4,908 matches
-
angajează în lupte și bătăi cumplite, în care dau și primesc lovituri ucigătoare, după care în mod normal s-ar impune spitalizări, ghips și îngrijiri medicale. Acești eroi însă, zâmbesc cu fața plină de sânge (suc de roșii sau simplă vopsea roșie) și își sărută cu gingășie iubita salvată. Am și aici ceva experiență. Eram prieten la Fabrica de Rulmenți din Brașov cu Carvatski, antrenorul de box al echipei întreprinderii, fost vicecampion național. Acesta mă mai lua cu el în mod
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
toți vor să mă jefuiască. Într-o zi, când m-am întors acasă, gazdele mele, tanti Rodica și nea Titi, puneau gresie în bucătărie. Gresie șutită de la școală. De fapt, cam totul era șutit la ei în casă, becuri, patroane, vopsea, faianță, cablul care conținea și HBO neplătit, un fel de haiducie. Am văzut la mine la țară o casă interesantă, a unui șofer care furase tot ce se putea de la autobuze dezasamblate, geamuri înguste de autobuz pe care le pusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
depinde de bugetul anual a fost poetul județului, Anghelache. Acesta i-a propus să vopsească tot pietrișul de pe aleea parcului municipal în albastru, iar evenimentul să se cheme Sărbătoarea Culorilor. Stropirea o făceau într-o singură zi pompierii colonelului Iordache, vopseaua o furniza la preț promoțional firma angrosistului Postolache, baloanele de spânzurat în copaci și de dat la copii le primeau gratis de la investitorul grec Ițic Antonachis, ba chiar și gata umflate, fiindcă fabrica de baloane tocmai inaugurată în halele fostului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
închin în fața lor”. Atunci cu o cheie metalică ce o avea în mână a zgâriat pereții ca să anuleze semnele crucilor. La urmă eu le-am spus: „ - A mai rămas o cruce” „ - Unde?” „ - Pe ușă”. Atunci a zgâriat urât de tot vopseaua de pe ușa metalică. Altă dată la un atare control i s-a părut subofițerului că salteaua pe care dormeam e deranjată și mai umflată. Securistul m-a întrebat: „ - Banditule, ce-ai ascuns acolo? „ - Un tun”- i-am răspuns. La proces
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
câmp, ci trandafiri. Încă proaspeți, iar ziua era caniculară, nu trecuse mult timp de când fuseseră lăsați acolo. Cu puțin înaintea noastră, pe la mormântul lui trecuse cineva. Dar cine? În mijlocul cimitirului era o căsuță de beton. Cineva scrisese pe perete cu vopsea roșie: „Căpușe“. Căsuța avea o deschizătură îngustă pentru ușă, dar nu avea ușă. Înăuntru, la perete, era o chiuvetă, iar în mijloc o masă de beton. Pe masă zăcea o femeie moartă despuiată. Picioarele îi erau legate la glezne cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de căpușe. Dar pereții și tavanul erau bine afumați; am trecut serios la treabă pentru a pune cămăruța și sala în stare de funcționare. Tata era solicitat la muncă aproape în fiecare zi; ceva bani se mai găseau. A cumpărat vopsea albastră, iar Mircea și Lică, suiți pe o scară dublă de zugrav, munceau la vopsitul tavanului, în timp ce eu cu Radu îl ajutam pe tata să lipească pereții cu lut pentru a înlătura definitiv mirosul de fum otrăvitor. După alte două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dintre ele s-a deschis întâmplător, l-am scăpat din mână de greu ce era. O doamnă dădea în judecată o mare firmă de cosmetice de lux pentru "schimbările ireversibile produse în textura părului său" după ce utilizase marca X de vopsea. Subiectul mi s-a părut extraordinar, aș fi continuat lectura cărămizii aceleia garnisite cu meșe de păr și expertize medicale, dar eram sub ochiul necruțător al camerelor de luat vederi. Bașca faptul că la începutul lucrului am semnat (noi, doi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un "experiment" locativ al Universității din Geneva, pentru modica sumă de 420 franci pe lună, o bagatelă în raport cu prețurile de pe piața imobiliară din Geneva. Totul este nou, "miroase a nou", acel miros atât de greu de descris în cuvinte, de vopsea proaspătă, parchet dat cu ceară și produs chimic de curățat sala de baie. Nu îmi vine să cred că pot numi așa ceva "locuințe pentru studenți", o formulă asociată de cele mai multe ori în România cu precaritatea extremă. 13 octombrie 2000 Nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru "binele" comun, sub conducerea unei tipe hippie bio-bio din Liechtenstein venită să studieze franceza și artele vizuale la Geneva (de fapt, cheltuia steril banii părinților bogați, arhitecți în Vaduz). Mama ei chiar a venit până la Geneva să-i aducă vopselele necesare decorației, plus bucăți de pânză violet care au fost suspendate pe tavan. Anna nu rezistă și merge la inaugurarea cafenelei, se implică trup și suflet în acțiune. Eu refuz să merg la "seara de deschidere". Sentimentul ciudat, adevărul irefutabil
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
trimite prin e-mail o fotografie realizată chiar de el, într-un sat numit Mircea Vodă, județul Brăila. Pe un panou de lemn pe care scria "Depozitarea gunoiului interzisă, amendă de la un milion de lei la trei milioane" (totul tras cu vopsea neagră și o caligrafie chinuită) fusese lipit un afiș electoral. Un afiș mic, din cele ce se lipesc repede și cu fereală la lumina farurilor. Un broscoi electoral îmbrăcat în verde, sugrumat cu o cravată cu motive geometrice roșii și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
povestit deja. A existat o vreme în care, știm bine, trecutul graniței era interzis. În anii optzeci, la un cinematograf din Timi șoara rula filmul românesc de război Pe-aici nu se trece. Într-o noapte, cineva a scris cu vopsea pe afișul filmului, chiar sub titlu: „Pe aici, nu, dar prin Iugoslavia...“ Ei bine, ce mai țineți minte din primul drum afară? Care au fost călătoriile în străinătate care v-au adus cele mai mari bucurii? Ați avut parte și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cinci familii de coloniști unguri aduși aici la curtea grofului Teleky. Este construită tot din piatră de râu și cărămidă ca și cea romano-catolică, iar zidul dinspre est e de formă semicirculară. Tavanul este construit orizontal, din scândură vopsită cu vopsea de ulei. Dușumeaua este din scândură de brad. Turnul pentru clopote este din lemn ridicat deasupra intrării în biserică. Are un clopot. Slujba s-a oficiat aci până în anul 1940, clădirea fiind administrată de credincioși maghiari din Noul Român. În
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
odihnească. Nu sînt mistic, dar în seara dinaintea pornirii voi aprinde o lumînare, iar la culcare voi lua un luminal să nu am coșmaruri. Vă place cum lucește? mă întreabă mecanicul Valeriu, ieșit de sub niște conducte, cu o găleată cu vopsea galbenă într-o mînă și cu o pensulă în cealaltă. L-am vopsit vernil, apoi l-am dat cu lac, se mîndrește el arătînd spre tabloul de comandă. Lucește mai ceva ca la Cape Kennedy! Chemăm și Televiziunea, nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lângă cel cu schinduf (ce-o mai fi și schinduful ăsta?), ușor plină de mine. Adevărul e că eu și Luke nu am avut aproape nici o problemă de când locuim împreună. (Poate, cu excepția incidentului când eu am zugrăvit baia și niște vopsea aurie a nimerit pe costumul lui cel nou. Dar asta nu se pune, pentru că Luke a recunoscut pe urmă că a exagerat total, că orice om cu minim simț de observație ar fi văzut că vopseaua nu se uscase încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zugrăvit baia și niște vopsea aurie a nimerit pe costumul lui cel nou. Dar asta nu se pune, pentru că Luke a recunoscut pe urmă că a exagerat total, că orice om cu minim simț de observație ar fi văzut că vopseaua nu se uscase încă.) Acum că stau să mă gândesc, poate că ne-am ciondănit o dată vag, în legătură cu faptul că îmi cumpăr prea multe haine. Poate că Luke a mai deschis câteodată ușa de la șifonier și a zis, exasperat: „O să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zis detașată, dându-i hârtia. — Nu înțeleg de ce tot depășim creditul de pe contul ăsta, spune Luke. Cheltuielile casei n-au cum să crească chiar așa, de la lună la lună... Se uită la pagină, care e acoperită toată de bucățele de vopsea albă. Becky... de ce e plin extrasul ăsta de cont de pete de lichid corector? — Știu! zic, jenată. Îmi pare rău. Sticluța era lângă el și, când am mutat niște cărți, pur și simplu... s-a răsturnat. — Dar aproape că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și proaspete, cu parchet nou de sisal și spoturi luminoase. Privirea îmi urcă șocată pe scări, unde un bărbat în salopetă vopsește balustradele; pe palier sunt încă doi, pe o scară, care fixează un candelabru. Peste tot, numai miros de vopsea și de nou. Și de bani cheltuiți. Ați aranjat toată casa, zic cu glas stins. Pentru nuntă! spune mami, radioasă. — Mi-ai zis... Înghit în sec. Ai zis că n-ați făcut mare lucru. — Am vrut să fie surpriză! — Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
În timpul descântecelor și farmecelor Împotriva deochiului sau a bolilor de ochi se foloseau „ochi de sfinți” reprezentați pe frescele bisericilor. Unul dintre cele mai puternice ingrediente cu care opera descântătoarea - cel care insufla „putere dumnezeiască” actului magic - era praful de vopsea și tencuială scrijelit de pe ochii sfinților sau dracilor zugrăviți pe zidurile bisericilor. Mai rar erau scrijeliți ochii personajelor reprezentate pe icoane, troițe sau cruci : „unele femei știu face pentru orbirea bărbaților cu jugrăveala ce o iau scoțând ochii sfinților de pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este vorba de un cântec obscen. Zgomotul care bruiază este cel al trăsurilor, deci zgomotul există, este unul de fond, însă naratorul vrea doar să vedem focalizat. Din zona olfactivă avem câteva specimene, ulițele miros a scăpătare (sensul este figurat), vopseaua din camera de hotel miroase a terebentină proaspătă ceea ce provoacă o impresie deza- greabilă. Cât despre simțul tactil, atingerea copilului pro- voacă un recul dezgustat naratorului. Toate aceste senzații care au în comun disconfortul și supralicitarea nervoasă se amestecă componistic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
primăvară, toți furnizorii de produse alimentare pentru motonave se adunau la Giurgiu în vederea încheierii contractelor, de pe urma celor două motonave tot Giurgiul dispunând de piper, cafea, foi de dafin, drojdie, făină, carne și în câteva rânduri și de câteva tone de vopsea furnizată de patronul austriac pentru vopsirea în "alb strălucitor" a navelor, vopseaua "ce-ți lua ochii" ajungând însă pe pereții și pe gardurile din bătrânul port genovez). Pe motonave problema era la început de sezon cu aprovizionarea cu legume și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în vederea încheierii contractelor, de pe urma celor două motonave tot Giurgiul dispunând de piper, cafea, foi de dafin, drojdie, făină, carne și în câteva rânduri și de câteva tone de vopsea furnizată de patronul austriac pentru vopsirea în "alb strălucitor" a navelor, vopseaua "ce-ți lua ochii" ajungând însă pe pereții și pe gardurile din bătrânul port genovez). Pe motonave problema era la început de sezon cu aprovizionarea cu legume și fructe proaspete, castraveții murați și compotul de prune nefiind pe placul "occidentalilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
oile și caprele, și la aterizarea avionului nostru au început să arunce cu pietre, pomii care străjuiau drumul de la aeroport în oraș erau fie carbonizați, fie tăiați la diferite înălțimi, iar cele câteva autobuze din "capitală" scăpaseră de la incendiere cu vopseaua arsă, geamurile sparte și scaunele distruse, continuând totuși să fie în slujba "poporului revoluționar albanez". Comunismul de la noi a fost floare la ureche pe lângă cel din Albania, unde teroarea și iraționalul au atins sub Enver Hodja dimensiuni patologice. Sărăcia era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de Santa Cruz. În 1501-1502, este trimisă prima expediție de explorare a pământurilor noi descoperite, sub comanda lui Gaspar de Lemos, din echipaj făcând parte și Amerigo Vespucci. În 1502, exploatarea lemnului denumit pau-brasil, din care europenii extrăgeau o excelentă vopsea roșie și care avea să dea și denumirea de Brazilia, avea să fie concesionată negustorului portughez Fernando de Noronha. Între 1530 și 1532, regele Joao III începe colonizarea Braziliei, organizând o expediție condusă de Martin Alfonso de Souza, care va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și de fostul ei profesor. Cât de bucuros se așeza Mr. Cummings pe un taburet, dându-și spre spate cu ambele mâini - ce anume? purta oare frac? Văd doar gestul - și apoi purcedea la deschiderea cutiei din tablă neagră cu vopsele. Îmi plăcea vioiciunea cu care Își Îmbiba pensula În nenumărate culori, În acompaniamentul unui zăngănit rapid, produs de recipientele de email unde se cuibăreau ispititoare bogatele nuanțe de roșu și galben În care pensula făcea câte o gropiță; după ce Își
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
decât un semn pe care-l dădeam pentru a arăta că trăiesc; că trec sau am trecut sau că sper să trec prin anumite emoții umane intense. Era mai mult un fenomen de orientare decât artistic, comparabil cu dungile de vopsea de pe o stâncă de la marginea drumului sau cu o piramidă de pietre ce marchează o potecă de munte. Dar pe de altă parte, Într-un sens, orice poezie este pozițională: Încercarea de a-ți exprima poziția față de universul cuprins de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]