită să pună în practică păcăleala supremă: urmăream cu plăcere, aproape cu voluptate dinamica dezastrelor, cronometram secundele rămase până la impact, aveam acces la camera de filmat a morții, supraviețuiam în timp ce alții erau rași cât clipeai de pe suprafața pământului, dar fiecare cadru îmi încărca memoria cu un minuscul bâzâit de fond, în care recunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
intrare, ca o familie fericită. Amicul Paul lucra liniștit la jurnal, cu degetele lui de cașcaval. Ba chiar îl trecea seara pe calculator, sub ochiul meu larg: o victimă imprudentă, studiată de torționarul ei zelos. Îi răscoleam paginile intime cu voluptatea calmă a bibliofilului, le parcurgeam cu grija unui cercetător deschizând la institut cartea preferată: atent, devotat, mereu în același loc. Fosta noastră prietenie mă motiva să privesc peste tot, să-i scotocesc exemplar sertarele cele mai ascunse ale sufletului, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poluare? Înăuntru, birourile se înghesuiau meschin, tăiate la nivelul capului: tavanul lipsea, retezat de-o invizibilă sabie ninja, iar pereții fuseseră înlocuiți cu paravane de plastic expandat. Totul purta un nume nou, pe care Maria l-ar fi rostit cu voluptate, dacă n-ar fi semănat cu-o boală de piele: cubicule. La fiecare două-trei ore, oamenii țâșneau din cubicule și năvăleau pe străzi. Se mișcau permanent, alergau pe lângă mine cu-o viteză incredibilă, obositoare, se plimbau pe lungimea trotuarelor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
creasem un avantaj pe care înțelegeam să-l exploatez și la care nu eram dispus să renunț: jumătate din corpul Mariei îmi aparținea, îi furam splendoarea și tinerețea, controlându-i fiecare tresărire. Dinamica mușchilor, curățenia pielii, consistența ligamentelor. Nu există voluptate mai mare decât să le cuprinzi pe retină și să pleci cu ele, fără știrea nimănui. M-am așezat apoi pe pat, calm și nerăbdător. Numai în filmele americane femeile ies din duș cu prosopul înfășurat în jurul taliei, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
precizia unui voyeurist. Majoritatea bărbaților preferă să-și vadă femeia dezbrăcându-se. Cu mine, lucrurile stăteau exact pe dos: îmi plăcea s-o observ când se îmbracă. Segmentele de haine așezau obstacole delicioase între carne și privirea mea. Era o voluptate să urmărești cum tricoul mângâie buricul sau piciorul alunecă în pantalon. Uneori, combinațiile deveneau năucitoare: porțiuni întregi de piele catifelată dispăreau din raza mea vizuală, în timp ce altele, aproape inaccesibile, ieșeau la suprafață, făcându-și loc prin spațiile perverse dintre țesături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Călinescu, pentru că, pur și simplu, n-o avea: nu reușise să adune banii de care ar fi fost nevoie, ca s-o cumpere de la Scurtu. Pe Maria, în schimb, am urmărit-o atent cum se îmbracă. Fiecare mișcare trăda o voluptate, un chin al privirii care îmi părea adresat. Pentru că era încă supărată pe mine (n-aș putea să vă spun de ce, dar nici n-ar fi fost indicat să aflu), s-a închis în baie, cu tot cu haine. Bineînțeles că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe care le urmăream cu-atâta devotament nopțile, treceau acum în catastrofa vieții lui Paul: iubeam să-i văd buloanele desprinse, articulațiile sărind din nituri, ansamblul prăbușindu-se de la mari înălțimi. Mă simțeam solidar cu neputința lui. Puțini oameni au voluptatea de-a merge până la capăt, de-a se scufunda în ridicol cu cea mai blândă seninătate. Paul se număra printre ei. Eu rămăsesem doar martorul silențios al căderii sale, îngerul cibernetic veghând ca secretele minții să nu rămână ascunse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nevroza Ioanei îi răscolea, iar gelozia lui Gheorghidiu le dădea fiori. Peste tot străluceau modele, asemănări, similitudini, parcă cineva înadins găsise cuvintele potrivite, aceleași din mintea fiecăruia, dar spuse perfect, așa cum nu reușise nimeni. Frazele înfloreau exaltat, aproape mistic, cu voluptatea și extazul revelației. Îți trebuia o răbdare dumnezeiască sau dopuri în urechi ca să înduri potopul identificărilor. Poate erau masochiști. Poate pur și simplu nu le păsa, la fel ca pe noi (m-am gândit mult la ipoteza asta și cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întreagă colecție, strânsă cu grijă și întemeiată pe-o legătură tactilă aproape afectuoasă. Țineam toate ambalajele într-un dulap, puse deoparte, să nu se piardă sau să se deterioreze, ca băștinașii din Congo cu pungile de Mars. Aproape le iubeam. Voluptatea declanșată de-atingerea plasticului (pe care mai târziu aveam s-o simt băgând mâna pe sub fustele și rochiile femeilor), splendoarea culorii tari și inconfundabile de cerneală roșie tipografică (imprimată din greșeală pe mici porțiuni din dosul ambalajului, în pete vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cercetam călcâiele tipei din față, ca și cum aș fi fost atent pe unde merg. Sau mă prefăceam că studiez vitrina unui magazin, când eu de fapt admiram reflectarea pulpelor femeii din stația de-autobuz. Același lucru în metrou, folosind geamul ușilor. Voluptatea se-amesteca prudent cu abținerea, satisfacția cu interdicția. Tensiunea creștea, îmi simțeam creierul dureros, intoxicat de plăcere. Puteam fi prins în orice clipă, succesele mele oculare se măsurau în fracțiuni de secundă, uneori poate și mai puțin. Achizițiile se realizau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi avut ce să-i spună. Unele momente sclipeau cu mai multă intensitate din fragmentele de poveste din care erau desfăcute. Îmi simțeam sexul izbindu-se de pantalon doar când mă gândeam la ele. Durerea și satisfacția se-amestecau răutăcios, voluptatea pulsa în creier ca și cum chiar aș fi ajuns acolo, spectator invizibil, dar activ, al evenimentelor. O descopeream pe Maria așezată în patru labe pe covor, pătrunsă de sexul potrivit de mare al unui tânăr suplu, în tricou, în timp ce prietena lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
jartiere, portjartiere, exact așa cum îmi imaginasem în visele adolescenței. Trebuia doar să tragi de mânere și să plonjezi în sertar, în intimitatea țesăturilor. Sosiseră în Dorobanți odată cu puloverele, sortate pe căprării; când Maria pleca la „Hanul cu Tei“, răsturnam cu voluptate ordinea lor prestabilită, răscolind bumbacul și catifeaua, vârându-mi degetele prin mătăsuri, deznodând barete și trăgând de panglici și fundițe, ca și cum aș fi pipăit sexul și picioarele care urmau să fie echipate cu ele. Celelalte două sertare nu-mi stârneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
șurubelniță trei găuri în capac și s-a apucat să stropească lipiturile încinse: „Ăsta-i pompierul, dom’ profesor! Scuipă apă, să nu ia foc instalația!“ În schimb, aveam o slăbiciune pentru scena cu frizerul și clientul lui. Mă fascinase întotdeauna voluptatea frizerilor de-a te urechea, de a-ți pipăi ceafa sau a-ți lungi lobii urechilor, în căutarea unor fire de păr imaginare. Țăcănitul freudian al foarfecilor, prosoapele fierbinți, sertarele cu spirt și mărunțiș purtau toate un aer intim, curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de neurobiologie. Iar eu nu mă număr printre ei.“ „Deci Ceaușescu a-ncercat să obțină fotocaina. Maurer o avea? Dar francezii? Știau de ea, o foloseau?“ „Acestea nu sunt întrebări rezonabile.“, mi-a tăiat-o inginerul Grosescu, terminându-și cu voluptate a doua cafea. „Din moment ce Pif-urile circulau liber, traficul de informație exista cu siguranță. Economiști ai Minții erau și-n Franța și peste tot în lume. Dar nimeni nu mai lucra cu țesătură, toate cărțile și revistele veneau pe celuloză. Metoda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Doar dacă aș povesti din nou despre același furt, ca să-l conving pe Afanasi Ivanovici că poți fura fără să fii hoț. — Încercați să mă convingeți, domnule Ferdâșcenko, și de faptul că într-adevăr puteți simți o plăcere împinsă până la voluptate, povestindu-vă faptele triviale, deși nimeni nu v-a întrebat de ele... De altfel... Scuzați-mă, domnule Ferdâșcenko. — Începe odată, Ferdâșcenko, vorbești îngrozitor de mult și niciodată nu termini ce ai de spus! îi porunci Nastasia Filippovna, iritată și nerăbdătoare. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-și fața cu palmele. Prințul nu se putea îndoi de sinceritatea emoției lui. Înțelegea și că bătrânul era entuziasmat de succesul pe care îl avusese povestirea lui; totuși presimțea că generalul era unul dintre acei mincinoși care, deși mint până la voluptate și până la uitarea de sine, chiar și în punctul cel mai înalt al extazului bănuiesc în sinea lor că nu sunt crezuți, ba încă și că e imposibil să li se dea crezare. Aflat în această stare, bătrânul și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
râdeați de el; nu puteați iubi decât dezonoarea și gândul permanent că cineva v-a făcut de rușine și v-a jignit. Dacă v-ați simți mai puțin sau chiar deloc dezonorată, ați fi și mai nefericită... (Aglaia rostea cu voluptate aceste cuvinte, care-i săreau cam în grabă de pe buze, dar care fuseseră de mult pregătite și chibzuite, încă de pe vremea când nimeni nu și-ar fi putut nici în vis imagina întrevederea de acum; cu privirea înveninată, urmărea efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tipul „magister dixit”, la ceea ce Îndeobște trăim astăzi, adică contestarea medicului de către pacient și a sistemului medico-sanitar de către societate. Se adaugă acestui aspect obsesia malpraxisusului În activitatea medicului și sistemului, vânturată cu obstinație și indusă În opinia publică cu o voluptate malefică de către o massmedie mai mult decât ignorantă. A contribuit la adâncirea acestei sciziuni și faptul că posibilitățile tehnice și accesul la informație sunt la cote de neimaginat În urmă cu 50 de ani. Se poate spune că fiecare din
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
el și face precizarea că ordinii, măsurii și proporției care ar caracteriza frumosul, li se adaugă virtutea și echilibrul, la care nu se ajunge prin simțuri ci mai degrabă pe cale intuitivă sau printr-o dialectică erotică: a satsfacției, plăcerii sau voluptății. De aici și suprapunerea semantică a noțiunii de frumos cu noțiunea de bine, În care chiar cuvântul bonum (bun, bine) se transformă În bellum (frumos) trecând prin diminutivul său benelum. Creștinismul a preluat În totalitate conceptele antice de bine și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
capătă - ca și altele - dimensiuni hiperbolice, paroxistice, prin asocierea tensiunii spiritului creator „inspirat” cu sentimentul morții. Cum a observat cu justețe Nicolae Balotă, există la Ilarie Voronca „o complacere în reveria thanatică”, „termenii în care este tratată tema implică o voluptate extatică a morții asociată cu revelația poetică”. O asemenea atitudine poate fi interpretată, desigur, și în sensul unei „inițieri orfice”, dar ea trebuie pusă mai degrabă în legătură cu ceea ce același critic numește, în alt context, „trăirismul manifest al unor declarații cu privire la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
e de altminteri structurat ca suită de instantanee ale cotidianului citadin, luate ca puncte de reper și de pornire ale procesului imaginativ, ca „temă” pe care se glosează în deplină libertate, cu o inventivitate ieșită din comun și cu acea voluptate senzorială de atâtea ori remarcată la poetul nostru. Lectura gazetei de dimineață, marile bulevarde, spitalul, bazinele de înot, sala de gimnastică, circul, terenurile de tenis, peisajele locurilor natale sunt, alături de cele anterior menționate astfel de nuclee în jurul cărora gravitează „particulele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sărbătorii („oglinzi ca gâtul femeilor la bal // în inel cântecele dorm ferecate”), dar și al rememorărilor elegiace („oglinzi ca săli de așteptare cu reveniri / cu rămasul bun al emigrantului al orei”); echivalențe ce se adaugă constelației senzoriale, în secvențe sugerând voluptatea palpării materiei, a scufundării în mediul ocrotitor: „oglinzi cum mă înfășoară cum iubesc răcoarea / voastră oglinzi de mătase oglinzi umede în buruieni ca boarea / oglinzi ca evantalii / deschise în oase”. „Spuma”, „lâna norilor”, „blănurile”, „catifelările de ringlode” sunt alte echivalențe
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]